Grand Hotel Excelsior, un hotel de elită al Maltei

TIPĂREȘTE

Grand Hotel Excelsior, un hotel de elită al Maltei

Desigur nu toată lumea a fost sau este satisfăcută de ceea ce oferă Grand Hotel Excelsior din capitala Maltei. Subiectivitatea este calitatea esențială a prezentului review :). Dar cum nouă ne-a plăcut aici voi încerca să-i îmbunătățesc imaginea pe care o are pe AFA.

Poziționarea, care a marcat punctul forte în alegerea mea, este mai mult decât favorabilă cercetării oraşului Valletta şi a întregii insule. Hotelul se află la doar câteva sute de metri de intrarea care străpunge zidurile masive ale citadelei. Deasemenea la aceeaşi distanță şi aproximativ în aceeaşi direcție este principala stație de autobuz a Maltei, loc de pornire pentru marea majoritate a excursiilor. Pentru a nu fi acuzat de părtinire, voi aminti şi faptul că după ieşirea din hotel trebuie urcate mai multe trepte până la şosea. Ea se traversează cam la mica înțelegere, neexistând trecere semnalizată. Însă pentru cine a experimentat statutul de pieton în România aceasta nu va constitui un impediment.

Cum oraşul Valletta este amplasat pe o stâncă semeață, la fel şi planul hotelului a fost adaptat la terenul cu pantă abruptă, astfel că intrarea principală este la etajul 6 al clădirii. A fost puțin derutant în debutul primei zi, când căutând recepția ne-am plimbat cu liftul ca într-un banc de demult. Desigur, informația era vizibilă în ascensor, scrisă alături de butoane, dar eu am fost considerat mereu o persoană cu capul în nori şi nu m-am dezmințit.

La primul nivel erau piscinele, deschise 24 de ore pe zi, ceea ne ne-a extaziat de la început. Piscina exterioară era mare şi cu adâncimi care să mulțumească toată lumea. Nu pot să nu menționez priveliştea superbă asupra portului plin cu iahturi, o pădure de catarge care te ducea cu gândul la aventuri, la croaziere pe apele de safir ale Mediteranei. Se putea inota şi în apele golfului, într-un spațiu delimitat de balize pentru a evita incidentele. Apa, deşi adâncă, era limpede şi curată. Şi foarte sărată, dar venisem dotat cu ochelari, aşa că am scăpat de problemele cu ochii. Vecină cu piscina exterioară era "Tiki Village", un bar pitoresc cu foişoare create de tâmplari din Filipine, pentru ca exotismul să fie cât mai autentic. Alăturarea unor statui din lemn, reprezentând personaje pe care nu le-am recunoscut, cu palmieri, umbrele, sezlonguri, totul la adăpostul puternicelor ziduri malteze, crea un loc de destindere foarte apreciat de locatarii temporari ai hotelului. Exista şi o piscină interioară, mai mică şi cu apa foarte caldă. Într-un colț un jacuzzi, foarte popular printre doamne, nu ducea lipsă de amatori de bule. Prosoapele puteau fi împrumutate la intrarea în spațiul piscinelor. În aceeaşi parte a hotelului se găseau sala de fitness şi spa-ul, locuri pe care nu le-am frecventat însă.

Am avut camera la etajul patru, la capătul coridorului, lângă lift. Dar acesta este doar un amănunt nesemnicativ, căci nu am beneficiat de nici un zgomot suplimentar. Despre dimensiuni, chiar dacă aş fi cârcotaş, aş spune că erau mari. Puteam să-mi întorc Super Nova fără probleme, în condițiile în care eu sunt unul dintre puținii români fără mari abilități la şofat. Patul mulțumea şi un rege, atât prin dimensiuni, cât şi prin calitatea suprafeței. Exista un fotoliu uriaş, cel puțin pentru mine, dar care l-am folosit doar ca depozit. Masa de scris deasemenea nu şi-a găsit o utilizare adecvată, căci am preferat să scriu la tabletă stând tolănit în pat. Lampadarul şi alte lămpi mai mici completau decorul într-o manieră elegantă, neexistând urme de extravaganță sau kitch. Spațiile de depozitare erau în exces, ținând cont că ne pregătisem doar pentru vreme frumoasă. Am avut în dotare şi frigider şi apa de baut, deoarece în Malta apa de la robinet nu este prea bună la gust :(. O vânzătoare din aeroport ne-a mărturisit ca ea se spală şi pe dinți tot cu apă de la sticlă. Noi n-am fost atât de sensibili la acest aspect.

Nu putea lipsi televizorul, cu o listă lungă de canale, în multe limbi. Şi chiar ne-am uitat de câteva ori la filme, seara târziu înainte de culcare, şi dimineața la ştiri. Curios, nu era nici un program în limba română :). Semnalul Wifi satisfacea orice pretenție legală şi am accesat AFA în fiecare seară. De la balconul flancat de zidurile de apărare ale oraşului se vedea golful. O masă cu două scaune îi aşteptau ocupanții, dar au folosit mai mult ca suport pentru uscat.

Baia arăta precum cea de-acasă, adică tot atât de aglomerată cu produse de igienă şi întreținere. Prosoapele se schimbau la cerere, căci apa nu este chiar în exces în Malta. Curățenia se făcea însă fără nici o reținere, capitol la care Şefa a confirmat şi dat votul pozitiv.

Tot la etajul patru este şi restaurantul unde începeam ziua cu micul dejun. Numele era poate cam exotic, "Spice Island", dar a fost singurul aspect pe care nu l-am agreat. Era organizat pe două nivele şi deservit de un personal amabil şi prompt. La nivelul superior, pe perete erau prezentate mai multe tricouri cu autograf, rememorând vedetele sportive care au trecut pe acolo. Pe peretele din dreptul scării, personalități care trecuseră pragul Grand Hotelului Excelsior ne zâmbeau din fotografii înrămate.

Oferta culinară era oarecum cea obişnuită în hoteluri, dar în acele care se respectă şi astfel îşi respectă şi oaspeții. Poate ca întâlnind în fiecare dimineață, câte şase-şapte luni pe an, acelaşi meniu, nu am fost prea impresionat. Analizând însă la rece, din punctul de vedere al turistului care petrece maxim o lună pe an la hotel, meniul satisfăcea orice persoană normală. Produse din carne, din lapte, de patiserie, ouă preparate pe loc sub diferite forme, gemuri, fructe, sucuri, ceaiuri şi întrega gamă de specialități de cafea te făceau să ai probleme în a găsi combinația fericită. Personal, am abuzat de îngăduința ficatului şi am comandat în fiecare zi omleta cu diferite ingrediente. De asemenea n-am iertat nici o zi fără iaurt din fructe şi un prim espresso mic.

Un alt loc plăcut la Excelsior era barul, numit "Harbor View" din motive pe care nu mai trebuie să le explic. Situat la acelaşi etaj cu recepția, avea mesele destul de depărtate unele de altele pentru a permite o intimitate a conversațiilor. Fotoliile şi canapelele comode atrăgeau, mai ales seara, multă lume. Şi noi am petrecut clipe minunate în compania unor pahare de vin, ascultând un tânăr solist local, cu o voce foarte plăcută şi un repertoriu ales cu grijă. Tot aici în ultima dimineață, aşteptând autobuzul să ne ducă la aeroport, ne-am concentrat aşa de tare pe nişte cafele tradiționale - cu prețuri pe măsură :) - că mai aveam puțin şi ratam transferul.

Grand Hotel Excelsior are multe alte facilități de care n-am avut nevoie şi nu am profitat. Restaurantul de la etajul 5, tot cu o mână de stele, este un loc excelent pentru cină. Noi însă preferam să mâncăm în inima oraşului, alegând o tavernă tradițională în favoarea unui local stilat. La etajul 7, la Centrul de afaceri, se putea accesa internetul în diverse scopuri, se printau documente, în general lucruri de care un om ocupat are nevoie. N-a fost cazul meu. Nu am apelat nici la room-service, dar ne-am trezit cu el la uşă. Evident, din greşeală.

Daca aş recomanda acest hotel? Este o întrebare la care răspunsul este simplu. Dacă aveți ocazia alegeți-l. Noi nu am venit căutând liniştea şi spațiile larg deschise şi goale. Am venit să cunoaştem Malta şi maltezii, să stăm în mijlocul lor, să le descoperim cultura, istoria, arta. Iar pentru a realiza acestea alegerea Grand Hotel-ului Excelsior a reprezentat primul pas. Şi unul important.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 3703 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI