O poveste despre Deltă

TIPĂREȘTE

Visez de multă vreme la un sejur de câteva zile în inima Deltei. Cumva, n-a fost să fie, altele - și turistice, și neturistice - au avut prioritate. Bine, poate măcar un mini-sejur, unul mic-mititel? Cât un week-end? Așa, mai pe la marginea Deltei?

Despre simulările mele pe booking v-am mai povestit. Reținusem vreo 2-3 locații prin zona Murighiol, dar era deja miez de vară și nu prea mai aveau locuri pentru când mi-ar fi convenit mie, adică primul sau al doilea week-end din septembrie. N-am cedat și m-am mai jucat un pic. Și iată, perseverența îmi fu răsplătită: Complex Turistic Varvara, în Somova, pe drumul ce leagă Galați de Tulcea, la doar 10 km de aceasta din urmă. Probabil un new entry la vremea respectivă, pentru că nu beneficia de note pe booking, însă prezentarea și mai ales pozele, unele dintre ele purtând semnătura unui celebru fotograf, m-au impresionat teribil!

Am căutat referințe și pe alte site-uri turistice; nimic! M-am decis să risc, în fond un loc care investește în publicitate de calitate n-are cum să fie rău. Am rezervat așadar o căsuță pentru 4 persoane pentru 16-18 septembrie (om vedea ce noroc de vreme om avea!), Istețica și Lukas fiind dispuși să ne însoțească (80 de euro pe noapte, doar cazare, cu posibilitatea de a servi ceva mese pe la ei). Ba, s-a întâmplat să mă întâlnesc și cu niște prieteni care ne tot ceartă că nu-i luăm și pe ei pe unde plecăm noi. „Ei, și pe unde vă mai duceți în vara asta? ” „Un week-end de relaxare în Deltă, doar așa, cât s-o mirosim... Vreți și voi? ” „Mai întrebi?! ” „Păi să-ți dau datele problemei! ” „Nu, am încredere, fă tu rezervarea! ” Na-ți-o bună! Stai să vezi ce-oi pătimi dacă n-o să fie bine! Așa că am mai plusat cu o rezervare, o dublă la 30 de euro pe noapte. Cu puțină vreme înainte de plecare a apărut pe site și prima notă: foarte bună (10!), dar cu putere mică (din doar 5 comentarii).

Ziua H a sosit, vremea era splendidă, încă vară și așa avea să rămână până la vreo 3-4 ore după întoarcerea noastră acasă, când toamna a venit dintr-o dată. Cu prietenii noștri care soseau din București ne-am întâlnit direct acolo, practic am parcat în curtea pensiunii aproape în același timp, dacă ne-am fi vorbit, nu ne-am fi potrivit. Ei au nimerit din prima, că au fost isteți să ia un număr de telefon de pe site-ul complexului (pe booking era un număr de Anglia) și să întrebe cum se ajunge. Noi am bâjbâit un pic, după cum ne e obiceiul; memorasem harta de pe booking și credeam că n-avem cum să dăm greș. La intrarea în Somova, am luat-o pe prima stradă la stânga, pe care am urmat-o până ce am ieșit din localitate, fără să dăm de nicio Varvară. Am mai mers puțin, pe dreapta coboară în trepte spre bălțile Dunării, un alt complex, pe care îl știam de mult după nume (Delta Nature Resort, 5 steluțe cam palide, dar destul de țăpănoase la preț, după cum aveam să constatăm în aceeași seară, la cină). L-am întrebat pe nenea care păzea despre concurență, dar - vezi Doamne - n-a auzit în viața lui. Tati s-a înfuriat și a pus GPS-ul în funcțiune. Desigur că Varvara era la nici 2 km în spate, Helga ne-a pus să ne întoarcem și s-o cotim pe prima la stânga, pe lângă primul șir de case ale Somovei. Deci, chiar la ieșirea din sat, ar fi trebuit să facem dreapta; dacă cei de la pensiune s-ar fi gândit să pună un indicator la drum, ar fi fost perfect.

Nici la intrare n-am văzut scris nimic (mai apoi am descoperit o inscripție mititică, pictată pe lemn, cu vopseaua în mare parte sărită), dar am găsit poarta larg deschisă și înăuntru o vânzoleală de mașini. Nici n-am apucat bine să ne pupăm cu O&L, prietenii noștri din București-Galați, că ne-a și preluat o tanti între două vârste, cu siguranță stăpâna casei, după cum părea. „Doamna Cristina? ” (E normal ca toată lumea să mă cunoască, eu fiind, de obicei, capul răutăților...) „Aveți o căsuță și încă o dublă, haideți cu mine! ”

Căsuța noastră era imediat în față, pe dreapta, o veritabilă căsuță tradițională, care însă - anticipez - se va dovedi a ne oferi tot confortul de care am avut nevoie (și ceva peste, adică ceea ce caut pe la cazările pe care le aleg: o poveste). Gazda ne-a rugat să ne descălțăm la intrare și ne-am conformat, în fond și acasă facem la fel. Am intrat într-un hol întunecos, care comunică în dreapta cu sufrageria-bucătărie, în stânga cu unul din dormitoare, iar în față cu baia. Cel de-al doilea dormitor se află la etaj și se ajunge acolo pe scările de lemn care pornesc tot din holul de la parter. La etaj, într-o nișă a holului, se mai află un pat în care la o adică mai încape o persoană mai corpolentă sau două mai subțirele. Acum să le luăm pe rând.

Sufrageria-bucătărie e o cameră destul de spațioasă. În stânga ușii, lipită de perete, se află o canapea, cred că extensibilă (deci căsuța e proiectată pentru 4 persoane, dar „duce” mai multe, cu siguranță). Pe peretele următor, tot în stânga, e așezată o băncuță de lemn, acoperită cu un covoraș tradițional și mai apoi frigiderul cu congelator. În față, chiar sub ferestre, o măsuță cu scăunele; față de masă brodată, platou din acela cu picior și cupolă transparentă pentru prăjituri (fără prăjituri). Pe dreapta, zona de bucătărie, cu tot ce trebuie: spații de depozitare în care am găsit farfurii de mai multe dimensiuni, pahare, cești, tacâmuri, tocător, prăjitor de pâine, ibric, oale, castroane, prosoape de bucătărie, filtru de cafea, cană electrică și probabil și altele, de care nu-mi mai amintesc. În plus, desigur, plită și chiuvetă, cu accesoriile respective.

N-am uzitat din cele de mai sus decât de pahare și de frigider, obiecte în strânsă legătură cu tot felul de soluții de hidratare, de care am avut absolută nevoie pe asemenea caniculă, la miez de septembrie! :) Podeaua este acoperită cu parchet laminat închis la culoare, iar acesta, la rândul lui, cu un covor în nuanțe roșietice. Deasupra chiuvetei mai e un rând de ferestre, prevăzut cu plasă de țânțari și decorat, ca toate ferestrele casei, cu perdeluțe de in țesut manual. Pereții sunt văruiți în alb și, din loc în loc, găsim tot felul de chestii drăguțe agățate: farfurii pictate, tablouri, o lingură de lemn, o cheie imensă de fontă. Pe blatul din zona bucătăriei există și un mic meniu cu ceva cocktailuri alcoolice și nealcoolice, precum și un desert cu înghețată pe care gazdele ni le pot prepara, la dorința noastră; n-am dorit din astea, am dorit din altele și n-am regretat, după cum se va vedea.

Piesa principală a dormitorului de la parter este, desigur, patul matrimonial, dotat cu o saltea nici prea moale, nici prea tare, așa cum îmi place mie și învelit în așternuturi curate, din bumbac înflorat. Deasupra, câte o pernă pentru fiecare, o pilotă ușoară, un macat din lână manufacturat, precum și câte două seturi de prosoape albe. Noptieră doar pe o parte a patului, din lemn, stil retro; în sertăraș, Noul Testament, iar mai jos, papuci de casă, încă o carte cu temă religioasă și un briz-briz de lemn. Într-un colț al camerei, un șifonier în două uși, înăuntru câteva umerașe. Fixat de șifonier, sus, cu fața spre pat, un mic televizor cu ecran plat, pe care nu-mi amintesc dacă l-am deschis. Pe șifonier, un apărățel îngust, cred că DVD-player și un radio vechi, de epocă. Fereastra e acoperită cu perdele lungi alburii din pânză de casă, terminate cu dantelă și dau spre curtea umbroasă a domeniului, așa că dimineața se poate dormi mult și bine, asta dacă nu te trezesc cocoșii. Covoare pe jos, tablouri pe pereți, dintre care vreo câteva conținând fotografii sepia ce reprezintă personaje din vremuri de mult apuse. Un țol vărgat învelește partea de jos a peretelui, sub șirul de fotografii sepia. Deasupra patului, sus, pe un băț fixat în perete, o parte din zestrea casei, formată din tot felul de ștergare brodate puse unul peste altul într-o dezordine studiată.

Dormitorul de sus e mult mai micuț și conține două paturi twin, iar între ele, sub fereastra mică, o ladă de lemn pe post de măsuță. Există și un dulap, cam în genul celui din celălalt dormitor.

Baia e îmbrăcată în gresie și faianță ce imită mozaicul, în nuanțe palide de bej, bleu și cărămiziu. Avem vas de toaletă, chiuvetă, cabină de duș și un scăunel de lemn în trei picioare. Desigur, consumabile: hârtie igienică, săpun lichid și gel de duș, soluții de curățenie. Bateriile sunt din inox și par destul de noi. Totul a funcționat impecabil.

Casa e dotată cu aparat de aer condiționat, dar noi nu l-am folosit, n-a fost nevoie. Wi-fi merge oarecum la parter, dar stă de-a binelea în dormitorul de la etaj, ceea ce a creat ceva frustrări ocupanților. Funcționează cel mai bine în curte, în zona piscinei.

După ce am terminat inspecția casei, am ieșit afară și am continuat cu cea a domeniului, care are oarece întindere. Căsuța noastră face un fel de careu cu încă una mai mare, care se află în stânga și cu alta, cu câteva trepte mai jos, în dreapta, unde locuiesc și gazdele și de care este alipită bucătăria acestora. În plus, în continuarea casei noastre pornește un podeț ce duce la sala de mese, unde aveam să servim micul-dejun; sub aceasta, pentru că terenul coboară, sunt cele două camere duble, fiecare cu baie proprie, dintre care una le-a revenit prietenilor noștri. Sala de mese are și o mică verandă, iar în imediata apropiere se află zona de grătar, la discreția oaspeților (noi n-am folosit-o, însă celălalt grup cazat odată cu noi, da; păreau că aniversează ceva, dar în afară de fumul și mirosul grătarelor, nu ne-au deranjat cu nimic).

În mijlocul careului, pe platoul de sus se găsește piscina, înconjurată de o zonă betonată pe care sunt aranjate șezlonguri. Am profitat și noi de vremea bună și am petrecut vreo două ore la plajă și la bălăceală sâmbătă după amiază, când am revenit din excursia în Deltă. Singurul care a fost jignit de mărimea piscinei a fost O, ex-înotătot de performanță, care a zis că el în așa lighean nu intră! Ne-a asistat însă bucuros de pe margini, și-așa venise omul la trândăveală. Tot pe marginea piscinei ne-am făcut siesta în prima seară, vegheați de lumina unei luni perfect pline.

Ceva mai jos, înspre casa gazdelor, este un loc de relaxare acoperit cu stuf, cu două leagăne dispuse față în față. În imediata apropiere se află fântâna, care nu știu dacă nu e decât decorativă, în mijlocul unui tăpșan pe care se pot juca jocuri cu mingea. Priveliștea spre stufăriș și spre bălți e minunată de aici, ca și spectacolul oferit de apusul soarelui. Peste tot sunt pâlcuri de flori și de stuf, ghivece ornamentale, oiști și roți de căruță, o barcă pescărească, parâme, sfori, felinare, tot felul de inscripții moralizatoare, mici picturi delicate pe lemn și pe pereții caselor - exact genul de „amănunte” care desăvârșesc o locație și care dovedesc implicarea celor ce o administrează! Pensiunea pune la dispoziția turiștilor biciclete cu care se pot face mici excursii în zonă și are un țarc cu un cățel mare, alb și (cândva) pufos, foarte dornic de afecțiune. Plus încă o potăiță și vreo două mâțe ce se încurcă printre picioarele oaspeților, dar nu prea stau la mângâiat. Plus găini și un cocoșel pintenat în altă zonă împrejmuită.

Micul dejun și cina se pot servi la pensiune, dar trebuie aranjat cu gazda ceva mai înainte. Noi n-am contactat-o în avans în acest scop, știam că avem variante de rezervă, în apropiatul complex Delta Nature și, la o adică, în Tulcea. Evident că pentru seara zilei de vineri era prea târziu ca gazda să ne mai pregătească ceva, dar am făcut vorbele pentru cele două dimineți care urmau și pentru cina de sâmbătă. Ni s-a propus masă de pește pentru aceasta; am fost de acord, cu rugămintea să pregătească ceva cu altfel de proteine decât carne sau pește și pentru Istețica (între timp fata a reînceput să mănânce pește, mi s-a luat o piatră de pe inimă!). Doamna a acceptat, fără probleme. N-am întrebat de preț, n-avea cum să fie ceva dărâmător din acest punct de vedere.

În prima dimineață am servit micul dejun în sala de mese, pe care gazda ne-a rugat s-o ținem închisă, să nu intre pisicile. Una din cele 3 mese era aranjată frumos și încărcată cu tot felul de bunătățuri: salam uscat, șunculiță afumată (făcută de gazdă), caș (de prin vecini), măsline marinate cu oregano (din grădina casei din Italia a uneia din fiicele doamnei), unt (tot de prin sat), gem și miere, roșii, ardei, ceapă, pâine, iaurt de casă. La cerere, am căpătat ouă preparate atunci, pe loc, ceai sau cafea. Până ne-am adunat cu toții, am avut vreme să inspectez și sala de mese și să remarc barul de după ușă și „colțul artistic”, cu un gramofon vechi, ceva reviste de călătorie și multe tablouri agățate pe pereți, despre care gazda avea să ne spună că sunt pictate de cealaltă fiică a dânsei și că sunt de vânzare. N-am întrebat de prețuri, îmi plac tablourile, dar la muzeu. Aveam să aflăm că fiica-pictoriță este de fapt stăpâna casei, inclusiv a pensiunii, de care se ocupă în mod direct pe perioada verii, pe care și-o petrece în România împreună cu familia sa, soțul și cei doi copii. Tocmai plecaseră înapoi în Anglia, copiii începuseră școala, părinții și mătușa rămânând să se ocupe de complex încă vreo câteva săptămâni, pe urmă, pe timp de iarnă, îl vor închide și se vor retrage pe la casele lor (pe undeva, prin județul Galați).

O&L și-au făcut apariția frecându-și ochii: „Mergem cu voi în excursie în Deltă, dar după aia plecăm acasă! N-am putut să ne odihnim toată noaptea, patul e ca o copaie, suntem rupți de spate!” Am amuțit! Na, când să zic c-am trecut pârleazul, că n-are ce să se mai întâmple rău... Deja făceam socoteli și permutări; da, au loc și ei în căsuța noastră... Totuși, hai să vorbim și cu gazda, poate ne oferă altă soluție. Aceasta n-a stat mult să se gândească, poate i-a înmuiat inima și faptul că a aflat că L avea să devină în curând proaspătă mămică, cert e că le-a oferit tinerilor pentru noaptea următoare chiar camera dumisale! Deci nu știu ce să vă spun despre camerele duble, or fi O&L mai sensibiloși, deși nu cred, o schimba gazda salteaua pentru sezonul următor... Cert e că gașca nu s-a destrămat, am putut să ne vedem de relaxare netulburați!

Cina a fost și ea memorabilă, servită sub clar de lună pe terasa căsuței de jos (sala de mese fusese cotropită de grupul cu aniversarea). Mămăligă cu brânză și smântână ca prim fel, apoi - Doamne! cea mai bună plachie de pește la cuptor pe care am mâncat-o în viața mea! Iar plăcinta cu mere s-a topit înainte de a-mi aminti s-o pozez! Istețica a primit niște paste cu parmezan și busuioc, bune și ele, dar nu ca plachia!

Tot afară am mâncat și în ultima dimineață, așa am găsit masa aranjată, n-am întrebat de ce. De data asta, pe lângă preparatele de cu o zi înainte, ne-am delectat cu icre proaspete, o excelentă pastă de pește și cu plăcintă caldă cu bostan și scorțișoară coaptă de gazda noastră dis de dimineață „special pentru Flavia” (așa se va chema fetița lui O&L, să-i dea Dumnezeu sănătate și viață lungă, că mult bine ne-a mai făcut încă înainte de se naște!)...

Pensiunea organizează, la cerere, excursii pe canale, dar noi am avut aranjamentul nostru în Tulcea. În schimb, ne-am preumblat un pic prin împrejurimi. Imediat ce se iese din incinta complexului, se face un drum de pământ în dreapta, ce coboară spre bălți. În câteva minute ești deja în paradisul Deltei, cu bălți acoperite de nuferi și lintiță verde, cu rațe gălăgioase zburătăcindu-și aripile, cu bărci pescărești odihnindu-se pe luciul apelor... Un decor sălbatic și extrem de frumos, mai ales pudrat de culorile amurgului, dar și în lumina proaspătă a dimineții!...

La final, gazda noastră ne-a făcut nota de plată: 1200 Ron pentru toți 6. Făcând socoteala că doar cazarea făcea vreo 900, rezultă că am ieșit super-ieftin cu mesele. Să trăiască Flavia!

Ne-am simțit excelent aici și ne vom întoarce. Între timp, am verificat pe booking, pensiunea a intrat în hibernare, nota sa a scăzut un pic (9,9), dar a căpătat putere, fiind rezultatul a 16 comentarii. Așa că poate o notați undeva, în caiețelul vostru secret, și vă încumetați la vară să-i treceți pragul!... Nu veți regreta, garantez!

---

VIZUALIZĂRI: 4658 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI