Distractie pe partia din Loser

TIPĂREȘTE

Albul de afara si acum, spre mijlocul lui Martisor ma indeamna la visare. Ce frumoasa poate fi iarna, cu straiele ei bogate in omatul de-abia asternut!... Si acum amintiri frumoase, de iarna imi dau tarcoale si ma cotropesc tot mai multe ganduri si cuvinte ce sar vesele din memoria Timpului si doresc “exclusivitate” pe hartia virtuala. Si iata-ma scriind iarasi o fila din vacanta de iarna de la inceputul lui 2009.

Fiind in Austria, la Bad Ausse, am facut o excursie minunata de doar o jumatate de zi. Dar a fost tare frumos si distractiv. Si asa am ajuns in Loser, o statiune sau mai bine zis, o mini-statiune montana din regiunea Altaussee.

Dupa ce-am luat pranzul si am fost indrumati foarte bine de niste localnici unde este statia de masina, am luat un autobuz din oras, care a fost de fapt un autocar mai bun si mai elegant chiar decat cele ale noastre pe cursele externe. Soferul foarte binevoitor ne-a dat bilete reduse pt. copii si dupa aprox. 10 minute iata-ne ajunsi la Loser. Cap de linie. Si ce bucurie pe noi sa vedem zapada, multa, multa zapada. Caci in Bad Aussee nu era deloc jos in oras, ci doar putina, putina pe crestele falnice ale Alpilor austrieci.

Dar aici, la Loser eram deja in patria zapezilor. Si asa am facut cunostinta cu statiunea. Cateva cladiri, dintre care numai una mai acatari, cred eu, era un hotel sau o pensiune, cu etaj si care avea la parter un restaurant mare unde se putea manca sau bea cate ceva. Si noi am baut acolo, mai pe seara, un ceai fierbinte, ca sa ne mai incalzim putin de la frigul de afara. Ne-a costat doar 2 euro de caciula.

In rest, numai partii de schi, care se intrevedeau mai “timide” sau mai “tupeiste” printre paduricile de brazii impovarati de omatul de nea cazut probabil de curand. Sunt de fapt 12 partii de schi, la altitudini cuprinse intre 800 si 2000 m. Ce ne-a atras atentia imediat a fost o liniste cam “dubioasa” pentru un loc de distractie hibernala. Cu toate ca era multa lume atat cu schiurile, cat si cu placa sau pur si simplu ca si noi, gura-casca sau vizitatori “statici”, era destula liniste si calm. Nu ca la noi, in patria-muma, unde se urla, se tipa de mama focului “partieeee! ” sau chiar se mai si injura... Sorry, dar asta-i adevarul pe care-l stim si traim cu totii, din pacate... Aici nimic din toate astea. Fiecare-si vedea de treaba lui in liniste si un calm parca prea exagerat... Totusi eram cu totii la joaca...

De-o parte si de alta a drumului principal, de fapt singurul din ce-am putut noi sa vedem, erau statiile de teleschi sau schi-lifturi, moderne, cu 4 locuri fiecare, dar unde nu se imbulzea mai nimeni. Fara cozi sau imbranceli, cum am vazut odata la Poiana Brasov, de exemplu. Cu toate ca plecau fie cu cate o singura persoana, cu patru si multe chiar goale. Depinde. Iarasi fac o paralela cu situatia de la noi, cand in vara lui 2008 am fost cu fiica-mea la Predeal si cand sa urcam cu telescaunul pe Clabucet, a trebuit sa asteptam destul de mult timp sa se adune mai multi turisti pentru a da drumul la instalatie. Aici toate cablurile erau in functiune, fie cu turistii schiori fie fara. Si mai erau si teleschiurile acelea de o singura persoana, nu stiu exact cum le spune... am un lapsus... sau un... ”lipsus”?? !! Nu le am cu astea…sorry…

Dar si noi ne-am dotat cu cele necesare pentru o distractie pe cinste pe partia de zapada, chiar daca nu cu “aparatura” de schi sau sanii meseriase. Am luat de acasa, cum sunt eu prevazatoare si grijulie, cea mai buna, usoara si pliabila ustensila de dat pe derdelus. Deh, eu credeam ca vom avea zapada berechet, caci doar mergeam in Austria iarna la munte, nu? ! Asa ca am luat niste... pungi... da, pungi pe care le-am luat cu mine si aici, pe partia din Loser. Si am urcat ce-am urcat si gata, ne-am pus posterioarele bine de tot pe pungi si tin-te cu noi la valeeee!... Am avut un locsor parca special pentru noi, undeva, mai la marginea partiei. Si normal ca nu ne-am jucat in calea marilor schiori care coborau, deh, de sus de tot si ca lumea... si sa vezi si copii de-o schioapa ce-o mai luau la vale pe partie fie pe schiuri fie pe placa. Numai noi eram diferiti, pe pungi, deh, romanasi si de la Bucuresti, veniti la munte in Austria (Ha Ha). Si fiica-mea a luat-o la un moment dat mai bine direct pe fund, caci deh, fitzoasa avea si pantaloni de fas si aluneca mai bine asa, punga nazdravana pierzand-o pe traseu... Ah, dar sa stiti ca mai erau si altii oarecum ca si noi, adica fara schiuri, dar cel putin aveau saniute. Noi total originali din Baraganul nostru cel iubit...

Ei, dar important a fost pana la urma ca ne-am distrat pe cinste, am ras, ne-am udat pana la piele de zapada ce-o strangeam pana si-n pantaloni de la coborarea pe pungi si am privit si pe norocosii care veneau de sus de pe munte, in mare viteza. Si asa au trecut cele cateva ore si deodata s-a asternut seara si odata cu ea si un frig tare de tot. Ca pana sa vina autocarul am intrat in acel restaurant sa bem un ceai care s-a dovedit foarte bun atat la gust cat si la caldura care ne-a cuprins odata cu o mare toropeala...

Ziua a trecut fulger, distractia pe partia cu zapada din belsug ne-a satisfacut pe deplin si asa am plecat bucurosi din Loser doar cu regretul ca n-am avut si noi posibilitatea de a sta mai mult aici. Dar oricum a fost bine, relaxant si distractiv, pentru ca si noi, precum multi altii AmFostAcolo!!!

Cu drag, Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 2323 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI