Doar de bine ????

TIPĂREȘTE

Când m-a apucat amocul că noi trebuie neapărat să zburăm cu avionul (nimeni din familia noastră nu folosise până atunci acest mijloc de locomoție ????, nici măcar pt. distanțele lungi- vezi călătoria până în Țară Bascilor cu... autocarul) singurele condiții de care am ținut seama au fost : 1. perioada (cât mai apropiată de data declickului, nu de alta dar să nu mă răzgândesc) şi 2. prețul biletelor (mai ales că noi eram 6 - eu cu soțul meu, fiul meu cel mare care are 19 ani, fetițele noastre de 7 şi respectiv 9 ani şi prâslea cel voinic în etate de 3 ani).

Zis şi făcut. După câteva ore de căutări, încercări şi combinații am găsit bilete pe ruta Bucureşti-Otopeni - Bari pe 27 iunie cu returul pe 1 iulie. 200 de € dus-întors, cu toate taxele incluse (e adevărat că doar cu bagaj de mână) pt. toți 6, cu plecarea peste 4 săptămâni.

Pasul doi : să aflăm câte ceva despre Bari în afara faptului că este un oraş relativ mic din sudul Italiei şi că adăposteşte moaştele Sf. Nicolae (informație pe care o aflasem cu ceva timp în urmă de la o doamnă care aştepta, ca şi mine, să vină părintele Ciprian de la biserica de vis-a-vis de un hotel celebru din București, să îi dea o binecuvântare). Şi uite aşa am aflat eu despre acest minunat site. Le mulțumesc mult tuturor celor care au postat impresii şi informații despre această zonă a Italiei de care m-am îndrăgostit iremediabil, dar mai ales utilizatoarei @aurici. Informațiile culese din postările ei mi-au fost de un real folos. Şi, apropo, doamna de la punctul info din Polignano a Mare a fost măgulită când i-am spus ce frumos a vorbit despre ea. Mi-a cerut chiar să-i scriu numele site-ului şi m-a întrebat dacă există şi o traducere în engleză.

Dar am divagat cam mult de la subiect. Să ne întoarcem la oile noastre.

Am plecat către aeroport dis-de-dimineață deoarece avionul către Bari decola la 6:30 A. M. Până la Universitate am mers cu maşina personală (stăm destul de aproape de zona sus-menționată), acolo soțul meu a parcat, pe străduțe, deci parking cost... for free şi am luat autobuzul 783 până la Otopeni, terminalul Plecări. Deşi am ajuns în aeroport la 4 şi jumătate, cu check-in-ul efectuat on-line si cu actele şi tichetele de îmbarcare în dinți, am prins avionul la mustață din cauza aglomeratiei de la controlul de securitate dar mai ales de la controlul actelor.

După un zbor liniştit şi lipsit de emoții (deşi nu aş fi crezut, fiind pt. prima oară, s-au comportat toți de parcă luasem doar metroul către Victoriei ????) am pus în sfârşit piciorul pe pământul frumoasei Italii. Eram oarecum relaxați, avionul aterizase cam cu 25 de minute mai devreme, check-in-ul la apartament nu se putea face înainte de ora 12 deoarece la ora 10 abia plecau cei care fuseseră cazați anterior şi se făcea curățenie... deci aveam timp la dispoziție pt. o plimbare. Ca să fiu cinstită, proprietara apartamentului mi-a propus să vin la ora 10, să lăsăm bagajele şi să ne întoarcem la ora check-in-ului. Dar atâta ne-am învârtit pe străduțe încât la un moment dat ne-am oprit să întrebăm... la o firmă de pompe funebre ????. Mare greşeală. Ne-au îndrumat în celălalt capăt al orașului. Am avut totusi puțin noroc pt. că nu apucasem să facem mai mult de 100 de metri în direcția indicată când a pornit net-ul de pe tel. soțului şi cu Google Maps ne-am orientat relativ uşor. Apropo de net, wifi-ul de la Mc-ul din Pizza Aldo Morro nu merge deloc, pt. că acolo a fost prima noastră oprire când am coborât din autobuzul care ne-a adus de la aeroportul din Bari până la Bari Centro, gara principală a oraşului (cost 1€ călătoria/adult cu bilet cumpărat de la librăria de la etajul unu din aeroport, tot acolo ne-a spus doamna care vindea că nu trebuie să cumpărăm bilete şi pt. copii şi asta am văzut şi la restul călătoriilor, inclusiv cu trenul, cei mici au călătorit gratuit). Într-adevăr, dacă am fi cumpărat biletele de la şoferul autobuzului acestea ar fi avut un cost de 1,50€/călătorie/adult. Oficial. Chiar dacă, până să văd anunțul lipit pe cabină şoferului m-am gândit că suferă şi ei de meteahna şoferilor de microbuze din România care ori îți iau banii dar nu îți dau bilet de te simți pe tot traseul ca un pasager clandestin, ori îți dau biletul la suprapreț pe motiv că nu ți l-ai luat din timp, iar surplusul îl bagă în buzunarul propriu.

Mă rog, cine s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt.

Deci, după o plimbare prin frumosul oraş Bari, plimbare ce a respectat modelul brownian, am ajuns la locație.

Apartamentul se află într-o clădire cu trei etaje, la etajul doi. O clădire grena, cu o uşă de lemn masiv la intrare, ca o poartă de cetate, de culoare verde ca şi ramele tuturor ferestrelor şi obloanele grele. Când am intrat am crezut că am nimerit peste decorul unui film de epocă : un hol înalt şi larg totul placat cu marmură, cu nişte ornamente de toată frumusețea. Liftul, în schimb, modern şi mare ca pt. un hotel. Când s-a pus liftul în mişcare am avut senzația că nu mai ajungem odată. Nu pt. că ascensiunea nu ar fi fost lină ci pt. că a fost f. lungă după părerea mea care ştiam că avem de urcat doar două etaje. Dar când am intrat în apartament, totul mi-a devenit clar. Tavanul apartamentului se situa la cel puțin cinci metri deasupra podelei de marmură, apartamentul era f. înalt. Şi f. frumos. E constituit din 3 camere : 1 living cu loc de luat masa, zonă de relaxare, tv şi două dormitoare dintre care unul cu pat cu baldachin (ghiciți unde au ales să doarmă micuțele!). În dormitorul cu patul princiar (imens, cred că avea cel puțin 180x200, după părerea mea) mai sunt două paturi de câte o persoană. Unul la vedere, celălalt mascat sub formă de cufăr îmbrăcat în catifea vişinie, la picioarele patului cu baldachin, de juri că era locul unde îşi ținea Contessa lenjeria.

Toată mobila din casă (mai puțin bucătăria care era mobilată şi utilată ultramodern inclusiv maşină de spălat vase) era mobilă din lemn masiv, restaurată impecabil şi chiar crea acea impresie de bun-gust, apanaj al nobilimii pe timpuri. Decorațiunile completau atmosfera. Din living se ieşea în balconul care se continua şi în dreptul dormitorului principal. Iar de aici, dacă te uitai în dreapta vedeai o bucățică de un incredibil verde-albastru al Mării Adriatice.

Acum două vorbe despre seniora Maria Incoronata Frugis, proprietara. Deşi ne-a declarat că este bunica unei fetițe de doi ani (ce bine că italiana este atât de asemănătoare cu dulcele nostru grai pt. că seniora nu ştia engleza iar noi nici măcar o boabă din limba ei natală; şi totuşi ne-am înțeles de minune) nu ai fi zis. E o tipă bine, f. modernă, îmbrăcată trendy şi chiar îl are pe vino-ncoa. Ne-a tăiat chitanță pt. jumătate din suma încasată deoarece prima jumătate i-o virasem prin transfer bancar. Deci fără evaziune fiscală. Şi acum urmează culmea... ceva la care nu mă aşteptam. După ce ne prezintă apartamentul, cum să desfacem patul-cufăr şi de unde să luăm parola de la wi-fi ne întreabă la ce oră plecăm vineri (pe 1 iulie), îi spunem că pe la 10-10:30 pt. că la 1 P. M. avem avionul şi ne spune că, atunci când plecăm, să lăsăm cheile pe masa din living şi să tragem uşa după noi, pt. că aceasta se închide automat. Cum!? Stii că suntem din România, mai venim şi cu trei copii mici care au toate şansele să spargă sau să strice ceva (şi ar fi avut din plin ce) şi nu numai că nu ne încaseze niciun depozit dar nici nu ne controlezi la plecare!?

Şi când mă gândesc că anul trecut am fost la noi, la Mamaia, şi la plecare, pt. că lipsea capacul care ține bateriile telecomenzii pt. televizor, pe care de-altfel aşa am găsit-o, a vrut să ne pună să plătim 30 ron şi abia după o anchetă, cu sunat responsabila de etaj şi confirmat faptul susținut de noi am primit acceptul de a părăsi hotelul sub privirea scârbită a recepționerei convinsă că oricum era vina noastră. Măcar pt. că nu am anunțat imediat la preluarea camerei lipsa.

Dar să revenim. Deci, apartament de nota 10, elegant, curat, aproape de faleză şi la doar 700 de metri de Bazilica Sf. Nicolae, la 300-400 de metri de Castelul Svevo şi 500 de metri de Centrul vechi ale cărui străduțe sunt uimitoare şi încântătoare.

Singurul minus al apartamentului ar putea fi considerat taxa pt. curățenie care mi s-a părut cam piperată:50 €/sejur, indiferent dacă stai 1,2, 10 sau 20 de zile. În rest prețul a fost O. K. 99€/noapte (care ținând cont de faptul că e totuşi un apartament cu trei camere care poate găzdui lejer 6 persoane, nu mi se pare f. mult, vine undeva pe la 16€/noapte/persoană. Vorba soțului meu : e, totuşi, Italia.)

Oricum locația a fost super, o recomand oricui. Păcat că nu am profitat mai mult de relaxarea şi confortul oferite dar am vrut să profităm la maxim de excursie aşa încât plecăm dimineața devreme şi ne întorceam destul de târziu. Am văzut Polignano a Mare, Castellana Grotte, Alberrobello şi bine-nțeles Bari. Mi-aş fi dorit să mai văd şi Matera, Ostuni, Monopoli... Dar timpul a fost scurt. Oricum copiii au fost extraordinari, au ținut pasul cu noi, nu s-au plâns de oboseală, de foame sau de căldură. Au savurat fiecare moment. Când am vizitat complexul de grote de la Castellana, cel mic îmi tot zicea : mami, e mos-mos (frumos-frumos, adică).

Asta simt şi eu, chiar şi acum, la două săptămâni de la întoarcere : a fost mo-mos de tot.

---

VIZUALIZĂRI: 2209 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI