Cazare perfectă în Larnaca

TIPĂREȘTE

Căutam ceva pentru week-end-ul prelungit de 1 decembrie… Şi cum lumea mare o tot străbătuserăm în ultima vreme, căutam ceva pe-aici, pe-aproape, pe la noi… Ceva tihnit, drăguţ, nu prea scump… Căutam, dar nimic nu-mi cădea cu tronc, aşa cum mi se întâmpla de obicei. Tati s-a hotărât să mă ajute şi s-a pus şi el pe căutat. După vreo 2 zile, a exclamat, triumfător: „Gata, Mami, am găsit! Ceva drăguţ, nu prea scump, nu prea departe… Cipru! ” „?! ” „Da, nu-i departe, cât faci cu avionul până în Cipru faci şi cu maşina până la… Sighişoara, să zicem! ” (Ştiu, faci mult mai puţin, dar noi ăştia din provincie trebuie să adăugăm şi drumul până la primul aeroport, care de obicei reprezintă „grosul”. Şi unde mai pui că în avion ai opţiunea să dormi, pe când, dacă te numeşti Tati, până la Sighişoara e musai să fii geană, căci eşti şoferul familiei;) şmecher, Tati, ce credeaţi?!)

Ok, Cipru să fie! Adevărul e că era greu să rezişti ofertei low-cost: 70 de euro de persoană, dus-întors, cu bagaj de mână. Bine, am rezervat şi unul de cală, că cine ştie?! mai cumperi o portocală, o ceapă de-aia de-a lor de apă, ceva… Fiind totuşi extrasezon, nu erau zboruri decât miercurea şi duminica; după consultarea agendelor comune, am decis: 25-29 noiembrie, de miercuri până duminică, abia ne rămân încă 2 zile să ne odihnim după… concediu :). Transportul fiind rezolvat, a urmat pasul numărul 2: găsirea unui loc de cazare optim. Am studiat amândoi ofertele de pe booking, iar eu am întocmit o listă scurtă de 5 locaţii, pe care i-am prezentat-o lui Tati, el urmând a face rezervarea pentru că obţinea 0,0nuştiucât % discount, pentru că era înscris în Nuştiuce Club… Culmea că prima locaţie de pe lista mea era şi pe lista lui, deci misiunea a fost considerată îndeplinită, şi chiar cu eforturi minime (ceea ce, între noi fie vorba, m-a frustrat un pic, căci mie îmi plac provocările, nu bagatele din ăstea!). Deci: Krasas Beach Hotel, de fapt un bloc de apartamente de închiriat, în regim self-catering, situat chiar în buricul târgului (avantajele extrasezonului!), adică pe Athina Avenue la nr. 77, în Larnaca, adică în faţa celebrei plaje Finikoudes! Vedere la mare (era tot ce mă interesa), referinţe bune (de acord, şi ele mă interesau), preţ ok (216 euro/4nopţi) … Deci să treacă timpul şi să vină ziua Z, zic!

Am aterizat pe aeroportul din Larnaca în aerul călduţ după care deja ne era dor, pe la ora când soarele îmbujorează cerul spre apus, iar autobuzul 425 (1,5 euro de persoană; biletul se cumpără de la şofer, care te sfătuieşte şi unde e mai bine să cobori; puteţi consulta orarul pe cyprusbybus.com) ne-a lăsat după vreo 15-20 de minute la câţiva paşi de Biserica Sf. Lazăr, de unde am mai făcut alţi câţiva paşi şi am ieşit pe promenadă. Krasas Beach Hotel e uşor de recunoscut, căci la parterul său este un fast-food celebru, probabil cel mai celebru, nu ştiu dacă am voie să-i rostesc numele, aşa că mă abţin, dar o să-l vedeţi în poze (ăla cu siglă roş-galbenă şi cu clovnul Ronald; hai, că v-aţi prins!). Un bloc prezentabil, alb, de 6 etaje, aliniindu-se frumos lângă fraţii săi de-a lungul promenadei.

În bloc se intră din lateral, după ce se străbate un mic gang. Ştiam că suntem aşteptaţi, căci anunţasem proprietara că am ajuns puţin după ce am aterizat. Într-adevăr, o doamnă brunetă şi distinsă, între două vârste (al cărui nume, spre ruşinea mea, l-am uitat), tocmai cobora din lift în timp ce noi intram în scara blocului şi ne-a condus la etajul al 3-lea, unde se găsea apartamentul nostru. Ne-a instruit asupra modului cum se deschide uşa (un mecanism cum nu mai întâlnisem, cu o cartelă perforată după un anumit desen, care se introduce într-o fantă specială, se lasă acolo, timp în care se răsuceşte mânerul clanţei), apoi am pătruns în interiorul spaţios şi elegant.

Doamna a continuat instructajul, de unde se aprinde lumina, de unde aerul condiţionat (n-am avut nevoie, oricum), cum e cu boilerul, cu apa caldă, cu apa rece… Apropos de apă rece: la chiuveta de la chicinetă sunt 2 robinete pentru apă rece – pe unul curge apă rece menajeră, iar pe celălalt apă de băut. M-am bucurat mult când am auzit asta: „Taci din gură, să vezi tu ce economie facem acuşa, că nu mai trebuie să cumpărăm apă de băut! ” Credeţi?! Dacă ne-am fi amintit dimineaţa când plecam din cameră să umplem şi vreo 4-5 pet-uri, poate că da… Şi dacă ne-am fi angajat şi un hamal să le care… În tot cazul, să ştiţi cum stă treaba.

N-a fost nevoie să plătim, banii deja fuseseră retraşi de pe card cu câteva zile în urmă, doamna a mai zăbovit încă puţin ca să ne completeze factura, ne-a indicat unde să lăsăm cheia când vom pleca (în cameră), ne-a asigurat că putem s-o sunăm oricând dacă avem vreo problemă, ne-a urat şedere plăcută şi… dusă a fost. Ce-i drept, am mai întâlnit-o de vreo două ori în zilele următoare aducând diverse cumpărături; pesemne deţine mai multe apartamente în bloc, dar asta deja e treaba dumneaei.

Rămaşi singuri, am început să inspectăm locaţia, minunându-ne, încântaţi, de ceea ce vedeam. Prima încăpere (să-i zicem living) este de fapt un spaţiu lung, care se întinde de la uşa de la intrare şi până la cea de la balcon, la rândul lui împărţit în 3 zone: chicineta, imediat pe stânga, apoi un spaţiu de servit masa, apoi zona de relaxare. Din living se intră imediat pe dreapta într-un holişor, iar din acesta separat în baie şi în dormitor. Să le luăm pe rând.

Chicineta e probabil una dintre cele mai dotate pe care le-am întâlnit până acum prin peregrinările noastre. Ocupă un spaţiu nu foarte mare, dar eficient folosit. pe peretele comun cu uşa de la intrare se găseşte un frigider cu congelator, iar lângă el şi deasupra lui – spaţii de depozitare vopsite în „culoarea untului”, care se cotesc în formă de U şi care înglobează aragazul cu cuptor, chiuveta şi maşina de spălat rufe. Despre dotări, pot să vă spun pe scurt că nu s-a întâmplat să avem nevoie de ceva şi să nu găsim, dar, pentru că ştiu că o asemenea descriere nu va satisface pe deplin pe unii dintre dumneavoastră, o să încerc să enumăr cât mai multe dintre ele: veselă de mai multe dimensiuni, oale de gătit, ibric, tacâmuri, deschizător de vin şi de bere, chibrituri şi brichete, şervete de bucătărie, o rolă mare de şerveţele de bucătărie, prăjitor de pâine, mixer, filtru de cafea, suport, detergent şi bureţi de vase, condimente, sare, pliculeţe de zahăr, ceaiuri de mai multe feluri, cafea, ulei de măsline, oţet… şi or mai fost şi altele, dar se poate să le fi uitat… A! Şi o vază cu flori! Şi un bol cu kiwi mari şi dulci, din partea casei!

Zona de servit masa conţine, evident, dintr-o masă dreptunghiulară, cu 4 scaune. Am folosit acest spaţiu în zilele 3 şi 4 pentru mic dejun, deoarece pe balcon era mult prea cald (!!!), soarele bătând cu putere încă de la primele ore ale dimineţii.

Aria de relaxare cuprinde 2 canapele dispuse perpendicular una faţă de alta, între care se află un lampadar, care seara, lăsat doar el aprins, imprimă locului o atmosferă intimă, plăcută. Una dintre canapele se poate desface şi astfel apartamentul poate găzdui până la 4 oaspeţi. Canapelele sunt acoperite cu nişte pleduri simple, roşii şi cu nişte pernuţe decorative în nuanţe de gri. Zona în L delimitată de cele două canapele are în mijloc o măsuţă de cafea, pe care se găsesc chiar şi lumânări parfumate! Pe peretele opus este o comodă joasă, care adăposteşte o mică bibliotecă compusă din tot felul de hărţi şi ghiduri ale insulei, iar pe această comodă şade un televizor cu ecran plat, la care se prind canale locale şi câteva internaţionale consacrate; în prima zi Tati a reuşit să prindă TVR Internaţional, dar pe urmă l-am pierdut şi pierdut a rămas.

Pardoseala este din gresie deschisă la culoare, aranjată în dale mari de formă pătrată. Doar la ieşirea spre balcon se află un preşuleţ din acela cum se găsesc şi la noi, pe la ţară. Pereţii sunt văruiţi simplu, în alb.

În balcon se iese pe o uşă cu glasvand, protejată pe interior de perdele. Balconul conţine o măsuţă şi două scaune, ca şi un uscător pliabil de rufe, ca şi cele două aparate de aer condiţionat (unul pentru living şi unul pentru dormitor). Ceea ce face însă această micuţă terasă un loc special este, desigur, priveliştea pe care o oferă, către eleganta promenadă mărginită de zeci de restaurante, către port (în stânga, nu departe), către plaja cu palmieri, către marea cea mare! Superb peisaj, cât am stat în cameră şi n-am dormit, aproape numai cu ochii în el am stat. În primele două zile am avut şi acompaniament sonor, căci marea a fost destul de furioasă, iar vântul făcea să danseze în toate direcţiile frunzele lungi ale palmierilor… Venisem chitiţi să batem insula în lung şi în lat, dar apropierea mării şi vremea călduroasă încă ne-au cam dat planurile peste cap. Cum să rezişti să nu sari pe plajă una-două, când la 7 dimineaţa vedeai temerari deja ieşind din mare după prima baie a zilei? Şi când, la ora prânzului erau încă destule şezlonguri neocupate în prima linie, care te chemau, şi insistau, şi insistau? … Şi când ştiai că acasă prietenii deja poartă fular şi mănuşi şi peste 2-3 zile o să porţi şi tu fular şi mănuşi? ... (Entuziasmată, în seara în care am sosit i-am scris unei prietene: „Am ajuns. Paradis. Marea la 2 paşi, lună plină, aproape vară. ” Ea mi-a răspuns: „La noi lună ioc, aşteptăm zăpada, aproape iarnă. ”)

Holişorul care face trecerea către baie şi dormitor conţine şi o debara cu rafturi, pe care am găsit multe prosoape (doamna proprietară ne-a încurajat să folosit câte vrem), tot felul de smacuri de baie, un coşuleţ cu cleşti de rufe şi un fier de călcat.

Baia curată, dotată şi ea cu tot tacâmul: WC, chiuvetă, cadă cu perdea de duş colorată haios, săpun lichid, şampon, coş de gunoi, găleată cu mop, coş pentru rufe murdare, două seturi a câte două prosoape de dimensiuni diferite. Totul perfect funcţional.

Dormitorul e ocupat în mare parte de un pat matrimonial, destul de jos (nu m-a deranjat), cu saltea excelentă, îmbrăcată în aşternuturi curate. Pernele cam leşinate, totuşi, dar n-am murit. Ne-am învelit cu o pilotă subţire, foarte potrivită sezonului. În dulapul care ocupă peretele dinspre baie am găsit încă o pernă de rezervă şi multe umeraşe. De-o parte şi de alta a patului, este câte o noptieră, fiecare cu veioza ei. De asemenea, pe pardoseală, un preş asemănător celui din faţa balconului. Pe peretele opus patului, mai există o comodă ceva mai mare, din aceea cu mai multe sertare şi cu oglindă. Pe ea, un coş cu un uscător de păr, aparat contra ţânţarilor şi mai multe adaptoare pentru prizele speciale ale ciprioţilor. Lângă ea, o altă canapea, mai mică, tot cu pernuţe decorative.

Locaţia dispune de internet gratis, parolat (doamna drăguţă vă va furniza parola), care funcţionează foarte bine.

Parcare suficientă în spatele clădirii, noi n-am avut nevoie.

Plaja Finikoudes, destul de lată, cu nisip fin, cu intrare lină în apă, fără alge sau bolovani (da, am făcut şi baie, şi încă de mai multe ori; aveai nevoie de un pic de acomodare atunci când intram în apă, dar dacă înotai, era ok). 2 şezlonguri şi o umbrelă costau 5 euro toată ziua; un nene vine să-ţi încaseze banii, îţi dă bon fiscal şi îţi suplimentează arsenalul de plajă cu o măsuţă şi cu un lighenaş de plastic pe care să-l umpli cu apă ca să nu umpli şezlongul de nisip – smart! Există, desigur, şi zonă de prosoape, unde nu ţi se percepe nici o taxă.

Fiind un bloc de apartamente de închiriat în regim self-catering, nu există opţiuni de mic dejun. Zona este însă plină de tot felul de localuri care servesc inclusiv prima masă a zilei şi toate, dar toate ofertele sunt reprezentate de aşa-numitul english breakfast. În prima dimineaţă am ochit şi noi un astfel de local, nu departe de „casa noastră” şi am comandat, să nu murim proşti. Un cârnat, 2 felii de bacon prăjite, 2 ochiuri, ceva fasole din conservă, 3 bucăţele de roşie şi 2 de castravete. Plus un ceai sau cafea, la alegere. 5 euro de căciulă, dar nu ne-a dat pe spate, aşa că pentru dimineţile următoare ne-am aprovizionat de la un supermarket din apropiere cu lapte, iaurt, brânză, măsline, roşii şi pâine şi ne-am încropit în cameră câte un mic-dejun cipriot (cafea oricum ne aduseserăm de acasă, nu plecăm niciodată fără cafeaua preferată).

Precum probabil aţi citit printre rânduri, Krasas Beach Hotel are o poziţie perfectă în Larnaca, fiind aproape de centrul vechi al oraşului, de vechiul fort, de port, de plajă şi de o sumedenie de mâncătorii. Staţia de unde pleacă autobuzele şi microbuzele spre celelalte colţuri ale insulei, dar şi spre aeroport, este în stânga, la vreo 200m de hotel, iar cea a turului hop on-hop off, la vreo 100m în dreapta. Singurul dezavantaj notabil ar fi rumoarea şi zgomotul de care este cuprinsă zona la sfârşit de săptămână, când tinerii se agită până spre dimineaţă, şi îmi imaginez că vara trebuie să fie cam la fel.

Totuşi, un loc unde noi ne-am simţit minunat şi pe care vi-l recomand din inimă!

---

VIZUALIZĂRI: 3760 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI