La 'Maria' înainte, cu sarmale şi plăcinte

TIPĂREȘTE

Anul acesta am avut tot felul de evenimente în viaţa mea. De la cele mai groaznice, la cele mai frumoase, care au adus şi un strop de bucurie peste tristeţile adunate. În septembrie am botezat o prinţesica mică şi dulce şi, după ceremonie, ne-am gândit să o scoatem şi pe ea într-o primă călătorie în afara Bucureştiului. Am căutat, am cercetat şi ne-am oprit la Pensiunea Maria, în Sinaia. Locaţia centrală a fost cea care a primat: vis-a-vis de parc (nu mai mult de 20 de paşi), aproape de restaurante (pensiunea nu oferă decât cazare), de magazine şi chiar de gară.

Am programat ieşirea cu câteva luni înainte, am plătit avansul pentru prima noapte de cazare şi nu a rămas decât să aşteptăm ca momentul de plecare să se apropie. Mi-a plăcut reacţia promptă a doamnei M., atât ca răspuns la cererea de pe mail, cât şi ca furnizare de informaţii în ceea ce priveşte camerele şi care ar fi fost cea mai bună alegere pentru noi, dar şi pentru caravana de bagaje cu care te porneşti la drum vrând nevrând când ai un bebe de 3-4 luni cu tine: căruţ, pamperşi, scaun de maşină etc. Cred că ştiţi la ce mă refer. Şi asta fără să pomenesc de domnişoara noastră care, în mod surprinzător, s-a limitat doar la un geamantan. :) Eu şi cu tată-său, împreună, un alt geamantan. :p

După tot ceea ce implică un botez (încreştinare, petrecere, băiţă), iată-ne pregătiţi să dăm piept cu aerul curat de munte.

Drumul a fost lejer. Am plecat către Sinaia într-o zi de marţi şi şoferii au ales varianta autostrăzii până la Ploieşti. De aici mai departe pe DN1, cel pe care îl ştie toată lumea. Fiind în timpul săptămânii, traficul nu a fost atât de încâlcit. Dimpotrivă. După numai 2 ore, maşinile noastre se aflau deja la destinaţie, pe o stradă cu sens unic, chiar în faţa parcului. Aici, aşa cum ni se promisese, aveam pregătite locuri de parcare plătite din timp de către pensiune şi nu ne-a mai rămas decât să purcedem la transferarea bagajelor către camerele pe care le alesesem strategic, la parter. Care, în mod ambiguu, se află de fapt la etaj :)

Ca şi locaţie, am pomenit mai sus, pensiunea Maria se află în centrul staţiunii, pe strada Octavian Goga nr. 1A. Căutasem pe google maps, aşa că nu ne-a mirat poziţionarea şi nici împrejurimile: în spatele clădirii Ocolului Silvic, între alte case şi pensiuni.

Curtea interioară a fost cea care mi-a atras atenţia de la primele căutări, aşa că am dorit două apartamente cu ieşire către aceasta. Grădiniţa este foarte cochetă, cred că vara va fi o plăcere să-ţi petreci serile aici. Două mese de lemn cu băncile aferente, un grătar, flori şi verdeaţă de jur împrejur. Foarte curat şi foarte plăcut. Zidul de piatră care împrejmuia curticica oferea intimitate datorită arbuştilor de deasupra, cu toate că dincolo de “gărduleţul viu” se aflau scările ce scurtau drumul către mănăsirea Sinaia. Sau spre centru. Depinde de unde vii :)

Deşi ploua când am ajuns, printre picăturile răzleţe nu am putut să nu admirăm clădirea cu pereţii placaţi cu lemn, două scări din beton şi o scară de fier în spirală, pe mijloc, ce dădea acces către etajul superior.

Casa e structurată într-un mod aparte. Primele camere se află la parter când priveşti din faţa pensiunii, şi în acelaşi timp la subsol, din perspectiva curţii interioare. La fel cum etajul la care am stat noi părea a fi la parter privind din curte, el fiind de fapt pe al doilea nivel al construcţiei. Alambicat, nu? ;) Să nu uităm totuşi că suntem la munte şi multe terenuri sunt terasate. Mie mi-a plăcut.

Primele două apartamente de la etajul 1 (sau de de la parter?!?) erau ale noastre (3 şi 4). Când am ajuns, o doamnă tocmai ieşea dintr-una din ele, făcând probabil ultima verificare. Depăşisem cu mult ora de check-in, aşa că nu se punea problema că nu ne puteam caza. Am primit cheile şi am explorat interioarele: erau exact aşa cum le văzusem pe diverse site-uri.

Apartamentul de două camere: în livingul aflat chiar la intrare găseai o canapea extensibilă (când eram pe drum fusesem sunaţi şi întrebaţi dacă dorim să fie pregătită pentru dormit. Am spus că nu este cazul, dar am reţinut gestul), un cuier, o comodă unde am rămas încântată să găsesc de la cafetieră, pahare, ceşti de ceai/cafea, boluri pentru ciorbă, farfurii, tacâmuri, zahăr, sare sau diverse ceaiuri, până la detergent de vase şi buretele aferent. Un frigider încorporat în mobilă, destul de încăpător, cu congelator. În celălalt apartament am avut la dispoziţie, în plus, un cuptor cu microunde şi ne-a prins extrem de bine, pentru că am venit cu destulă mâncare la noi (rămasă, desigur de la botez): de la sarmale la fripturi, de la plăcinte la lapte pentru cerealele fică-mii, brânzeturi, cafea, ceaiuri, compoturi etc. Şi când acestea s-au epuizat, am profitat de apropierea de Mega Image şi Billa, aflate 5-10 minute de mers pe jos, pentru a reface stocurile.

Deasupra comodei se află un televizor. Model mai vechi, ce-i drept, dar se vedea bine şi avea suficiente programe. Bineînţeles că wi-fi-ul a fost primul încercat. A mers fără probleme. Şi e free!

Din living se intra în baia curată. Nu foarte mare, dar ok. Cabina de duş este încăpătoare. Împreună cu buburuza ne bălăceam fără să ne dăm coate. Dar aveţi grijă: te poţi opări de la apa uneori foarte fierbinte. Presiunea era câteodată mai slabă, dar nu a fost un impediment. Prosoape şi mari şi mici impecabile, şi două săpunele. De ajuns pentru o locaţie de doar trei stele.

Dormitorul. Mare, spaţios (adică fără mobilă de prisos), cu o debara - gen dressing - dotată cu rafturi şi umeraşe. Aici găseai şi extra lenjerie şi pilote. Un pat dublu mare (nu ne dădeam coate sau ghionturi 2 adulţi şi o prichindea care oricum se crede stăpână absolută pe tot spaţiul de dormit) cu lenjerie curată, perne moi mari şi mici. Mai găseai un dulap cu sertare pentru toate cele, pe care trona un televizor LCD şi o comodă cu oglindă şi cu alte câteva sertăraşe, unde am găsit “întâmplător” aţă şi ace.

Camera este foarte luminoasă, spre deosebire de living, şi are ieşire pe un balcon. Aici găseşti scaune (ai şi perne pentru ele, la îndemână) şi o masă rabatabilă, numai bună să-ţi laşi cafeaua si scrumiera pe ea. Apropo: nu se fumează în camere! Proprietarii te roagă frumos prin tot felul de mesaje acest lucru. Nu ni s-a părut un impediment. Dimpotrivă. Am avut timp în fiecare dimineaţă stând afară să observăm că peisajul din faţa noastră nu era chiar un “view” ca la carte. Dar pentru asta era suficient să-ţi ridici privirea către munţii pictaţi într-o multitudine de culori.

Făcând o paranteză, trebuie să spun că ador munţii toamna. Atâta frumuseţe mi-e greu să cuprind în vreun alt anotimp. Oricând e frumos la munte, nu încape îndoială, dar verdele şi maroul şi galbenul şi ruginiul care îţi încântă retina sunt greu de regăsit în alt anotimp. Aşa că am avut parte în acest balcon, chiar şi fără aşa-zisul “view” de dimineţi minunate, cu soarele care se iţea de după dealul din faţă şi ne mângâia obrajii îmbujoraţi de răcoarea zorilor. E foarte plăcut să vezi cum razele lui se strecoară printre draperii, prin perdelele transparente direct pe pernă, făcându-te să te întinzi şi să mai lâncezeşti niţele minute sub lumina caldă de toamnă. Închei paranteza aici.

Mai departe, am să spun că apartamentul finilor noştri era aproximativ la fel. Există câteva mici diferenţe: 1. dormitorul nu are geamuri, deşi are ieşire pe balcon (specific asta pentru că cea de-a treia cameră nu avea – chiar mi-i imaginam pe turiştii fumători escaladând pervazul, că geamuri aveau dar uşa le lipsea;)); 2. televizor LCD în living; 3. încălzirea: doamna M. ne spusese că aici există una separată, care poate fi pornită independent de cea centralizată pentru toată vilă. A fost clară alegerea: pentru mititică era de preferat o cameră mai caldă, cu posibilitatea furnizării agentului termic ceva mai devreme decât în restul pensiunii. Nu ne putem plânge din acest punct de vedere. Temperatura a fost aproape constant undeva la 22-23 de grade, ceea ce e perfect pentru o vreme de toamnă capricioasă. (La venire, chiar am găsit într-una din camere, pe pat, un termometru, cu care verificau lucrul acesta.)

Alte detalii de adăugat: Nu am văzut pic de praf în apartamente, iar personalul (cele două doamne pe care le-am întâlnit, plus proprietara) a fost foarte amabil. În fiecare dimineaţă ne întrebau dacă avem nevoie de ceva. Asta pe lângă faptul că au schimbat prosoapele la două zile, au aspirat, au spălat pe jos, au aruncat coşurile de gunoi. Am încercat să nu le dăm nici noi prea mult de furcă.

Ne-am simţit foarte bine în cele patru nopţi, petrecând vremea în mica grădină din faţa uşilor noastre, stând seara la o ţigară pe treptele scărilor, salutându-ne cu vecinii de la etaj cu care ne intersectam adesea (“Dacă se aude tămbălău de sus, să ştiţi că nu sunt copiii noştri. Eu şi cu soţia alergăm prin tot apartamentul şi sărim în paturi şi ţipăm din te-miri-ce”. HA! V-am prins! :p), trecând peste balustrada ce despărţea balconul nostru de cel al finilor ba un lapte, ba un ceai, ba o farfurie sau o pungă de cereale, ca să nu le mai cărăm - aviz leneşilor, cum suntem noi :D.

Concluzia: a fost foarte bine. Familial aş putea spune, intim. O locaţie frumoasă, cu oameni de treabă şi săritori care ne-au primit cu plăcere, amintindu-ne cât de bine este să-ţi zâmbească cineva nu doar ca să-ţi ia banii de cazare, ci pentru că aşa trebuie, aşa e normal.

Sper că vom reveni, dar într-o vreme cu mult mai mult soare. Parcă deja simt mireasma ierbii şi fumul fripturilor care sfârâie, şi aerul curat de munte stând la palavre la mesele de lemn din faţa pensiunii.

Şi dacă mergeţi acolo în acelaşi timp cu noi, să ştiţi că vom “lupta” pentru camerele noastre preferate! ;) În rest, aveţi liber la cazare, grătar sau schi, că tot vine sezonul!

---

VIZUALIZĂRI: 2538 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI