Vânători de plaje în Tolo şi împrejurimile sale

TIPĂREȘTE

Dintotdeauna am iubit şi iubesc plajele şi cum nu fac din asta un secret, în orice loc am merge în vacanţă, soţul meu şi cu mine (şi el fiind, de asemenea, un mare admirator de plaje) explorăm zona respectivă în căutarea celor mai frumoase plaje ce pot fi în acelaşi timp, mai izolate, mai sălbatice, mai naturale, sau mai artificiale, mai civilizate sau mai rudimentare. Oricum, marea şi plaja ca noţiuni inseparabile fac, negreşit, parte din vacanţele noastre, şi dacă se poate şi combinate cu „puţin” munte, reţeta se apropie de a fi ideală.

Acelaşi lucru am dorit să se întâmple şi în cea mai recentă vacanţă din Grecia, cea petrecută în Tolo, Peloponez. După primele două zile în care ne-am acomodat cu locaţia şi plaja sa minunată despre care am mai spus câteva cuvinte în articolul dedicat micului Tolo, am pornit spre răsărit în căutare şi de alte plaje, căci ni se povestise că, spre est, mai sunt câteva plaje de luat în seamă: Kantia, Vivari şi Iria, nemaipunându-le la socoteală pe cele de la Plaka şi Asini care erau mult mai la îndemâna noastră. Acolo ţărmul este aşa de dantelat, că ai impresia că sunt insule şi insuliţe peste tot, dar o simplă privire mai atentă pe o hartă detaliată te lămureşte că ţărmul atât de „încreţit” face să se vadă aşa.

Zis şi făcut. Într-a treia zi de dimineaţă am purces cu destinaţia Kantia, cu gândul să le parcurgem pe toate ca, mai apoi, să stabilim cum şi la care vom mai reveni, dacă merită, sau nu, efortul.

Kantia

Am lăsat în urmă mai întâi Drepano, mai apoi şi Vivari, şi după şapte-opt kilometri am ajuns la Kantia, o localitate desfăşurată între livezi de portocali şi lămâi, cu faţa la mare, a cărei plajă se întindea, practic, de-a lungul satului. O zonă de coastă aparent fără sfârşit care atrage turişti de toate vârstele. Primul impact vizual este culoarea nisipului de un ocru-cărămiziu izbitor, ce contrastează puternic cu azuriul mării. Plaja, nu prea lată, dar destul de lungă, de câţiva kilometri buni că-ţi duceai mâna la frunte încercând să-i vezi capătul dar, în acelaşi timp să nu te orbească soarele, nu beneficia de amenajări grozave, numai ici-colo, răzleţ erau pâlcuri de şezlonguri cu umbrele în dreptul vreunei taverne, unde era improvizat şi câte-un duş, sau vreo cabină de schimb. Ne-am aşezat şi noi pe şezlonguri, lângă un mic hotel cu tavernă, la umbra eucalipţilor cu frunze frumos mirositoare mai ales când sunt smotocite în mână. Între copaci sunt legate hamace, dând un aspect deosebit. Nisipul este grosier, chiar şi cu pietricele de culoare închisă, în apă este ceva mai fin, iar intrarea nu este nici lină, nici abruptă, ca să vă faceţi idee, au venit destule familii cu copii. Plaja este cunoscută, în special, printre greci, am văzut puţini turişti străini. A venit imediat cineva să ne ia comanda, am cerut frappé -uri, aşa dis-de-dimineaţă, că şi-aşa încă mai aveam poftă de cafea. Am rămas pentru câteva băi bune în apa limpede a Egeei, alternate cu şedinţe de lenevit la soare.

Dacă ar fi fost situată mai aproape de oraş, plaja Kantia ar avea cu siguranţă un loc fruntaş în topul celor mai populare plaje de pe lângă Nafplio. Este

extrem de populară printre localnici, în parte şi datorită excelentelor cafenele şi baruri situate dincolo de plajă, în care vezi mai mult tineri ce le animă.

Iria

Următoarea pe traseul făcut de-acasă era plaja Iria, practic, situată în extremitatea estică a arealului, după vreo trei-patru kilometri de Kantia, acesta fiind capătul de linie pentru plajele de pe lângă Tolo. Iria nu este o staţiune în sine, ci mai degrabă un sat cu multe case de vacanţă dispuse pe malul mării ce nu mai beneficia de o plajă propriu-zisă, ci de o fâşie când mai lată, când mai îngustă de pietriş amestecat cu nisip şi pietre mai mari. Aproape în dreptul fiecărei vile, la mare câte o barcă era gata să plece în larg, pentru plimbări, scufundări, etc. Totuşi, în drumul nostru pe jos, căci am luat Iria la picior, am văzut vreo două grupări de şezlonguri cu umbrele pe lângă tavernele aferente, nu ne-am mai aşezat, preferând s-o „cântărim” din mersul celor trei kilometri lungime, cât măsoară toată localitatea. Iria este oaza de linişte în care se retrag spre încărcarea bateriilor mulţi atenieni cu ceva dare de mână ce şi-au construit case mai mici sau mai mari pentru odihnă şi relaxare.

Vivari

La întoarcerea în Tolo, ne-am propus şi o oprire scurtă la Vivari, al cărei peisaj fascinant, cel puţin din şosea, „te chema” să-ţi doreşti să vezi mai mult. La bază, Vivari este un mic sat de pescari, destul de modest, dar în acelaşi timp extrem de frumos pentru că marea pătrunde atât de adânc printre colinele ciudat dispuse pe ţărm, că la început ai impresia că între mare şi uscat ar mai exista un lac, dar nu e aşa. Vivari are o mică plajă situată pe lângă portul din satul omonim, din pietre, cu apa mării limpede, de cristal, mică la intrare şi fund tot pietros. Nu există şezlonguri, doar câteva umbrele de plajă ce pot fi folosite gratuit, nu sunt baruri pe plajă. În schimb,

Vivari este un paradis pentru luat masa pe malul mării, cu peşte şi fructe de mare, tavernele servesc felurile de mâncare delicioasă grecească lângă apă, mese fiind direct pe plajă. Se poate planifica şi petrece o întreagă zi pe plajă, unde bucuria de a lua masa la doar câţiva paşi de unde ţi-ai pus prosopul de plajă e total relaxantă. Şi când tegândeşti că se află la doar zece minute de Tolo...

Asini

Un petic de plajă lângă plaja Psili Ammos din Tolo, zgomotos şi întotdeauna aglomerat, aşa aş putea caracteriza pe scurt micuţa plajă Asini ce se întinde la poalele dealului Barbouna pe care sunt împrăştiate ruinele anticei cetăţi Asini.

Există o notă de inedit: unde altundeva ai putea vreodată să întâlneşti o plajă alături de ruinele unui oraş antic care este menţionat în Iliada lui Homer ca unul dintre membrii coaliţiei de state greceşti care au asediat timp de zece ani Troia?

Plaja este integral din pietre, aceleaşi pietre se regăsesc şi pe fundul apei în care intrarea nu este abruptă, dar fără pantofi speciali nu e abordabilă. Micuţa Asini este una dintre una dintre cele mai frumoase plaje din regiune, foarte potrivită pentru a înota. Se poate sta şi la soare pe şezlonguri, sub umbrele, cu o bere/un cocktail/ frappé ce pot fi aduse imediat de la taverna-cafenea din coasta sa. Dacă nu mai găseşti loc la şezlong, sub umbrelă, e loc şi la rogojină/prosop, dacă pietrele nu deranjează spatele. Este prevăzută chiar şi cu duş, cabină de schimb, parcare spaţioasă gratuită, de fapt, aceeaşi cu cea a sitului arheologic. Pe Asini am vizitat-o de câteva ori, petrecându-ne minunat ceasurile de la amurg, când dogoarea soarelui era mai domoală.

Plaka

Primul contact vizual cu această plajă care este, de fapt, plaja localităţii Drepano, l-am avut atunci când, vizitând situl antic Asini, am urcat dealul Barbouna până-n vârf, de-acolo priveliştea splendidă scotea în evidenţă într-o parte Tolo cu staţiunea, plaja sa Psili Ammos, până-n port, iar în cealaltă superba plajă Plaka, lungă de câţiva kilometri buni, poate chiar vreo doi-trei, ce se „oprea” în alt deal. Numele său derivă de la „ placă de stâncă” (Plaka) ce din loc în loc plachează fundul mării, fiind nevoie de a înainta ceva în larg pentru a depăşi această platformă şi a da de nisip. Sunt şi locuri în care „placa” este întreruptă în apă, doar nisipul fin, foarte plăcut, fiind pe fundul apei. Ele sunt uşor de reperat, căci acolo se strâng cei veniţi la baie, placa fiind principalul motiv pentru care plaja atrage mai puţini vizitatori decât adiacenta sa din Tolo. Dar compensează prin faptul că de-a lungul său există mult mai multe campinguri, taverne, restaurante, baruri şi cafenele.

Plaka înseamnă o plajă lungă, cu pietre mari şi mici şi ape albastre, unii dintre turişti susţinând că este locul de baie cu cea mai clară apă din regiune. De asemenea, este preferată de surferi şi alţi pasionaţi de sporturi de apă, fiindcă vântul, uneori, îi avantajează cam tare pe aceştia în detrimentul celor ce vor să se scalde aproape de mal. Plaka, una dintre cele mai frumoase plaje din regiune şi, deşi, are şi locuri amenajate cu şezlonguri, umbrele, duşuri, cabine de schimb şi toalete destul de des, mai ales că sunt puse la dispoziţie de tavernele şi campingurile de peste drum, are totuşi aspectul unei fermecătoare plaje sălbatice. Există, de asemenea, locuri de parcare gratuite de-a lungul plajei.

Trebuie să spun că Plaka a fost plaja noastră preferată, în ciuda celor doi kilometri ce trebuiau parcurşi până la ea, dat fiind că Psili Ammos era la o aruncătură de băţ de noi. Drumul era foarte agreabil printre livezile de citrice şi rodii, chiar dacă numai pe o bandă uneori. Dar, intimitatea oferită de Plaka cea neaglomerată şi faptul că în ultimii ani am început să iubim din ce în ce mai mult plajele cu pietre, iar aceasta era ideală în locul ce-l ochisem cu fundul mării de nisip foarte fin în porţiunile în care platforma de stâncă era spartă. Ea a fost leagănul după-amiezelor vacanţei noastre, la ea ne retrăgeam pentru a simţi marea aproape ca pe un bun personal, pentru a ne bălăci în Egeea cea dragă şi pentru a ne prăji la soarele încă fierbinte al zilelor de început de septembrie. În ultima seară, după ce ne-am ospătat cum se cuvine la una dintre tavernele de la malul mării, am prins o întâlnire a motociliştilor ce avea loc la un camping vizavi de plajă. A trebuit să trecem pe lângă ei, altfel nu se putea, ocupaseră aproape toată şoseaua care oricum era îngustă, mi-a plăcut solidaritatea lor, erau o comunitate aparte, cu personalitate, ce merită respect.

Kastraki

În multe feluri, aceasta poate fi privită ca pe o extindere a capătului din dreapta plajei Plaka, dar fiindcă are propriul camping, propria parcare, propria tavernă şi alte facilităţi proprii, am îndrăznit s-o evidenţiez separat. Numele său vine de la Kastraki ce este cuvântul grecesc cu semnificaţia unui mic castel. Este vorba de cel ce face parte din ruinele anticului oraş Asini, lângă care se situează.

Psili Ammos

Este echivalentul din greacă pentru "nisip fin" şi regina plajelor din zona Tolo, un fel de cireaşă de pe tort. Se pare că încă se află în topul preferinţelor turiştilor ce o iubesc ca pe o mare favorită chiar de prin anii’60-’70, şi-n prezent reprezintă o experienţă autentică pentru iubitorii de soare şi mare în Grecia.

Aceasta este alegerea perfectă pentru familiile cu copii mici, apa rămâne până la genunchi pentru destul de mare distanţă. Este o plajă frumoasă, curată şi bine întreţinută, singura premiată cu Blue Flag dintre toate acestea. Dimensiunile sale considerabile fac din ea locul cel mai aglomerat din zonă. Nisipul fin, aproape extrafin, de culoare cenuşiu închis este prezent şi pe uscat şi pe fundul mării, care se distinge uşor prin apele de cristal ale Egeei, că poţi să-ţi vezi lejer unghiile de la picioare când înaintezi prin ea. Înotătorii sunt impresionaţi, în special în timpul orelor dimineţii când nu e încă aglomeraţie, de transluciditatea apei, ce face să aibă aspectul unei piscine uriaşe. Este ideală pentru turiştii de toate vârstele, peisajul este armonios cu micuţa insulă Koronisi situată la câteva sute de metri în larg, în dreptul său.

Dispune de toate facilităţile necesare pentru care i s-a atribuit Steagul Albastru: toalete, duşuri, cabine de schimb, puncte de salvamar, puncte de prim-ajutor, pe lângă şezlongurile şi umbrelele existente care nu împiedică pe nimeni să aleagă şi varianta la rogojină. Este complet echipată cu cafenele, restaurante, taverne. Aceasta prevede, de asemenea, toate facilităţile moderne pentru sporturi de apă şi un loc de joacă pentru copii. Există locuri de parcare de-a lungul drumului, gratuit. Un lucru inedit: pentru iubitorii de animale şi nu numai, am văzut locuri special amenajate ca nişte căsuţe în care există mâncare pentru câinii comunitari, pentru eliberarea căreia trebuie să introduci monede ca la automatul de cafea.

Cam acestea au fost plajele pe care noi le-am descoperit în această „bucată” mirifică de Grecie. În speranţa că v-am făcut poftă de Tolo şi de zonele adiacente, vă las să vă hotărâţi pe care dintre aceste plaje aţi merge dacă vacanţa v-ar purta prin aceste minunate locuri din Elada!

---

VIZUALIZĂRI: 6521 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI