Punta Cana - excursii, ponturi, Bahia Principe Turquesa, etc...

TIPĂREȘTE

Punta Cana - paradis si nu prea (II) – Ajunşi pe aeroportul dominican, patru cupluri de români aşteptam să fim preluaţi şi transferaţi la hotelurile rezervate. În privinţa hotelului, am cerut agenţiei 5 variante de cazare, valoarea acestora situându-se între 1430-2660 euro. Fireşte, în stilul tipic românesc, am ales varianta cea mai ieftină, sperând că dacă este ieftin nu e neapărat şi prost. Aşa am ajuns la ”Grand Bahia Principe Turqesa” (GBPT) din Bavaro, într-o cameră de tip ”Junior Suite”, cu regim all inclusive.

La hotel, ţinând cont de impresiile turiştilor de pe ”amfostacolo”, am strecurat în paşaport 20 de dolari, bacşiş ce l-a determinat pe recepţioner să schimbe plicul cu camera deja stabilită, oferindu-ne în schimb o cameră, la etaj, şi în vecinătatea piscinei, dar pe partea opusă pentru a scăpa de zarva cotidiană. Cazarea se face în vile, GBPT fiind plin de astfel de căsuţe de două etaje. De fapt, resortul cuprinde un număr de 5 hoteluri, cu câteva locuri comune dar şi exclusivităţi destinate acelora care aleg variante mai scumpe.

Faptul că nu eşti aproape de plajă nu trebuie să îngrijoreze pe nimeni pentru că există un trenuleţ ce asigură legătura vilelor cu plaja, la intervale de timp foarte scurte. Bagajele nu ţi le cari singur, ci tipul de la hotel, care te şi transportă la locul de cazare, face acest serviciu pentru tine, aşteptând fireşte un bacşiş. În realitate, chipul lui Washington este un deschizător de drumuri, în ciuda faptului că totul este all-inclusive. Cu alte cuvinte, salariile mizerabile îi fac pe unii salariaţi să aştepte bacşiş, fără să te înjure (cel puţin nu să-l auzi tu) dacă refuzi să-i oferi ceva. De exemplu, un ospătar ne-a arătat fluturaşul unde avea o leafă de 300 dolari/lună (plata se făcea în pesos) pentru care muncea 11 ore/zi, bacşişul având din acest motiv o importanţă covârşitoare. Urmând exemplele altor turişti de pe ”amfostacolo”, am lăsat în fiecare zi cameristei câte un dolar şi am oferit ospătarilor câte un dolar atunci cînd ne serveau seara sau la masă, ”atenţia” noastră aducându-ne atenţia lor.

Despre cameră, trebuie spus că este destul de spaţioasă, are aer condiţionat şi ventilator în tavan.

Baia este destul de mare şi are şi bule de aer pentru cei interesaţi, opţiune netestată însă.

Internet, adaptoare şi whatapp pentru telefonie.Un sejur fără internet, în timpurile astea pare greu de crezut. Oricât de frumos ar fi totul în jur, uneori parcă îţi lipseşte internetul. Aici avem o problemă deoarece ai acces gratuit timp de o oră în fiecare zi şi doar în lobby. Noi am ales varianta de 7 zile, în schimbul a 49 de dolari, beneficiind de net non-stop, în cameră, pe plajă şi în resort. Ni s-a părut o opţiune avantajoasă, deoarece poate fi folosită de două persoane, poate chiar şi mai multe, dacă un utilizator închide sesiunea de pe telefonul său pentru ca celălalt să-şi conecteze propriul telefon. Internetul este util aici pentru a comunica în ţară, având în vedere faptul că operatorii de telefonie mobilă au nişte tarife de o iei la fugă. Chiar dacă cei de la Cosmote nu ne-au spus nimic, speriindu-ne cu tarifele de roaming în Republica Dominicana, am folosit însă whatapp-ul pentru a da telefoane în ţară, consumând astfel doar internetul.

În privinţa energiei electrice, toate sculelele lor electrice au ştecher special pentru 110 V, nefiind nevoie să folosiţi, de exemplu, adaptorul pentru fierul de călcat, diponibil în cameră. Cel mai important aspect rămâne însă încărcarea telefoanelor şi a laptopului sau aparatului foto, aceasta făcându-se fără probleme cu ajutorul unui adaptor. Noi nu l-am avut din ţară pentru că nu l-am găsit, pesemne căutându-l unde nu era, aşa că l-am cumpărat din resort. Poate fi uşor de procurat de la magazinele din resort, existând variante la 4 dolari şi la 1 dolar. Noi am ales un adaptor la 4 dolari, părând mai solid decât cel la 1 dolar, temându-ne şi de un eventual chinezism care să se topească...

O plajă de vis şi un decalaj orar de 7 ore

Unul dintre aspectele ce ne-au impresionat în Punta Cana a fost plaja fermecătoare şi pădurea de palmieri. De fapt, tind să cred că singurul lucru a cărui lipsă o simţim este plaja şi palmierii ei. Nu insist asupra acesteia pentru că doar atunci când eşti pe plajă simţi pe propria piele cât este de minunată. La GBPT, plaja este exact cum îţi doreşti, fiind întreţinută şi curăţită zilnic de salariaţii restorului spre deosebire de fâşiile de plajă publică ce sunt pline de mizerii. Şezlongurile sunt pentru toţi, fiind interzisă rezervarea acestora de pe o zi pe alta. Lângă plajă, cei care nu au chef să meargă la restaurant, au la diospoziţie un restaurant mai mic unde pot lua prânzul, iar în complex sunt vreo câteva piscine.

Despre mâncare şi băuturi nu are rost să amintesc prea mult pentru că s-a tot vorbit. Pe scurt, orice capriciu culinar este îndeplinit, având la dispoziţie numeroase feluri de mâncare, în fiecare zi. Personal, noi am fost fani ai fructelor, papaya şi mango fiind preferatele noastre. Poţi bea ce doreşti, Mamajuana fiind Regina Balului, dominicanii lăudându-se că băutura lor, deşi necertificată medical, are numeroase beneficii pentru sănătate. Încercaţi-o şi aflaţi cât este de sănătoasă şi cât este de afrodisiacă...

Un aspect care ne-a dat o oarecare stare de jenă a fost însă fusul orar, la ora locală din Punta Cana adăugând câte 7 ore pentru a afla cât este ceasul în România, organismul acomodându-se totuşi destul de repede la schimbarea zilei cu noaptea şi viceversa.

Insula Saona

Impresiile plăcute ale turiştilor de pe ”amfostacolo” ne-au determinat să alegem doar excursia pe Insula Saona. Excursia a fost achiziţionată de la reprezentantul agenţiei care ne-a asigurat transferul, ferindu-ne de vânzătorii de pe plajă. În schimbul a 80 dolari de persoană, chipurile la reducere deşi se ştie că agenţiile sunt cele mai scumpe, am mers la Saona. Plecarea a fost la ora 7.40, când un autocar a preluat turiştii de la hotel pentru a-i transporta în port. Aici s-a făcut îmbarcarea într-o barcă de viteză care a mers puţin până în larg unde turiştii au fost transbordaţi pe un catamaran. Făcând o comparaţie cu Antalya-Turcia, catamaranul din Punta Cana a fost jalnic din punct de vedere al mărimii, iar distracţia a constat într-o tipă scundă care dădea din fund, un pirat fals şi 4-5 fotografi care îşi împărţeau clienţii. Dacă pe catamaranul turcesc, se dansa în spumă, în drum spre Saona se dansa pe rom şi cola. Din acest motiv, nu trebuie să fii surprins când vezi pe plaja insulei tinere şi tineri beţi muci.

Pe insulă, programul este la liber timp de două ore, perioadă în care poţi face fotografii sau poţi apela la un fotograf profesionist care-ţi face nişte poze deosebite. Tot pe insulă ţi se dă de mâncare, dar mâncarea este sărăcăcioasă şi tipică unor astfel de momente, constând într-un bufet alcătuit din orez, paste, carne de porc şi pui, fructe, etc. Pe de altă parte, dacă doreşti poţi încerca nucile de cocos. Mare atenţie însă la vânzătorii ambulanţi pentru că vor să te tragă în piept. Ei îţi cer 10 dolari pe o nucă, dar dacă îi oferi 5 dolari pe două, nu te refuză. După două ore, turiştii sunt îmbarcaţi în bărci de viteză, următoarea oprire având loc la o piscină naturală unde se fac fotografii cu stelele de mare. În final, după periplul pe insulă, în autocar ţi se aduce o sticlă de Mamajuana (fără lichid) pe care se află poza ta şi o primeşti doar dacă plăteşti 10 dolari. Apoi, apar fotografii care-ţi fac preţul în funcţie de numărul pozelor, nouă cerând-ne 50 de dolari pentru puţin peste 100 de poze, accepând să ni le dea totuşi şi pentru 25 de dolari.

... şi alte excursii de (ne) încercat

Legat de excursii, noi am ales numai insula Saona şi nu am regretat. Plaja superbă, palmierii cocoşaţi şi pozele de cuplu pe plajă ne-au făcut să uităm de restul. Am aflat însă de la celelalte cupluri de români care au ales să meargă cu buggy, să se plimbe prin Santo Domingo sau să se distreze cu delfinii că excursiile n-au meritat banii. Fireşte totul ţine de gustul fiecăruia, dar de exemplu la excursia cu delfini, deşi aveau aparat de fotografiat subacvatic, turiştilor nu li s-a permis să-l folosească, iar la final li s-a cerut 100 de dolari pe fotografii. Bani mulţi, distracţie puţină. Atunci când alegeţi excursiile luaţi în calcul şi distanţa până acolo, de pildă până în San Domingo sunt 200 km dus şi tot atâţia întors. Am uitat să mai spun că noi, ca şi ceilalţi turişti, am ales să mergem într-o excursie gratuită ce a constatat în prezentarea modului în care sunt produse trabucurile, fireşte acest circuit având rolul de a creşte vânzările de tutun, băuturi, creme, etc.

Negociaţi, negociaţi şi iar negociaţi

Mare atenţie la negrii care vând în resort sau pe plajă. Negociaţi la sânge şi faceţi-i pe ei să regrete că v-au vândut decât să regretaţi voi că aţi cumpărat. De exemplu, pentru o pereche de ochelari de soare cer 25 de dolari pentru a-ţi accepta apoi şi 12 $. Vânzătorii ambulanţi pleacă de la premisa că dacă ţi-ai permis să vii în Punta Cana puţi de bani şi că astfel nu te mai uiţi la câteva zeci de dolari. În mare parte poate că au dreptate, dar sunt unele cupluri care poate au făcut economii mai multe luni, ori s-au împrumutat la bancă pentru un astfel de sejur. Fireşte că nu-i interesează astfel de aspecte, ci doar să scoată de pe tine cât mai mulţi bani.

Am văzut totuşi un englez cu dare de mână căruia i s-a cerut 25 $ pe o pălărie, a scos banii şi a plătit, fiind dispus să achite probabil şi 50 dacă i se cerea. Am văzut însă şi americani sau ce or mai fi fost ei care ar fi mâncat şi farfuria dacă era comestibilă şi care n-ar fi lăsat nici 1 $ bacşiş. Legat de mâncare, vrăjeala cu românii care sunt nehaliţi nu mai ţine când vezi că sunt străini care bagă în ei de parcă ar fi ieşit din greva foamei...

În loc de concluzii

Spre final nu vorbesc despre cât de distractivi şi joviali sunt angajaţii din resort pentru că în mod cert o astfel de atitudine face parte din fişa postului şi o găseşti în toate locurile civilizate de călătorie, cu excepţia litoralului românesc. Legat de distracţie, turcii mi s-au părut mai buni decât dominicanii, iar în privinţa vizitelor în afara resortului, Tenerife este cu mult peste Punta Cana pentru că ai ce să vezi dincolo de ziduri. În afara resortului din RD ai impresia că vezi imagini din filmele cu africani barbari şi sălbatici cărora le mai lipseşte doar maceta. De exemplu, autostrada am observat că era păzită de armată, iar poliţia defila mai ca trupele militare de ziua naţională. Totodată, la magazinul de trabucuri, un tânăr asigura paza cu arma.

În concluzie, nu ne-au plăcut: nesiguranţa, bacşişismul, vânarea turişilor pentru a fi ţepuiţi, excursiile făcute pe fugă şi într-un mod bajocoritor. De cealaltă parte, ne-au plăcut plaja, apa caldă a Oceanului Atlantic, palmierii şi nunţile zilnice de plajă.

Dacă am alege să mai mergem a doua oară în Punta Cana?! Răspunsul este categoric NU! Este un loc de vis, ce-i drept -locul unde să te căsătoreşti-, de pildă, dar sunt altele care îl întrec şi preferăm să le descoperim. Toate aceste impresii sunt însă pur subiective şi le-am analizat prin comparaţii cu alte destinaţii testate...

---

VIZUALIZĂRI: 9780 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI