Ape necunoscute - Lacul Orta / Italia

TIPĂREȘTE

Am ajuns la lacul Orta pe înserat, dealurile ce înconjurau lacul erau învăluite într-o ceaţă uşoară iar vârfurile pinilor se înălţau spre cer precum capetele lăncilor. Lacul avea un aer misterios şi o culoare difuză, în mijlocul acestuia o mică insulă se înălţa cenuşie amintind de silueta unei corăbii fantomatice. Brusc dinspre insulă spre debarcader briza aduce sunetele tânguitoare de clopote.

Lacul Orta, unul dintre cele mai mici şi mai puţin cunoscute lacuri sub-Alpine din nordul Italiei este locul în care poţi gusta momente memorabile. Filozoful german Friedrich Nietzsche, care a vizitat acest lac in luna mai a anului 1882 şi care credea că această experienţă i-a schimbat viaţa pentru totdeauna, a lansat deviza ˝von orta an˝ (începând cu Orta) folosind-o în prefaţa capodoperei sale Thus Spake Zarathustra cunoscuta nuvelă filozofică. În secolul XIX mulţi alţi scriitori au fost fermecaţi de frumuseţea liniştitoare a acestui loc, Honoré de Balzac scria extaziat despre această ˝perlă gri ferecată într-o cutie de bijuterii verde˝ iar Robert Browning în poemul său By the Fireside (La gura sobei) contempla frumuseţea locului în care Alpii ating cerul înzăpeziţi şi descria mica localitate Pella ca pe o fărâmă albă luminoasă în strălucirea serii.

În ciuda tuturor acestor elogii, Orta în zilele noastre pare să devină un loc secret, atât de secret încât mulţi italieni nu au auzit de acesta. Pentru cei ce-l cunosc acesta este precum Cenerentola (Cenuşăreasa) frumoasa fată căreia i-a fost interzis să meargă la bal, în timp ce sora acesteia ˝Lacul Maggiore˝ se bucură de toată atenţia, cu toate că are mult mai multe clipe emoţionante de oferit.

Insula San Giulio, locul de unde veneau sunetele tânguitoare de clopote ce ne-au întâmpinat la sosire, concentrează poate cel mai mult senzaţia de mister a locului. Găzduieşte o străveche bazilică şi un seminar teologic înfiinţat în secolul XIX. Insula are o formă ovală, turnul bazilicii se înalţă semeţ la marginea cea mai ascuţită, atunci când cade înserarea pare a fi catargul unei corăbii mistice. Originile insulei sunt învăluite în legende, se spune că secole întregi a fost locuită de dragoni, tot aici trăia şi un personaj mitologic wyvern un animal cu cap de dragon, aripi, corp de reptilă şi o coadă în vârful căreia avea un spin veninos. Când Sfântul Iulius (fondatorul bazilicii) a ajuns la Lacul Orta acum 1600 de ani și niciun barcagiu nu a vrut să-l ducă pe insulă, el şi-a întins mantia şi a trecut pe aceasta precum pe o plută vâslind cu toiagul său cu o mănă iar cu cealaltă croindu-şi drum cu o spadă printre hoardele de dragoni.

Din fericire azi se ajunge pe insulă mult mai uşor, traversarea durează doar 5 minute de când pleci din debarcaderul principalei localităţi de pe malurile lacului, oraşul Orta San Giulio. Impresia de loc sacru a acestei insule te copleşeşte, străduţele pietruite din care doar arareori se vede cerul din cauza arcadelor de piatră, poartă denumiri precum ˝Drumul Tăcerii˝ sau ˝Aleea Meditaţiei˝. În timp ce te plimbi poţi întâlni, mici inscripţii în diferite limbi care-ţi amintesc că te afli într-un loc al reculegerii şi al meditaţiei, unele spun că ˝dacă poţi fi tu însăţi poţi fi orice˝ sau ˝ascultă sunetul apei, al vântului, ascultă-ţi paşii ˝

Insula San Giulio este încorsetată pe malurile sale de o salbă de vechi palazzi ornate cu plante agăţătoare de Glicinie şi Campsis având un aer romantic. Toate aceste palazzi sunt reşedinţe particulare însă proprietarii acestora organizează periodic o serie de evenimente culturale la care are acces publicul larg. Villa Talonne aparţine urmaşei unui constructor de piane, aceasta are o sală de concerte unde au loc o serie de recitaluri, acolo se ţine anual un Festival al Muzicii Antice, iar Gabriel Griffin, un expatriat din Ţara Galilor, organizează în vila sa un festival internaţional de poezie în fiecare toamnă.

Lacul Orta are un singur oraş important Orta San Giulio care, la fel ca şi lacul în sine, este o bijuterie. Centrul localităţii este o zonă pietonală, peste tot sunt detalii de arhitectură, arcade de piatră, balcoane cu colonade, felinare din fier forjat, curţi înfrunzite încremenite în spatele porţilor din fier, toate acestea ilustrând din plin farmecul inconfundabil al Italiei. Piazza Motta, este largă, aerisită şi paralelă cu malul lacului însă este despărţită parţial de zona aglomerată a portului de către un rând de castani bătrâni. Celelalte trei laturi ale pieţei sunt alcătuite din clădiri vopsite în culori elegante pastelate, majoritatea construite în secolele XVI-XVII, care acum găzduiesc mici magazine, gelaterii sau tutungerii. Cafenele cu un aer vesel şi intim împânzesc această piaţă, Din piaţă pleacă o reţea de străduţe pietruite ale căror case au obloane din lemn scorojit, colonade, fresce şi nelipsitele frânghii cu rufe puse la uscat,

În mod normal, vara este perioada cea mai aglomerată. În iunie şi iulie lacul este invadat parţial de iubitorii de sporturi nautice dar, chiar şi în ˝high season˝, oraşul aparţine oamenilor normali impactul turiştilor fiind minim. Din anul 1228 în fiecare miercuri în piaţa oraşului se organizează un târg. Acesta este momentul în care magazinele sunt pustii. Din acest târg puteţi cumpăra antichităţi, ceramică, renumitul vin local Nebbio şi cârnaţi de toate felurile, inclusiv o specialitate de mortadella făcută din ficat. Ar trebuii să reflectaţi de două ori dacă vreţi să încercaţi o specialitate locală numită tapulon, provenind din satul Borgomanero aflat la 16 km distanţă, aceasta fiind un amestec de, vin, usturoi, ulei de măsline şi bucăţi din carne de măgar.

A sta câteva zile în Orta San Giulio înseamnă a te bucura din plin de toate micile plăceri ale stilului de viaţă italian inclusiv a căuta micile restaurante de familie ascunse printre străduţele înghesuite precum intima Pizzeria Campana sau Edera specializată în clătite. Dar mai mult ca orice oraşul este o comoară de descoperit pentru cei care iubesc arhitectura veche. În partea de nord a pieţei se află Primăria, o clădire uluitoare construită pe piloni în 1582 şi ornată cu fresce recondiţionate în culori strălucitoare, blazoane şi acele fresce ce crează iluzii optice numite trompe l'oeils. În partea de est a pieţei porneşte o stradă în scări numită Salita della Motta care duce spre Chiesa dell'Assunta o frumoasă biserică vopsită în culoarea galben lemon ce datează din secolul XV.

Pentru a vă bucura de piesa de rezistenţă a oraşului Orta San Giulio, trebuie să faceţi un oarecare efort pentru a ajunge la altitudinea de 1200 picioare (aprox 400m) pentru a vedea Sacro Monte di San Francesco, care este un platou aşezat pe vârful unui deal unde se găsesc 20 capele dedicate vieţii Sfântului Francisc din Assisi.

Toate aceste capele sunt unice în felul lor, gama de stiluri arhitecturale ne arată că acestea au fost construite de-a lungul unei perioade mai mari de 200 de ani. Aşa cum este de aşteptat cele mai simple sunt cele timpurii, în contrapartidă cele construite spre sfârşitul secolului XVII sunt ornate cu statui pictate, aranjate în tablouri teatrale. Acestea pot părea pentru unii incredibil de frumoase iar pentru alţii ridicol de urâte, depinde de modul cum percepeţi de exemplu opera celebrei Madame Tussauds. Dar oricare ar fi punctul dumneavoastră de vedere această experienţă nu trebuie ratată.

Sacro Monte a fost desemnat în 1980 Parc Naţional, capelele sunt ascunse printre largi grupuri de vegetaţie, peste tot sunt flori sălbatice iar natura îmbracă forma sa cea mai frumoasă. Acolo te simţi departe de tot şi de toate, se aude bâzâit de albine şi ciripitul păsărilor dar restul e doar tăcere. Jos, sub picioarele tale, Lacul Orta verde şi liniştit dormitează pe patul său de munţi, precum frumoasa adormită din poveste...

---

VIZUALIZĂRI: 2471 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI