Un cosmar!

TIPĂREȘTE

Am stat la aceasta locatie doua nopti, in perioada 14-15 aprilie 2015. Nu stiu ce cuvant ar fi cel mai potrivit pentru a descrie aceasta casa, probabil ca s-ar potrivi mizerie, jeg, prost-gust!

Pozitia vilei este buna, zona este frumoasa, dar imediat ce te apropii de vila iti dai seama doar asta poate crea o impresie pozitiva. La intrarea in casa este amplasata o afumatoare, o magazie darapanata, o fosa septica delimitata cu un gard de scanduri si acoperita cu niste scanduri rupte, ce ar trebui inlocuite (dupa cum a aprobat chiar domnul Georgel). Peste tot este imprastiat balegar, pentru fertilizarea solului, de acord, dar nu se primesc oaspetii asa. Gazda a motivat ca nu a avut timp sa il stranga.

Intrand in casa, te intampina un miros greu, de statut, de vechi, neaerisit si nespalat. Desi contesta acest lucru, gazda a avut grija sa puna intr-o camera trei glade-uri, nici mai mult nici mai putin.

Mobilierul din camera de la parter, o biblioteca veche, era din vremuri demult apuse, patul era jalnic, plapuma si pernele jalnice, aproape ca puteai vedea acarienii din ele. Lenjeria nu era schimbata, iar cand am cerut acest lucru, sotia dlui Georgel a avut tupeul sa spuna ca daca vreau altceva sa ma duc mai jos ”la margarete”.

La parter era un living cu niste mese din acelea din scanduri de gasesti in fata cabanelor de la munte, dar nu era o problema. Tot acolo erau doua fotolii si o masa de rachita pline de mucegai. Daca deschideai fereastra sa aerisesti, intra fum de la afumatoare.

Accesul la etaj se facea pe o scara de lemn, care efectiv era un pericol, din cauza treptelor foarte inguste. (Piciorul unui copil de opt ani nu avea loc, trebuia coborit intr-o parte.)

Camerele erau foarte mici, dar nici asta nu ar fi fost o problema, numai ca intr-una dintre ele, la baie nu avea loc decat un copilas. Incalzirea reprezenta si ea o problema, nu pentru ca nu ar fi functionat, ci pentru ca nu s-a pornit decat noaptea, sau la cererea noastra. Sotia dl Georgel a motivat ca afara e soare si nu e nevoie de caldura si ca de vreme ce am deschis ferestrele nu ne e frig.

Iluminatul in intreaga vila era foarte slab, doar cat sa vezi pe unde calci. Cred ca niste becuri economice ar fi rezolvat problema risipei de care se temea proprietarul.

La baie, chiuveta era atat de mica, incat nu reuseai sa te speli pe maini fara a atinge vasul; robineti plini de rugina, apa nu avea presiune, iar vasul de toaleta nu cred ca a vazut vreun dezinfectant in afara domestosului folosit de noi la sosire.

Bucataria era ”piesa de rezistenta” a casei. Mizerie, mizerie, mizerie peste tot! Dotarea slaba, vesela asezata intr-o toaleta, stiti, piesele acelea de mobilier de demult, pana aproape de podea, la libera circulatiei a prafului, a cainelui (am uitat sa spun ca aveam si un caine cu noi). Ne-am apucat sa facem ce se putea pe acolo, pentru a ne face posibila sederea.

De ce am ramas cand am vazut toate astea? In primul rand ca nu am ajuns toti din grup odata, iar copiii imediat ce s-au dat jos din masini au fost bucurosi ca am ajuns la munte, incat nu mai puteai sa ii iei de acolo si unde sa te duci sa cauti cazare? Am decis sa incercam sa ne simtim cat mai bine dincolo de toate aceste probleme, deloc mici. Urma sa stam cat mai mult pe afara, sa ne bucuram un pic de liniste, caci asta era.

Si am fi ramas asa cum era stabilit patru zile, daca nu ar fi intervenit nimic. Dar, in a doua seara, domnul Georgel a venit sa ii dam banii. Desi ne inteleseseram pentru 250 de lei pe noapte, a cerut 300 de lei. Noi nu numai ca am refuzat, ba chiar am spus ca ar trebui sa reconsideram pretul initial. A aparut ca o furtuna sotia acestuia, care ne-a cerut sa plecam ca altfel cheama ”baietii” (pe cei de la firma de securitate care, cica, asigura paza). Am spus si noi ca sunam politia si Protectia Consumatorului, sa vedem cum au obtinut avizele necesare pentru practicarea turismului. Atunci, dl Georgel ne-a spus ca asta e casa lui, in care locuieste, ca nu are avize si alte lucruri de acest gen. Asa ne-am explicat de ce ne-a cerut sa il sunam cand ajungem in Sinaia, ca sa aiba timp sa elibereze casa. Am omis sa spun ca ei stateau alaturi, in ceea ce credeam noi ca este o magazie.

Am plecat a doua zi la prima ora si ne-am cazat la Vila Sandokan din Busteni, o locatie curata, de bun gust, cu niste proprietarii deosebiti, iar pretul a fost sub cel de la Georgel, in ciuda faptului ca el ne tot spunea ca ”la banii astia” nu gaseti ceva mai bun.

In concluzie, nu va duceti la Vila Andrea, daca vreti sa aveti parte de un sejur ok!

Comentariul pozitiv de pe aceasta pagina cred ca si l-a scris chiar dl Georgel!

---

VIZUALIZĂRI: 1292 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI