O cazare într-un cadru natural de vis!

TIPĂREȘTE

Dacă în Lefkada am avut un sejur foarte activ, în Parga ne-am propus să lenevim mai mult, să ne relaxăm, să beneficiem de linişte multă şi aer curat, fără să ne facem un program anume, fără să ne stresăm, fără să fim condiţionaţi nici măcar de micul dejun, ceea ce am şi reuşit în mare parte - cu excepţia unei singure zi, când am fost într-o croazieră în insulele Paxos şi Antipaxos, în celelalte zile am dormit cât am putut (chiar şi în ziua plecării!), serveam micul dejun (târziu) după care ne îndreptam agale spre plajă.

Ori pentru aşa ceva aveam nevoie de o locaţie pe măsură, iar aceasta nu o puteam găsi în staţiunea propriu zisă, care este foarte înghesuită, ci undeva mai la periferie şi cât mai aproape de plajă – am oscilat iniţial între Lichnos şi Valtos dar, chiar dacă prima este mai liniştită, oferta de cazare e mai ,,subţire” iar plaja (situată într-un golf superb!) este cu nisip grunjos şi pietricele, ceea ce n-ar fi fost pe placul nepoţelului nostru şi (mai ales!) al soţiei mele, care adoră să stea la plajă din când în când direct pe nisip!

A rămas aşadar Valtos, cea mai frumoasă/faimoasă/solicitată etc plajă din zonă, unde, spre surprinderea mea nu am găsit cazare pe Booking.com (asta se întâmpla în aprilie 2014!) chiar lăngă mare, cum ne-am fi dorit, ci la vreo 300 de metri depărtare de plajă, pe direcţia nord-vest (având ca reper Castelul lui Ali Paşa din localitatea Anthousa), la vila Zotos Rooms, o locaţie situată pe un drum îngust ce trece printre livezi de măslini, pomi fructiferi şi grădini de legume, intercalate printre pensiuni, case de vacanţă, vile care mai de care mai arătoase, chiar şi vreo trei cluburi cu piscină şi restaurant.

Dealtfel vila unde am stat beneficiază în partea dinspre stradă de o grădină cum rar mi-a fost dat să văd la o locaţie de cazare, o grădină cu vegetaţie luxuriantă, unde întâlnim lămâi, pomi ornamentali, gazon, leandri şi tot felul de flori, de o curte pavată cu piatră de râu, ca de altfel şi rondurile de flori şi gărduleţele ce delimitează proprietatea, iar la intrarea în camere dispune de o superbă boltă de viţă de vie sub care se află o masă cu scaune şi băncuţe din lemn care mi-aducea aminte de casa părintească!

Ne-a întâmpinat proprietara (impropriu spus totuşi deoarece am căutat-o eu prin spatele vilei!), o doamnă în jur de 60 de ani cu un nume cu rezonanţă franţuzească din câte ţin minte, tot timpul zâmbitoare şi bine-dispusă, cu care ne-am înţeles în ,,limba gimnastică” în puţinele dăţi în care ne-am întâlnit, nefiind vorbitoare de limba engleză, dar nici nu a fost cazul, deoarece am avut doar cazare, fără mic dejun iar în cameră, chicinetâ şi baie am avut tot timpul cele trebuincioase. În schimb cu proprietarul, dl Costas, ne-am conversat în mai multe rânduri deoarece se afla mai tot timpul cu treabă în grădina de legume şi livada pe care le avea vizavi de vilă şi pe lângă care treceam în drum spre/dinspre plajă.

Proprietarii locuiau în aceeaşi curte, în spatele vilei, într-o căsuţă (cu dependinţe) care se întindea pe toată lăţimea terenului, fiind lipită practic de cea a vecinilor cu care înclin să cred că erau rudă, judecând după relaţiile pe care le aveau şi după gărduleţul din piatră înalt de vreo 40-50 de centimetri, un gărduleţ practic simbolic, care reprezenta mai degrabă un element de decor într-o superbă curte mare formată din cele două grădini învecinate şi complementare totodată.

Dealtfel şi cele două vile sunt lipite la calcan, formând practic o singură construcţie cu două intrări, singurele elemente de identificare fiind zugrăveala exterioară (nuanţe diferite) şi faptul că cea a vecinilor are un nivel în plus - vila noastră este mai micuţă, are patru spaţii de cazare, două la parter cu intrare prin faţă şi două la etaj cu intrare prin spate iar în curte se pot parca concomitent exact patru maşini, la umbra superbilor pomi fructiferi, în special lămâi.

Spre deosebire de cazarea din Lefkada (Athina Studios din Nidri), unde am avut un studio cu două camere, aici am beneficiat de o cameră triplă (ei o denumesc tot studio) dar comparabilă ca suprafaţă totală, în care se intră dintr-o mică terasă pavată cu granit aflată la parter şi pe care se afla o masă şi două scaune de plastic, masă care avea un mare rol dimineaţa – veţi vedea mai târziu!

Studio-ul, luat în ansamblu, era sub forma unui L întors, pe latura lungă având camera propriu-zisă cu pardoseală de marmură, un pat single, unul matrimonial, un şifonier, un birou cu scaun şi oglindă, trei noptiere, două scaune de lemn, un televizor cu tub amplasat pe o consolă ancorată de perete, aer condiţionat aflat deasupra uşii balconului, două veioze şi vreo câteva elemente de decoraţiuni interioare; wi-fi bun şi gratuit.

Chicineta se află în continuarea camerei, pe latura mică a L-ului şi era utilată cu absolut tot ceea ce este necesar nu numai pentru pregătirea micului dejun, cum a fost cazul nostru, ci şi a celorlalte mese, având, pe lângă un frigider imens, plită electrică, cuptor cu microunde, hotă, prăjitor de pâine, filtru de cafea, storcător de fructe, veselă, tacâmuri, prosoape etc şi ingredientele minim necesare într-o bucătărie care se respectă.

Baia urmează după chicinetă, închizând practic L-ul de care vorbeam, are geam de aerisire spre spatele vilei, este micuţă dar practică, cu cabină de duş cu perdea, prosoape şi consumabile suficiente, iar curăţenie în fiecare zi – prosoapele se schimbă doar dacă le lăsaţi jos!

Balconul camerei se află amplasat cam la jumătatea camerei, între cele două paturi, orientat spre curtea din faţa vilei oferind astfel o privelişte superbă, era dotat cu o măsuţă şi două scaune, balustradă din fier şi gresie de exterior pe jos – a fost locul preferat pentru servirea micului dejun, doar în prima zi am servit masa de dimineaţă sub bolta din curtea vilei.

Micul dejun

A fost aspectul de care m-am temut cel mai mult în acest sejur, deoarece vila nu oferă această opţiune iar noi nu prea agreem această modalitate de cazare în vacanţă - în ultimii 15 ani de concedii pe meleaguri străine doar în două rânduri (Muntenegru şi Croaţia) am acceptat varianta self-catering, neavând încotro!

De data aceasta emoţiile s-au risipit din prima zi, când am oprit să mâncăm în zona centrală a plajei Valtos, la taverna ,,The Captain” iar pentru aceasta am parcat maşina lângă un supermarket aflat în aceeaşi curte cu campingul Valtos, supermarket de unde ne-am aprovizionat cu toate cele necesare pentru micul dejun de a doua zi; mai mult, când am ajuns la vila noastră am observat că suntem vecini cu un club care cuprindea pensiune, restaurant şi piscină (Mango Club), unde se putea servi masa la prima oră, iar a doua zi am observat la încă vreo 20 de metri mai încolo un alt supermarket foarte bine aprovizionat, aşa că ne-am liniştit în privinţa aprovizionării.

A doua zi dimineaţă am avut însă o surpriză foarte plăcută în vederea preparării micului dejun, pe măsuţa de la intrarea în cameră găsind legume proaspete din grădina lui ,,nea Costică”, precum şi o pungă de plastic plină cu lămâi pentru limonadă, iar gazda noastră mi-a făcut semn cu nedisimulată mândrie de produsele lui ,,eco”, că acestea sunt pentru noi, din partea casei! Lămâile erau peste tot în curte, călcai pe ele, dar nu ne-am fi permis să ne luăm singuri!

Acest gest s-a repetat pe fiecare dimineaţă şi a transformat micul nostru dejun din ceea ce părea să fie o corvoadă pentru soţia mea, într-o activitate deosebit de plăcută la care participam toţi, eu ocupându-mă de limonadă (cca 2 litri zilnic din care luam inclusiv pe plajă – n-am făcut în viaţa mea o asemenea cură de limonadă!) iar nepoţelul era responsabil cu aprovizionarea de la supermarket, prilej cu care îşi exersa bruma lui de engleză, de care era tare mândru!

Pe lângă faptul că masa era pregătită de noi, produsele erau proaspete şi de bună calitate (inclusiv cele de la magazin), cadrul natural în care serveam masa a avut cea mai mare contribuţie la reuşita dimineţilor petrecute acolo, mai ales că vila era îndreptată către sud-vest iar soarele se afla le cea oră undeva în spatele ei, iar florile şi pomii din curte, proaspăt udate, emanau nişte miresme incredibile! Nu ne mai venea să plecăm spre plajă! Nu sunt un gurmand de felul meu dar acele mese de dimineaţă nu le voi uita multă vreme!

Într-o singură dimineaţă (a treia zi cred) am avut o mică problemă, în sensul că s-au cazat în camera de deasupra noastră trei poloneze care erau mai matinale decât noi în servirea micului dejun, tot pe balcon bineînţeles, iar pentru asta mutau (mai bine zis târau!) scaunele făcând ceva zgomot fără să-şi dea seama – imediat am ieşit afară şi le-am făcut semn că ai mei nu s-au acomodat cu fusul orar, au înţeles, şi-au cerut scuze şi n-au mai fost probleme!

În rest multă linişte, doar păsările mai ciripeau din când în când, trezindu-ne din reverie, pentru că nu vă exagerez cu nimic, am avut un peisaj de poveste la Zotos Rooms! O să vă convingeţi din poze!

În ziua plecării am respectat întocmai ritualul obişnuit al micului dejun, nu ne-am grăbit deloc, am savurat în linişte inclusiv ness-ul pe care-l frecam ca odinioară, am plătit cu cash (uitasem că nu sunt acceptate card-urile, noroc că am mai avut nişte dolari cu care am completat suma în euro, gazdele fiind foarte drăguţe!), am primit în dar două sacoşe pline cu lămâi de la proprietari (am mai ţinut şi în ţară o săptămână de cură de limonadă!), după care am părăsit, cu mare regret, această locaţie minunată, îndreptându-ne spre Kavala!

---

VIZUALIZĂRI: 4206 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI