PLANET HOLLYWOOD DISNEYLAND – un restaurant (cine) magic

TIPĂREȘTE

Am ajuns şi eu la Disneyland, după lupte seculare care au durat vreo…40 de ani :)

Sincer, nu am crezut că o voi face vreodată şi, cu atât mai puţin, după floarea vârstei, dar având un copil drăgălaş şi o prietenă insistentă cu un kinder de aceeaşi vârstă, m-am gândit că nu pot să le refuz o bucurie.

Şi bine am făcut, Disneyland a fost o experienţă reuşită dar obositoare, pentru o mămică singură cu un pitic zvăpăiat. Dar toate acestea, poate într-un review separat, deşi mă sperie câte ar fi de spus şi nu-mi place să împart impresiile în zeci de episoade, mai vedem…:-)

În cele 4 zile am servit câte o masă completă pe la restaurantele din zona în care ne aflam, dar, per total, pot să afirm cu mâna pe inimă că sunt cam scumpe iar mâncarea, de tip fast-food, nu excelează şi nici nu e foarte gustoasă, într-un cuvânt, nu merită!!!

Dar trebuie să dai o masă caldă copilului…Dacă tot era musai, aş fi dat orice pentru o Pizza Hut sau un KFC de la noi... :- (

Planet Hollywood este unul dintre localurile la care am ţinut mult să ajung, auzisem la televizor, încă din 1991, de lansarea lui, cu surle şi trâmbiţe, la New York, cu sprijinul unor staruri precum Sylvester Stallone, Bruce Willis, Demi Moore sau Arnold Schwarzenegger.

Am citit un pic, înainte de a-i călca pragul, că cel care a avut ideea este Bryan Kestner, un actor și director de dezvoltare la Taft-Barish, care a dorit să facă un restaurant tematic modelat după Hard Rock intitulat Hollyrock, unde să asculţi muzică rock şi să vezi scene memorabile din cetatea filmului.

Dar finanţatorii lui, Keith Barish (producător al unor filme ca „Alegerea Sofiei”, „Fugitive”, „Running Man”, „Nouă săptămâni jumătate”) și Robert Earl, fostul președinte al Hard Rock Cafe, i-au preluat ideea şi au dezvoltat conceptul Planet Hollywood.

Pe măsură ce s-a extins şi a fost cotat şi la bursă, au început şi problemele, dând faliment de două ori. Prin 2000, a ieşit din afacere dezamăgit şi Arnold Schwarzenegger, pentru a se concentra, mai mult, pe cariera sa artistică.

În fine, de reţinut este că a rezistat ceva timp iar actualmente, reţeaua de restaurante este împânzită în întreaga lume, printre care se numără şi cel din Disneyland.

Nici nu avea cum să nu fie lângă intrarea în Disney Studios (fieful distracţiilor pe tema cinematografiei), dar aparţine, totuşi, de zona tampon dintre hoteluri şi cele 2 parcuri, numită Disney Village.

Am ajuns acolo chiar în prima seară pe la 21.00, rupţi de foame după un tur de forţă prin Disney Park, de orientare şi de familiarizare.

Restaurantul este într-o clădire cu etaj şi a trebuit să urcăm nişte scări circulare pentru a ajunge în salonul principal.

În acest timp, ne uitam ameţiţi la un decor de film amalgamat, cu Stallone dezbrăcat, în poziţie de luptă, purtând cu graţie un slip cu drapelul american… :)

În spatele lui era o scenă cu un motor şi instrumente muzicale, pe care nu le-am identificat în totalitate, dar am pus poze, pentru ilustrare. Neoane mov, mochetă roşie, totul colorat la maxim…

La restaurant ne-a întâmpinat o recepţioneră care ne-a întrebat de rezervare, bineînţeles că nu aveam, dar am insistat că suntem 7 persoane şi că aveam de gând să facem consumaţie. Am aruncat rapid un ochi prin restaurant şi am văzut ceva locuri goale, i le-am indicat şi am înduplecat-o, deşi pe site-ul lor îţi recomandă, să rezervi, totuşi, în avans. Înţeleg că se face şi cu 6 luni înainte!! :-)

Ne-a condus la masă şi în câteva minute, fără nicio grabă, un ospătar ne-a adus meniu-rile. Le-am parcurs, în tăcere, pentru că sunt mai futuriste, faţă de altele din Disney, celebru pentru junk food şi tariful piperat.

În fine, dăm comanda şi, pentru că, poate, sunteţi interesaţi de preţuri, spicuiesc câteva exemple:

-aperitive, gen bruschette, aripioare, pui, tortilla, creveţi, nachos – între 9 şi 12 euro. Aveau şi un platou Vip cu vreo 19 euro;

-salate – în jur de 15 euro;

-paste – 16 – 18 euro;

-sandwich sau burger (incluşi cartofii prăjiţi) – cam 16 euro;

-grill (peşte, vită, pui, porc) – 20 – 25 euro;

-supa casei (doar la prânz) – 5 euro

-deserturi (prăjituri, budincă, îngheţată, sufleu, banana splite) – 8 – 10 euro.

-meniu pentru cei sub 12 ani (pui /hot dog /paste /sandwich, cartofi prăjiţi, suc şi un desert) – 11 euro.

-cocktail, 33 cl – 8,50 euro;

-bere – 6 – 8 euro;

-sucuri, cafele, apă – 3 – 5 euro.

În timp ce aşteptam comanda, am privit decorul restaurantului, mult mai interesant decât mă aşteptam.

Este spaţios, cu două alveole mari, scaune şi mese din lemn, acoperite cu feţe de masă roşii şi un tavan de planetariu, care lumina în albastru.

Pe pereţi erau ecrane mari, încadrate în rame de poveste, pe care se derulau clipurile muzicale în vogă.

Noi ne-am lăfăit pe o canapea confortabilă şi am încercat să stăm de vorbă, lucru foarte greu pentru că muzica era spre maxim, depăşind pragul nostru de suportabilitate.

Când ne-au adus băuturile, au lăsat şi copiilor câte o foaie de hârtie colorată, cu labirinturi şi alte desene pe care trebuiau să le coloreze, am fost mulţumiţi că au stat liniştiţi iar noi am putut să ne savurăm băuturile în tihnă.

Pe tavan erau agăţate un fel de cutii din sticlă, într-una făcea şpagat-ul o clonă a lui Stallone, în alta trona o corabie mărişoară; deşi încărcat şi supradimensionat decorul, arăta destul de bine.

Mai erau şi un fel de vitrine cu personaje de desene sau de film în mărime naturală, cu sau fără capete şi alte lucruri pe care vă las să le vedeţi în poze pentru că nici nu mai pot să le descriu. Costumele lor păreau autentice, am zărit şi câteva creaturi, de la extratereștri la King Kong și, desigur, personajele Disney.

Baia era şi ea decorată artistic, curată, cu o oglindă în formă de ochelari de fitze.

Mâncarea a fost gata în jur de 30 minute, comanda noastră fiind un fel principal, desert, sucuri şi alcool. Mi-au plăcut, în mod deosebit, creveţii dar şi sosul de avocado de la nachos.

De oboseală, piticul meu a ciugulit doar o felie din pizza, restul l-am trecut la capitolul pierderi, nu înainte de a-i încerca gustul; era ok, dar nu de senzaţie.

În timp ce savuram desertul, s-a auzit un „Happy birthday” de la o masă vecină, plină cu adolescenţi veseli şi am văzut că un chelner le adusese un tort apetisant, înţeleg că poţi să-ţi faci ziua acolo, dacă anunţi în prealabil.

Pe noi ne-au servit două persoane, chiar trei, la un moment dat, cel care ne-a luat comanda mi s-a părut un pic cam insolent şi cam sigur pe el, s-a prins că nu eram clienţi obişnuiţi ai locului şi era pus pe mişto-uri, dar am reuşit să-l dau pe brazdă, eu fiind mama comportamentelor asertive, mai ales când mi-e foame... :-)

Pe la mese se tot plimba o domnişoară care făcea poze, puteai să le cumperi, dar nu ştiu cu cât anume, că nu am întrebat.

Restaurantul are şi un magazin de suveniruri, la parter, plin cu prostioare tematice din filmele americane, doar l-am văzut, în treacăt, dar nu ne-am oprit. Să aveţi grijă că dacă comandaţi un meniu pentru copil, are şi o jucărie inclusă pe care trebuie să o revendici aici, nu multă lume ştie şi rămâne fără…:-)

Am plecat pe la ora 23.00, programul de funcţionare fiind până la miezul nopţii.

Per total, ne-a plăcut experienţa, decorurile din filmele americane şi atmosfera, aşa că vă recomand să încercaţi restaurantul dacă aveţi drum pe acolo!

---

VIZUALIZĂRI: 2918 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI