Notice: Trying to get property of non-object in /home/amfost/public_html/impresii9.php on line 826

Notice: Trying to get property of non-object in /home/amfost/public_html/impresii9.php on line 827

Notice: Trying to get property of non-object in /home/amfost/public_html/impresii9.php on line 828

Notice: Trying to get property of non-object in /home/amfost/public_html/impresii9.php on line 829

Notice: Trying to get property of non-object in /home/amfost/public_html/impresii9.php on line 830
Weekendul la Vila Dunavski Raj (Golubac, Serbia) - aventura pe meleaguri sarbesti / impresii Descoperă Golubac, GOLUBAC #AmFostAcolo
ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 17.08.2014
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Târgoviște
ÎNSCRIS: 02.05.10
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
AUG-2014
DURATA: 3 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
[fb]
TIMP CITIRE: 13 MIN

Weekendul la Vila Dunavski Raj (Golubac, Serbia) - aventura pe meleaguri sarbesti

TIPĂREȘTE

Vineri, 01 august, de dimineata, cand am plecat din Targoviste spre Serbia, aveam inima stransa pentru ca stiam ca judetele Mehedinti si Caras-Severin trecusera in cod galben de ploi dupa ce fusesera sub cod portocaliu pana joi, si, implicit, si zona sarbeasca in care urma sa ajungem avusese aceleasi probleme legate de vreme (mult mai mari, dupa cum aveam sa aflu). Gandurile mele triste s-au materializat chiar la iesirea din Bals cand, innorat fiind, a inceput sa picure, ploia marunta urmarindu-ne pana in Serbia, spre disperarea noastra.

Odata ce am trecut granita de la Portile de Fier, ploaia aproape ca s-a oprit, dar norii tot stapaneau cerul. Urmarile ploilor nu au intarziat sa apara ca niste imagini desprinse dintr-un comar: maluri surpate pe alocuri cu tot cu copaci dezradacinati, bucati de stanca, pietre pravalite pina in mijlocul drumului, apa si multa apa pe acesta, soseaua plina de aluviuni de pe versanti. Am fost norocosi ca am ajuns in zona dupa ce pericolul abia trecuse, insa nu vreau sa-mi inchipui cum ar fi fost sa fi nimerit pe-acolo cu cateva ore mai devreme. Inca erau pe strada multi lucratori cu utilaje degajind carosabilul.

La granita sarba, granicerul ne-a intrebat plictisit si rutinat unde mergem, aproape convins ca suntem in tranzit prin Serbia ca si zecile de romani care, vara, traverseaza, zilnic, Serbia in drum spre Croatia sau Italia. Cand i-am raspuns ca in Serbia, dintr-odata a tresarit zambind si ne-a intrebat “Unde in Serbia?” - “Golubac” am raspuns si el a continuat cu intrebarile “De ce?”, sotul meu a raspuns “Weekend at Vila Dunavski Raj, Vinci” si el a exclamat “Oooh!” uimit ca si tara lor poate fi destinatie turistica.

Nu am mai fost niciodata in aceasta zona, nici pe partea romaneasca, nici pe partea sarbeasca, insa drumul prin defileul Dunarii merita toata admiratia, din punctul de vedere al privelistii oferite. Din punct de vedere al starii sale tehnice, acesta nu se afla in cea mai buna stare, destul de peticit, neuniform, cu denivelari. Fata de drumul similar din Romania, situat destul de aproape de nivelul apei, acesta a fost construit la inaltime mai mare datorita reliefului, in zona Cazanelor si in apropierea lor imediata acesta strabate tuneluri micute cu cateva exceptii mai mari, botezate cu numere: T1, T2, ..., T21.

Am admirat panorama ori de cate ori am oprit (si am facut-o destul de des) din locurile special amenajate de pe marginea drumului ca niste foisoare, utile, inclusiv pentru luat masa. Chipul lui Decebal aflat pe malul romanesc, este maiestuos, “sculptura” regelui dac in stanca inceputa acum 20 ani de catre un grup de studenti sarbi a fost finalizata acum 10 ani. Lucrarea a fost sponsorizata de milionarul roman Iosif Constantin Dragan, lucru sugerat in inscriptia de sub chip: ”Decebalus rex, Dragan fecit” (mot-a-mot “Decebal rege, Dragan facut”).

Tabula Traiana, celebra placa memoriala antica ridicata de imparatul Traian dupa victoria obtinuta in cel de-al doilea razboi daco-roman, este marcata pe drum printr-un indicator specific, de culoare maro, ea se afla pe malul sarbesc, vis-à-vis de chipul lui Decebal, sub sosea, putand fi observata decat de pe apa sau de pe partea romaneasca. Cu prilejul constructiei barajului de la Portile de Fier, ea a fost stramutata mai sus cu cativa metri, din cauza ridicarii nivelului apei, ar fi existat riscul de a fi acoperita de ape, nemai putand fi vazuta deloc. In defileu, in vremuri istorice, zece tabule au fost daltuie, doar Tabula Traiana se mai conserva si astazi, patru se mai pastreaza in desene si stampe, restul au fost distruse.

Aproape de Chipul lui Decebal, evident, tot pe partea romaneasca, strajuieste manastirea Mraconia ridicata pe locul unui fost punct de observatie si dirijare a vaselor de pe Dunare, caci pe vremuri, din cauza ingustimii, din loc in loc, a defileului, nu putea avea loc trecerea simultana a doua vase.

Cazanele Mari si Mici sunt impresionante, niciunde spectocolul oferit de fluviu nu este mai grandios decat aici, Dunarea chiar “fierbe” la propriu, prinsa intre peretii verticali de stanca de-o parte si de alta.

Ne-am continuat calatoria spre destinatia noastra si am trecut prin localitatea Donji Milanovici unde am poposit intr-o statie de alimentare cu scopul refacerii stocului de carburant. Inca de la inceput, de la primele contacte cu oamenii acestui popor, am fost placut impresionata de acestia, lucru intarit si de functionara statiei, excesiv de amabila.

Ne-am repus inapoi la drum spre Golubac care n-a intarziat prea mult sa “vina” si de a carei apropiere ne-am dat seama dupa aspectul medieval al cetatii care se ivea in zare.

Acum soseaua trece prin castel, mai précis prin curtea interioara a acestuia, ceva ziduri si turnuri de aparare se afla in apa, ceea ce m-a dus cu gandul ca lacul de acumulare este”vinovat” pentru starea actuala. Pe vremuri, cand a fost construit prin secolul al XIV-lea, se pare, Dunarea fiind mai mica, nu existau ziduri inundate, desi pare sa creasca natural din piatra muntelui. Am trecut de cetate cu gandul ca vom reveni la ea ziua urmatoare si o vom “simti” pe viu. In centrul Golubacului ne-a atras atentia un lucru pe care l-as defini cel putin emotionant: ploile facusera sa alunece un deal pe care erau construite, mai sus, case, mai putin o mica troita ridicata la baza unui izvor. Aceasta a ramas intacta, desi malul de langa ea era cazut, si acum se lucra de zor la consolidarea acestuia cu beton. Puterea divina si-a spus cuvantul.

Am ajuns dupa 130 km parcursi prin Serbia, pe malul Dunarii, dupa-amiaza, la destinatia noastra: Vila Dunavski Raj din Vinci, despre care am relatat deja. Seara am avut program de relaxare totala: un pranz intarziat (sau o cina timpurie) oferit de gazda noastra, dupa care a fost binevenita o plimbare indelungata pe faleza Dunarii care sa arda multele calorii de mai devreme.

A doua zi de dimineata, mergand pana la masina, am constatat ca, peste noapte, nu fuseseram singurii romani din vila, in parcare existand, deja, a doua masina cu numere de Romania. La micul dejun ne-am intalnit si am socializat cu compatriotii nostri care se intorceau in tara dintr-un concediu prelungit prin Europa (ne-am dat seama ca nu mersesera pe acelasi drumuri cu noroi pentru ca aveau masina curata). Ne-au povestit ca “facusera pana” seara precedenta, pe la orele 22, dand intr-o groapa si se descurcasera cu greu pe intuneric sa puna rezerva. I-am compatimit fara sa stiu ca, intr-un timp foarte scurt, aveam sa patim acelasi lucru. Ne propuseseram sa vizitam proxima zona: oraselele Golubac cu fortareata sa si Veliko Gradiste.

De indata ce ne-am pus in miscare cu masina, am simtit ca ceva nu e in regula si dupa aproape 50 m am fost fortati sa oprim, mai ales ca doua sarboaice in varsta cu care ne intalniseram pe drum strigau de zor la noi “Guma, guma!” (cauciuc), gesticuland in consecinta. Am inteles (cam tarziu, ce-i drept!) ca facuseram si noi pana, deja, merseseram pe janta, dar drumul de pamant a atenuat zdruncinaturile si cum nu ne loviseram pana atunci, niciodata in opt ani, de asemenea problema, e lesne de priceput inedita situatie in care ne aflam. Pe langa noi au trecut compatriotii nostri care, in loc sa ne intrebe daca ne descurcam sau sa-si ofere ajutorul pentru a-si dovedi solidaritatea (ca doar si ei patisera acelasi lucru), s-au multumit sa zambeasca si sa treaca pe langa noi, in timp ce eu ma intrebam retoric: asta e tara unde romanii fac pana?

Am rezolvat pana dupa ce am apelat la proprietarul “casutei din povesti” de vis-à-vis, cu care ne-am inteles mai mult prin semne, dar omul (cu care aveam sa ne mai intalnim) si-a oferit imediat si neconditionat ajutorul, inclusiv prin aducerea unei scanduri pe care sa fixam cricul nou-nout care nu putea “sta” pe pamantul ramas moale in urma ploilor. I-am multumit din toata inima si am pornit spre Golubac sa-i punem sfatul in aplicare ”Vulcanizer, pompa!” ne-a spus, semn ca nici roata de rezerva nu era umflata tocmai bine. La vulcanizarea Adam Petrol din Golubac rezerva a fost umflata, insa despre roata afectata ni s-a spus intr-o romana comprehensibila, dupa ce noi ne adresaseram in engleza, ca, din pacate, este definitiv compromisa (bineinteles, cu exceptia unei eventuale alte pene care ni s-ar fi putut intampla pana acasa). Am intrebat cat datoram si ni s-a raspuns ca ”nimic” si am ramas surprinsi pentru ca la noi acasa, asa ceva n-ar fi fost gratuit. Deja imi formasem o parere mult mai buna despre natia sarbeasca decat despre a noastra si ma intrebam “de ce nu suntem si noi ca ei?”

Am lasat masina in parcarea din centrul orasului, ne-am plimbat putin pe faleza Dunarii din Golubac si ne-am gandit sa facem o excursie pe jos pana la fortareata, recunosc, nu ne-am mai amintit prea bine ce distanta era pana acolo, am avut impresia ca 2-3 km., ceea ce nu ar fi constituit o problema pentru noi. Pe drumul parcurs cu greu pe jos, printr-o arsita nefireasca, masinile ne claxonau tot timpul avertizandu-ne asupra ingustimii soselei. Pe malul romanesc norii se strangeau, incepuse sa tune din ce in ce mai des, chiar sa fulgere, si ma gandeam ce gest fara minte facuseram atunci cand am purces la drum pe jos, fara apa, fara sepci, in ideea ca ajungem repede la cetate. Repede n-am ajuns, pentru ca distanta a fost de 6-7 km si de unde, la inceput, ne incoltise gandul de intoarcere in oras sa luam masina, pe masura ce inaintam ne-am razgandit, mai ales ca dupa fiecare cotitura ce se ivea credeam ca, gata, am ajuns.

Fortareata cu aspect medieval usor neingrijit, ni s-a aratat asa cum o zariseram si din masina: impunatoare si demna de respect. Starea ei tehnica nu e una tocmai buna, nu exista vreun indicator care sa semnalizeze un eventual acces din sosea catre partea sa superioara pentru a-l putea vizita. Ne-am potolit setea cu apa (bauta din pumni) de la un izvor langa care exista o placa comemorativa care ne informeaza ca un conducator de osti polonez si-a dat viata pentru a apara cetatea din calea turcilor. Apoi ne-am tras sufletele poposind in foisorul de pe marginea soselei si deja ne venise ideea ca ne-am putea intoarce in Golubac facand autostopul pentru a ne mai conserva din energia necesara si pentru vizita la Veliko Gradiste aflat la 19 km de Golubac. Nici nu terminaseram bine de facut planul ca ne-am gandit ca “ne-a pus Dumnezeu mana in cap” vazand cum se apropie si opreste langa noi o masina de Braila din care coboara un cuplu pe la 60 ani. Ne-am mai bucurat inca o data vazand ca ar avea loc si pentru noi, dupa ce am tras cu ochiul si am observat ca pe locurile din spate nu aveau nici macar bagaje. Dupa ce ne-au salutat in romana si le-am raspuns, ne-au intrebat daca suntem romani sau stim romaneste, le-am istorisit ca suntem romani, ca am sosit in Serbia cu o zi in urma, ca venim din Golubac pe jos dupa o plecare cam nebuneasca, ca am obosit, ca avem masina in centrul Golubac-ului in parcare si dupa atatea apropos-uri ne asteptam sa ne invite si pe noi sa mergem cu ei, mai ales ca ne-au spus ca si destinatia lor era Golubac. Cand colo, ne-au “marturisit” ca lor le place sa viziteze multe locuri din Romania si, nu numai, lucru pe care-l faceau si acum si, brusc, ne-au spus raspicat: ”La revedere! Drum bun! Ne-a parut bine!”

Am ramas inca o data consternati de caracterul compatriotilor nostri, insa fara a putea comenta in vreun fel gestul.

N-am renuntat sa facem autostopul si asezandu-ne intr-o zona mai larga a drumului unde se putea opri, sotul meu tatona ”Punem pariu ca prima masina de Serbia care are locuri, opreste si ne ia?” Nu mica mi-a fost mirarea ca prima masina care s-a “ivit” din castel, una de teren, a oprit dupa ce, noi, de pe sosea, articulam Golubac facand semnele specifice cu mana. Am urcat, am salutat in engleza si am sesizat ca in fata, ocupantii masinii erau doi barbati pe la 50 ani, iar in spate statea o femeie mai tanara, langa care ne-am asezat. Soferul a intrebat ceva (am crezut ca pe “vecinul” sau) si vazand ca nu primeste raspuns, ne-a intrebat in romana: ”Sunteti romani? ” I-am spus ca da, si-apoi am povestit aceleasi lucruri ca si perechii de compatrioti, insa acestia s-au amuzat de patania noastra. Ne-au povestit ca autoritatile lor locale (“asemanatoare cu ale voastre”, a precizat) au primit fonduri pentru restaurarea cetatii, dar le-au deturnat in alte scopuri, ca au murit doi copii alunecand de sus, de pe dalele neingrijite, cazand in gol si ca ce venituri ar putea aduce daca s-ar vizita constant si in intregime. Tot el ne-a spus ca la ei in ziua aceea era sarbatoare mare, Sf. Ilie (eu, initial, intrebandu-ma cum, pentru ca la noi fusese sarbatoarea in iulie) si-atunci m-am lamurit repede ca ei sunt ortodocsi de rit vechi, in urma fata de noi cu doua saptamani si plecasera catre Veliko Gradiste unde era balci, ca tot nu se lucreaza. “Stiti ce-i acela balci?” am fost intrebati si deodata mi-am amintit de copilaria mea in care fusesem de multe ori la balci, ca la mari evenimente. Dupa ce tot drumul, conversatia cu acei oameni a fost foarte placuta, ne-au debarcat in parcarea in care ne astepta, cuminte, masina noastra, nu inainte sa intrebam daca le datoram ceva pentru gestul lor frumos de a ne culege de pe drum. A parut surprins ca intreb asa ceva, si am primit repede un refuz total. Inca o data omenia sarbeasca m-a uimit si mi-a dovedit ca mai avem de lucru la capitolul educatie in Romania.

Ne-am “imbarcat” in masina noastra si am purces la drum spre Veliko Gradiste, la balci! La balci, a fost ca la balci, lume multa si de toate felurile, tarabe cu de toate, de la textile, alimentare, mobila, mancare pregatita la gratar incluzand purcelusi de lapte, miei la protap si traditionala lor “pleskavita”, la pietre funerare. Ne-am plimbat pe strazile orasului transformate ad-hoc cu concursul autoritatilor locale si politiei, in targ pestrit cu comercianti de tot felul, dar si clienti pe masura.

La un moment dat, intr-o intersectie, cand fotografiam de zor tabloul colorat din fata mea, cineva mi-a pus bland mana pe umar si mi-a zis cu glas vesel: “Cred ca va cunosc de undeva, tocmai v-am luat in masina, spre Golubac! ” Ne-am bucurat impreuna de intamplarea ca in marea aceea de oameni ne-am intalnit cu cei ce ne luasera la “ocazie”, de unde vorba aceea ca”se intalneste munte cu munte, d-apoi om cu om”, e perfect adevarata.

La plecarea din Veliko Gradiste am cumparat flori pentru gazdele noastre de la Vila Dunavski Raj pe care le-am daruit cum am sosit acolo. Tot acolo ne-am potolit foamea cu o masa copioasa, dupa care ne-am gandit sa facem o plimbare pe faleza, nu inainte sa trecem pe la “vecinul” nostru care ne ajutase de dimineata sa rezolvam pana si caruia sa-i “daruim” niste cutii de bere de pe la noi, in semn de multumire.

Omul statea cu sotia si nepotelul la masa, in cerdacul din fata casei. L-am chemat la poarta si, intinzandu-i cadoul, i-am spus ca e suvenir, din Romania. A fost atat de bucuros ca ne-a deschis imediat portile, ne-a poftit sa luam loc la masa, dandu-ne de inteles ca nu putea pur si simplu sa ia berea. Ne-a servit cu slibovita (“slivovita” in sarba) si socata, facute in casa, apoi ne-a spus, dupa ce am facut cunostinta, ca ei nu stiu nici romaneste, nici engleza, ramananad sa ne intelegem cum “om putea”. Ne-am dat seama ca nu va fi usor sa ne intelegem, dar era si aceasta o provocare. “Ah! ” a exclamat cand si-a amintit ca nepotelul lor de 5 ani, pe nume Kike, stie binisor engleza deci ne putem intelege cumva. Perspectiva aceasta, care a parut ilara la inceput, s-a dovedit eficienta mai apoi, piciul intrebandu-ne de ce n-am venit cu avionul, dupa ce i-am povestit noi ce se intamplase cu masina noastra de dimineata cand bunicul sau ne ajutase.

Nepotelul traia in Malta impreuna cu parintii sai, respectiv fiica si ginerele perechii ai caror musafiri eram. El fusese lasat la bunici, in timp ce parintii lui plecasera in concediu. Este foarte placut, chiar daca este dificil, sa socializezi cu niste oameni foarte draguti, care ne-au dat gata cu ospitalitatea sarbeasca. De la ei am inteles ca acele “case din povesti” sunt, clar, de vacanta, ca oamenii din orasele mai mari, vin in fiecere weekend sa se recreeze in padurea de pini de langa Dunare.

Ne-am despartit plecand sa ne facem plimbarea pe frumoasa faleza a Dunarii din Vinci profund miscati de intamplarile din ziua aceea cand am trait cu maxima intensitate, pe taram sarbesc, ceva aventuri depasite cu bine, gratie omeniei izvorate din suflete sarbesti.

Ziua urmatoare ne astepta drumul de intoarcere spre casa.


[fb]
---
Trimis de irinad in 17.08.14 19:57:39
Validat / Publicat: 17.08.14 23:04:49
VIZUALIZĂRI: 5728INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în SERBIA.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P11 Regele dac si inscriptia vizibila de la baza sculpturii.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 27650 PMA (din 30 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

23 ecouri scrise, până acum

Kyandra [18.08.14 09:31:08] »

O destinatie foarte interesanta si mai putin intalnita pe AFA, unde, fie-mi scuzata opinia, in ultima vreme e cam plin de Grecia si manastiri. Chiar eram interesata de Golubac, despre care am citit doar pe wikipedia si pe niste site-uri de calatorii straine. O povestire tare frumoasa!

iulianic [18.08.14 10:41:12] »

@irinad: Frumos! Frumos şi aventuros! Vreme îndoielnică, drumuri proaste, pană, relaţionare cu localnici intermediată de un translator de 5 ani, bâlci, plimbări... cam de toate. Până la urmă e bine că totul s-a sfârşit cu bine. Au rămas amintirile frumoase.

Aş vrea să te întreb:

- În orăşelele mici prin care ai trecut şi ai oprit sunt probleme cu parcările? Sunt spaţii suficiente? Cum se plăteşte?

- Citeam undeva că trebuie să-ţi anunţi prezenţa la poliţie dacă stai mai mult de 24 de ore. Mai este valabil?

Mulţumesc!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
costy69 [18.08.14 15:19:18] »

@iulianic: Buna ziua!

Tocmai am terminat lectura review-ului si cum ieri m-am intors din acelasi loc pot sa va raspund la intrebari.

In oraselele amintite de @IrinaD se gasesc suficiente locuri de parcare. Eu nu am intalnit parcari cu plata, iar la ei ca si in Romania se parcheaza si pe strazi. Orasul Veliko Gradiste este mai aglomerat, dar se gasesc si acolo locuri de parcare.

Referitor la cea de-a doua intrebare pot sa va spun ca este obligatia angajatilor hotelului sau pensiunii la care mergeti sa anunte prezenta dvs. la politie.

iulianic [18.08.14 16:00:02] »

@costy69: Mulţumesc! Cum nu mai este mult până când vă voi călca pe urme, este firesc să-mi pun tot felul de întrebări.

Poate că o să vă mire dar, deşi am călătorit mult (şi eu şi soţul meu, uneori împreună alteori nu), noi nu am ieşit niciodată cu maşina noastră din ţară. Aşadar, vom sparge gheaţa la Golubac.

Când vom putea citi şi impresiile tale? Le aşteptăm cu interes.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
costy69 [18.08.14 16:47:06] »

@iulianic: Impresiile vor fi gata in 2 zile sper.

Referitor la calatoria cu masina nu trebuie sa va faceti probleme. drumul este destul de bun, peticit in multe locuri, dar se circula bine. Nu este aglomerat si nici nu am vazut echipaje de politie care sa stea la "vanatoare".

Oricum viteza legala cred ca o veti respecta pentru a putea admira frumoase peisaje.

Daca mai aveti alte intrebari va raspund cu placere.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
irinad [18.08.14 19:04:15] »

@Kyandra: Multumesc f. mult!

irinad [18.08.14 21:03:38] »

@iulianic: Cam tarziu vine si raspunsul meu, insa si cel al colegului costi69 a fost f. bun, sunt in asentimentul lui intrutotul! Nu-mi ramane decat sa repet: nu sunt probleme cu parcarile pe unde am trecut, nu se platesc, iar obligatia anuntarii politiei cu privire la prezenta in Serbia, revine "gazdei" la care stai! S-auzim numai de bine!

mauricius* [18.08.14 22:29:27] »

Potrivit site-ului MAE (conform Art. 75 din Legea privind regimul străinilor în Republica Serbia):

Trebuie să comunicaţi la postul de poliţie locală, prezenţa dumneavoastră în Serbia în maxim 24 ore de la sosirea pe teritoriul acestui stat. Organele de poliţie locale vor elibera un document, pe suport de hârtie (carton), care atestă declararea șederii. Cetăţenii români sunt sfătuiţi să păstreze şi să aibă acest document, asupra lor, până la întoarcerea în ţară, deoarece, există posibilitatea ca autorităţile vamale să-l solicite la punctul de trecere al frontierei. Lipsa documentului atrage după sine aplicarea unei amenzi sau chiar pedeapsa cu închisoarea, fiind considerată o încălcare a prevederilor legale privind şederea pe teritoriul Serbiei.

În cazul în care sunteţi cazat la un hotel, obligativitatea declarării şederii dumneavoastră revine recepţiei hotelului. Declararea şederii cetăţenilor străini poate fi efectuată şi prin intermediul agenţiilor turistice.

iulianic [19.08.14 08:23:36] »

@mauricius: Da, din site-ul MAE am aflat şi eu de obligativitatea declarării la poliţie. Ştiam şi că pensiunea la care te cazezi este cea care trebuie să anunţe poliţia, dar nu ştiam cum e treaba cu cartonaşul. Adică dacă voi avea ceva la mână atunci când, la întoarcere, autorităţile vamale mi l-ar putea cere.

Voiam să ştiu dacă antemergătorii mei, colegi AFA, în special @irinad şi @costy69 care au fost în această situaţie de curând, au întâmpinat ceva în acest sens.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
irinad [19.08.14 08:24:42] »

@mauricius: Asa este, am citit si eu inainte de a pleca, inclusiv despre a putea face dovada pe perioada sederii a detinerii a cate 50 euro/zi/persoana, insa nu se verifica aceste lucruri la sange, sau cel putin, noua nu ni s-a intamplat!

ceasornicarul [19.08.14 12:53:37] »

Bravo pentru comentariu, plin de pilde, inca o data se confirma proasta crestere a unor conationali, pacat.

bessondm [19.08.14 13:57:00] »

@irinad: Foarte interesanta zona prezentata. Am tranzitat-o si eu in ultimii 2 ani in drum spre alte zari/tari. Intr-adevar, ospitalitatea sarbeasca e de apreciat, jos palaria. Insa m-as feri sa dau cu pietre asa usor in cea romaneasca. E vorba de alterarea spiritului celor care traiesc in mediul urban, nu vreau sa detaliez cauze, nicidecum sa polemizez. Cand am ramas in pana intr-un sat uitat de Dumnezeu prin stepele Buzaului, am gasit un biciclist care m-a ajutat sa dau un branci Solenzei pentru a o porni intr-a doua. Altadata, in Galati, un sofer care facea distributie de presa a stat 10-15 minute sa-mi dea curent pe borne, bateria descarcandu-se complet peste noapte. Niciunul nu a acceptat/cerut bani. Si exemplele pot continua. Hai sa ne gandim ca poate cei care nu au oprit cand au vazut c-aveti pana de cauciuc s-au gandit ca va veti descurca, n-aveau de unde sti ca, datorita norocului de pana acum, va va fi mai dificil. Sau se grabeau sa ajunga pe timp de zi in Croatia/Slovenia/Italia, cine stie unde calatoreau.

@iulianic: Sarbii nu se joaca cand e vorba de respectarea legii in turism. Spre deosebire de locuri din Romania unde se mai merge inca pe incredere (sau poate un pic si cu gandul la driblarea fiscului), ei cer tuturor celor pe care-i cazeaza actele de identitate si le fac copii. Mai departe, isi fac datoria, declarand la politie gazduirea cetatenilor (straini) respectivi. Despre parcari - de acord cu cele spuse anterior, in zonele de provincie nu-s probleme. In Belgrad si-n marile orase (Kragujevac, de exemplu), vei avea aceleasi probleme ca la Bucuresti/Brasov/Constanta etc.

mauricius* [19.08.14 20:13:12] »

@iulianic: eu întâmpin această situație în medie o dată la două săptămâni, și asta de circa zece ani. În paranteză fie spus, în clipa de față vă scriu din Kosovo. De cele mai multe ori nu mă întreabă nimeni nimic, dau CI și talon, scanare și la revedere. Însă au fost și situații când lucrurile nu au fost la fel. De exemplu am dat o fugă acasă în urmă cu 10 zile și pe segmentul dintre Vrsac și graniță m-a oprit un filtru mixt, poliție de frontieră, poliție rutieră și vamă. Nu numai pe mine, ci prin sondaj au mai fost oprite încă 5 mașini cu numere de RO, de pe ambele sensuri. Control la sânge. Acte de identitate, talon mașină, carte verde, ITP, data valabilității la trusa sanitară, extinctor, vestă reflectorizantă (au comentat că o aveam în portbagaj și nu la îndemână), lumini, semnalizare, cotrobăit prin bagaje, sub capotă, scos ornamente interioare portbagaj etc. Întrebat (în limba română) de unde vin și unde mă duc, dacă am stat pe teritoriul Serbiei sau doar am tranzitat, dacă am oprit la supermaket, dacă am țigări sau alcool, câți bani am în numerar la mine etc, etc. Am stat mai mult de 25 minute, pentru ca o dată ajuns în vamă să o iau de la capăt cu cei de acolo.

În toți acești ani am pățit și văzut multe, acesta fiind și motivul pentru care am considerat că cel mai potrivit și cuprinzător răspuns este cel de pe site-ul MAE.

Dacă doriți scurt și la obiect, atunci în cazul în care vă cazați la hotel, motel, pensiune arătați factura și bonul fiscal iar dacă vă cazați "la gazdă", vă va duce gazda la poliție unde completați un formular tipizat prin care declarați că sunteți rude venite în vizită și în 10 minute aveți cartonașul magic. Atenție să fie ștampilat.

În încheiere, în caz că ajungeți în Vojvodina vă recomand cu toată căldura să vă cazați la un "salas" (se pronunță salaș). Sunt pensiuni agro-turistice, nu au denumiri ci numere, și acolo puteți face cunoștință cu spiritualitatea poporului vecin și (câteodată) prieten. Puteți vedea un exemplu aici voiceofserbia.org/serbia/node/19.

iulianic [20.08.14 09:09:53] »

@All: Mulţumesc pentru răspunsurile voastre! Voi căuta să ţin cont de toate aceste sfaturi.

@mauricius: Eu voi merge doar până la Golubac - Vinci şi poate puţin prin împrejurimi. Nu cred că mă voi aventura prea departe în interiorul ţării pentru că nu am timp. Merg doar pentru un weekend, valorificând un premiu AFA, deci caz identic cu @irinad şi @costy69. Trebuie să recunosc însă că o cazare la "salas" mi se pare foarte atrăgătoare, promiţând linişte, aer curat şi cadru rustic, natural. Poate că în viitor...

ceasornicarul [20.08.14 22:54:23] »

Taxe de drum exista (vigneta) ?

bessondm [20.08.14 23:05:50] »

@ceasornicarul: Nu, in Serbia nu exista asa ceva, se platesc doar taxe de autostrada. In spatiul ex-iugoslav doar slovenii au vigneta, ceilalti taxeaza la km distanta parcursa pe autostrazi.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
ceasornicarul [21.08.14 00:05:12] »

@bessondm: ok, multumesc mult

iulianic [02.09.14 12:11:09] »

@mauricius: Am revenit pe acest fir de discuţie pentru că vreau să-ţi mulţumesc în mod special pentru toate detaliile pe care ni le-ai furnizat! Totodată vreau să te asigur că soţul meu a citit cu deosebită atenţie tot ceea ce ai scris în ecourile tale, apoi a trecut la verificări. Şi pentru ca să vezi cât de riguros a fost, am să-ţi spun că văzând că trusa medicală urma să expire în câteva zile, a cumpărat alta, ba chiar a pus vesta reflectorizantă lângă el, la îndemână.

Trecerea frontierei a fost fără probleme pentru noi, dar am văzut o maşină din portbagajul căreia au fost scoase baxuri cu ulei, alcool şi suc.

În legătură cu cartonaşul magic, da, am avut pentru că întrebând gazda despre obligativitatea declarării la poliţie, la plecare ni le-a făcut şi ni le-a înmânat. Le-am prezentat la control împreună cu celelalte acte şi au fost reţinute.

Mihai18 [17.04.17 15:33:48] »

1. Nu ați avut „mână bună” când ați ales zilele pentru această frumoasă destinație. A fost o excursie cu peripeții, dar pe acestea le ținem minte mai mult.

Am parcurs acest traseu pe o zi însorită. Din Serbia, Defileul Dunării și malul românesc al Dunării se văd mai frumos, dar în prima parte a zilei când soarele luminează această zonă. După-amiază malul românesc îl vedeți în penumbră, având soarele în față iar fotografiile vor fi „contre le jour”

2. Mauricius are dreptate, știe el ce scrie.

Va veni ziua când și dv. veți roti busola spre Vest - Nord Vest și este bine să știți. Obligatoriu, vesta reflectorizantă se ține în habitaclu și NU în portbagaj.

Dacă pe autostradă, fortuit opriți pe banda de avarie, mai întâi îmbrăcați vesta reflectorizantă și apoi coborâți, altfel este de rău. Dacă stați mai mult de cîteva minute, puneți triunghiurile reflectorizante în față și în spate, altfel din nou este de rău. Cele din comerț sunt ușor doborâte de vânt sau siajul unui tir și deseori veți face naveta între masină și el, pentru a-l ridica. Pe autostradă nu găsiți pietre să le înțepeniți. Adaptați-le situației, puneți plumbi sau alte greutăți pe talpa lor.

Dacă tot ajungeți la Veliko Grădiștea, atunci Belgradul este aproape. Este un oras frumos, eu m-am cazat la hotelul Prag. Un turist sau mai degrabă o turistă scria pe acest sit că în Belgrad sunt cei mai frumoși bărbați pe metru pătrat. Cu siguranță vă va plăcea orașul.

Mihai18 [17.04.17 16:55:01] »

@iulianic: Eu am parcurs de 2 ori acest traseu și mai știu niște lucruri.

Varianta dv. pt. o vizită în weekend este posibilă cu condiția să plecați vineri după amiază și înoptați în Turnu Severin, sunt cca. 290 km.

Toată ziua de sîmbătă o aveți la dispoziție pentru Defileul Dunării și Cetatea Golubac, este suficient timp iar spre înserat, retur, cu cazare tot la Tr. Severin, apoi duminică drumul de întoarcere la București.

Intrarea în Serbia se face prin Porțile de Fier 1 unde sunt 2 culaore de trecere (unul pt. turiști si celălalt, din stânga pt. cei din Corpul Diplomatic).

Vă mai spun o întâmplare. Eu m-am încadrat pe culoarul pt. turiști. Erau cca. 30 de mașini în față, toate cu nr. de MH. Unul dintre ei văzând că am nr. de PH-a zis să trec pe la culoarul pt. dimplomați, să nu mai stau acolo, pentru că ei merg cu „treabă” (înțelegeți dv.) și am trecut fără probleme. Încercați și dv.

Malul românesc al Dunării se vede frumos în prima parte a zilei, când este luminat de soare. După amiază aveți soarele în față și acesta este în penumbră iar fotografiile sunt contre le jour.

Vă urez zile cu soare în această excursie.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
iulianic [17.04.17 18:07:36] »

@Mihai18:

Vă urez zile cu soare în această excursie.

Mulțumesc pentru urare, dar… am făcut deja această excursie. Sunt aproape trei ani de când am fost în Serbia și am petrecut un weekend minunat pe malul sârbesc al Dunării. Am povestit despre cazarea la Vila Dunavski Raj - Paradisul Dunării precum și despre tot ceea ce am vizitat în imprejurimi. Mi-a plăcut totul și chiar aș vrea să reeditez această minivacanță.

Mihai18 [18.04.17 09:03:32] »

@iulianic:

Uff - mea culpa. Titlul reviewului care se referea la un traseu atât de frumos (parcurs și de mine de 2 ori), m-a făcut să omit să citesc și data întocmirii lui.

Pe de altă parte și ecoul dv. cu acel „all” cât și precizarea către Mauricius că dispuneți doar de zilele dintr-un weekend, m-am gândit să pun și eu „umărul” să încerc să vă fiu de ajutor, că așa-i pe AFA. Mi-am bătut puțin capul să comprim traseul într-un weekend. Regret că a fost tardiv și rog să primiți scuzelel mele.

Pentru mine este weekend în fiecare zi și cele 2 vizite au fost mai lungi, astfel

1. Prima excursie de 4 zile a fost pe traseul Ploiesti-Turnu Severin - Belgrad prin Defileul Dunări- Timișoara-Ploiești

2. A doua excursie de 3 zile a fost pe traseul Ploiești-Tr. Severin-Serbia prin Defileul Dunării cu cazare seara în Timișoara apoi Ploiești.

A greși este omenește.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
iulianic [18.04.17 10:35:30] »

@Mihai18: Dar n-ați greșit cu nimic. Ați adus informații suplimentare legate de un traseu pe care noi - câțiva membri AFA, locuind în zone diferite ale României - l-am făcut în urmă cu aproape trei ani onorând niște premii oferite de Vila Dunavski Raj - Paradisul Dunării.

A petrece un weekend (sau mai mult de atât) pe malul sârbesc al Dunării este ceva foarte frumos, iar informațiile dumneavoastră sunt utile oricui citește aici și mai ales oricând dorește să facă această călătorie.

Vacanțe plăcute oriunde și oricând!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
8 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
bessondm, ceasornicarul, costy69, irinad, iulianic, Kyandra, mauricius*, Mihai18
Alte impresii din această RUBRICĂ:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2023 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.30054497718811 sec
ecranul dvs: 1 x 1