Pensiunea Anca 2*

TIPĂREȘTE

In anul 2007 Sibiul a fost Capitala Culturala Europeana; in luna octombrie a aceluiasi an ne incheiam frumosul concediu in Ardeal cu o vizita la Sibiu. Initial ne-am gandit sa cautam cazare la Poplaca. Fara nici un motiv anume, doar ca ne placea numele si ne aminteam de celebra serie de filme cu aurul, dolarii si... ardelenii. Ne indreptam catre Poplaca si deja era intuneric bezna afara. Pe-atunci nu aveam gps, asa ca ne luam dupa harta si ajungem intre niste lanuri de porumb. Daca opream masina, o liniste mormantala in jur: nici tipenie. Drumul... ca printre porumbi... nici urma de asfalt, doar niste gropi imense pe care nu prea reuseam sa le ocolim. Undeva in stanga, departe, zaream cateva luminite cand vizibilitatea nu era blocata de randurile de papusoi. Inapoi nu aveam cum sa ne intoarcem, asa ca tot inainte spre Poplaca, dupa harta...

La un moment dat iesim la liman: drumul spre Sibiu, adica asfalt. Ajungem in Sibiu, prafuiti, obositi... ma mir ca nu atarnau cativa stiuleti de masina, ca la cat porumb ne vazusera ochiii... In fine, in Sibiu preturi mult peste bugetul nostru... Nici gand sa gasim ceva rezonabil pentru buzunarele noastre, asa ca pornim inapoi, catre Cristian si de acolo catre Orlat, unde ni se spusese ca sunt mai multe pensiuni. Si intr-adevar gasim o pensiune care avea si locuri libere: Pensiunea Anca.

Este situata intr-o zona foarte linisita, fara multe case sau alte constructii in jur. Are o curte spatioasa si locuri de parcare pentru masini. Am primit o camera dubla curata, cu mobilier nou. Pensiunea are centrala proprie, asa ca am avut caldura si apa calda non-stop. Nu pot spune ca este o pensiune luxoasa, dar iti asigura strictul necesar. Gazdele sunt primitoare si mancarea este excelenta, gatita in casa. Noi am platit 80 ron / camera dubla cu mic dejun inclus.

Ca un minus ar fi baia: camera noastra nu a avut baie proprie, ci comuna cu o alta camera. Poate fi un oarecare disconfort, mai ales daca cei cu care imparti baia sunt persoane necunoscute.

Dimineata am avut mic dejun foarte gustos si bogat; am mancat chiar in bucatarie, impreuna cu doi dintre ceilalti oaspeti si gazda. Pentru noi a fost in regula sa mancam cu totii la aceeasi masa, a fost o atmosfera oarecum de familie. De fapt sentimentul pe care il ai in pensiune este ca te afli in casa unor cunoscuti ca prieten, nu ca turist la o pensiune: poti sta la o bere sau la o cafea cu gazdele, daca vrei. Ce ne-a mai placut mult a fost linistea: nefiind intr-o zona intens circulata, te poti odihni in voie.

Noi am ajuns la dansii absolut intamplator: cum la Poplaca nu gasisem cazare, am luat numarul de telefon de la pensiunea Anca de pe un panou publicitar, am sunat si asta a fost tot, ne-am prezentat la usa dumnealor.

Eu recomand pensiunea atat cuplurilor singure cat si celor cu copii, dar mai ales celor ce doresc liniste; asa cum am spus, nu pot spune ca erau conditii de lux atunci cand am fost noi, in 2007.

Dimineata cand am plecat spre Sibiu am nimerit in mijlocului unui alai de masini cu o nunta. Am claxonat, in ideea ca ne vor face loc sa trecem si noi mai departe... Oamenii or fi crezut ca ne bucuram de nunta lor sau mai stiu eu ce... pentru ca toate cele cateva zeci de masini au inceput sa claxoneze. Si asa am mers pana la Sibiu...

Va dorim vacante placute si linistite (cand nu sunt nunti),

Cristina si Cristin DUMITRU

---

VIZUALIZĂRI: 1923 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI