Pensiunea Orhideea si tristetea lui Hercule

TIPĂREȘTE

localizare: str. Trandafirilor 52, Baile Herculane, jud. Caras Severin.

In ultimii 2-3 ani tot mai des am auzit recomandarea de a vizita zona Vaii Cernei, bineinteles cu renumita statiune Herculane. In vara 2013, profitand de mini vacanta de Sf. Marie Mare- adica 15-18 august ne-am hotarat sa ne intoarcem pe acele meleaguri pe care e drept ca nu le-am mai vizitat de foarte multi ani si de care chiar ne era dor. Asa cum am relatat in rew. despre hotelul Clipa (vezi impresii) din Turnu Severin unde ne-am cazat in prima noapte si unde ne-am simtit minunat mai ales ca am vizitat pe indelete si orasul de pe malul Dunarii am purces a doua zi cu forte proaspete sa vizitam Orsova si malul romanesc al fluviului pentru a ne intalni cu Decebal, chipul sculptat in stanca, bineinteles si mai ales manastirile din zona. Despre itinerariul acesta desi s-a scris consistent voi incerca sa povestesc cate ceva cu alta ocazie.

Sa revin insa, dupa superba zi de vara in care ne-am incarcat bateriile si delectat ochii cu frumusetile oferite de zona, ne-am intors prin Orsova si ne-am indreptat la drum spre renumita statiune Herculane. Distanta de cca 35 de km se parcurge usor, drumul E70 este foarte bun iar peisajul iti taie respiratia. Undeva pe dreapta ne-am oprit la o cafea intr-un mic restaurant. Si vorbind noi despre o cazare in Herculane persoana care ne-a servit ne-a indrumat sa ne oprim la Pensiunea Orhideea, aceasta aflandu-se la intrarea in oras, din sosea principala cca 4 km, pe mana dreapta a directiei de mers spre statiune., asigurandu-ne ca ofera o cazare foarte buna, cu mic dejun inclus, piscina, chiar pe malul Cernei. Era vorba de o noapte, de faptul ca doream sa vizitam statiunea, asa incat nu facuseram rezervare si nici nu aveam pretentii de 5*.

Pensiunea este situata la cca 200-300 m de intrarea din soseaua principala in oras pe partea dreapta, intradevar chiar pe malul raului Cerna. Vis-a-vis pe partea stanga a soselei supracirculate incep blocurile mici cu 2-4 etaje scorojite si meschine, construite in vremurile "glorioase" ale anilor "60-70... Aspectul nu este de loc placut. Blocurile muncitoresti modeste au ici colo mici magazine la parter pentru o minima aprovizionare. Pana in centrul statiunii partea ceva mai noua a orasului este ceva de mers cca 2-3 km asa incat deplasarea fara masina este obositoare si comporta pierderea timpului fara acoperire. In zona cu hoteluri si restaurante precum si mica piata a orasului cu greu am gasit un loc de parcare fie el si cu plata.

Pensiunea are cca 10-12 locuri de parcare pentru masini, insuficiente insa si se afla chiar in fata pensiunii, in interiorul curtii acesteia.

RECEPTIA se afla in cladirea de la intrare, in partea stanga. Pensiunea are 2 apartamente si 17 camere dispuse in 2 cladiri. Corpul de cladire ceva mai vechi care cred ca a fost construit initial si unde se afla si receptia are cateva camere in care se intra strabatand curtea pe lateral. Un al doilea corp este o cladire cu un etaj, care adaposteste la parter restaurantul si cateva camere la etaj, insirate de o parte si de alta a holului, precum garsonierele intr-un bloc muncitoresc de nefamilisti din vremuri trecute.

Ni s-a propus intai o camera in corpul din fata, la parter, cu o mica chicineta. Nu aveam de gand sa pregatesc masa in camera si am refuzat propunerea, camera fiind extrem de mica si meschina. Ar fi fost 100 ron/noapte.

A doua propunere a fost o camera din corpul din spate al pensiunii pentru care am si optat de altfel dupa criteriul susurului Cernei la fereastra. A costat 120 ron.

Trebuie sa fac mentiunea ca statiunea era full, sigur am fi gasit si o alta varianta de cazare insa vroiam sa castigam timp pentru plimbarea prin statiune si comoditatea ne-a determinat sa acceptam cazarea.

Ne-am intors sa luam bagajele din masina, am cerut sa ni se elibereze factura/firma. Aici au inceput discutiile, de genul: nu avem facturierul aici, trebuie sa il aduca din alta parte, dar poate maine dimineata la plecare veti primi factura.

Am platit cash, nu exista alta posibilitate. E drept, seara cand ne-am intors din statiune pe la ora 22,30 am primit factura. Atunci am intrebat si ora de servire a micului dejun. surprize... surprize... micul dejun nu s-a servit pentru ca RESTAURANTUL era inchis. Nu ma intrebati de ce, pentru ca nu am primit nici un raspuns competent. Vigilenta mi-a jucat feste, sigur aceasta informatie trebuia sa o cer imediat ce am hotarat sa ne cazam., inainte de a face plata., insa nu m-am gandit nici o clipa cand am vazut cladirea restaurantului ca s-ar ridica o asemenea problema. In fine, tot seara cand ne-am intors din statiune, am vrut sa mai stam putin la aer, eventual la o bere pe unul din cele 6 sezlonguri de plastic, mentionez, care initial fusesera albe, acum aveau o nuanta de gris murdar datorita prafului si a mizeriei cu care se "impodobisera”. O bere? de unde? Restaurantul era ferecat. Si tot din capitolul surprize... surprize... neplacute, in ligheanul care voia sa fie PISCINA nu era apa, caci doar eram in plin sezon, fusese o zi calduroasa cu 30 de grade in aer si cine sa-si doreasca o baie in piscina??? nimeni... pentru ca ligheanul cred ca nu fusese functional toata vara de cat de groasa era murdaria adunata in el.

Noroc cu Cerna care susura frumos si melodios si cerul plin de stele care parca isi propusese sa ne incante cu simfonia de lumini ale astrelor noptii.

Lasand poezia la o parte sa va infatisez in cateva cuvinte, nici nu imi trebuiesc prea multe CAMERA., rezonabila ca suprafata insa minimal mobilata, e drept cu mobila relativ noua.

Un hol la intrare in care nu era nici macar un cuier. sau un loc pentru depozitarea unui bagaj

Sifonier, pat dublu, 2 noptiere meschine, fara veioze, L/C cu un ecran minuscul, A/C. Tapet relativ curat pe perete, parchet laminat. Fereastra avea plasa de insecte. Prizele din camera trase din locasul lor, asa incat incarcarea telefonului a fost un mic act de curaj. Curatenia, asa pe o linie de mijloc.

Lenjeria era nu pe pat, ci in sifonier si oricum era calibrata pentru alte dimensiuni de pat asa incat a trebuit sa incropesc 2-3 cearsafuri pentru a-l acoperi

BAIA - usa nu se inchidea, asa incat era facilitata aerisirea ei direct in camera. Cabina de dus usor dislocata iar mobilierul de baie foarte modest. Asa, o constructie executata in graba parca, efectuata de meseriasi necalificati.

Concluzionand nu va recomand o cazare in conditiile mai sus mentionate decat in cazul in care nu aveti alta alternativa pentru a nu avea senzatia de incropeala pe care am avut-o la plecare a doua zi dimineata.

Din Herculane am plecat foarte trista si dezamagita si asta nu in primul rand datorita cazarii ci si a impresiei generale pe care mi-a lasat-o statiunea. Si pentru ca nu as vrea sa scriu un rew. separat despre statiune, asa cum se prezinta in momentul de fata, pentru ca nu-mi inchipui ca din august pana in ianuarie s-ar fi schimbat mare lucru, poate numai in rau, sa amintesc numai de senzatia de paragina, de parasire pe care am simtit-o la vizitarea ei.

De-a lungul a 4 km. pe malul Cernei intr-un peisaj natural de basm se afla 16 izvoare cu apa termala comparabile cu cele din Vichy si Mont Dore.

Statiunea face parte din Parcul National Valea Cernei-Domogled, se afla la 160 m. altitudine, cu un climat cu influente mediteraneene, pe aceeasi paralela cu Nisa si Venetia.

Este atestata documentar din anul 153, aici venea aristocratia Romei antice pentru a se trata in special pentru bolile reumatismale. Aici se afla apeducte, bai termale, statui, tabule votive ridicate in semn de multumire pentru vindecari miraculoase care ne-au ramas de la romani.

Dupa 1736 sub Imperiul habsburgic s-a inceput modernizarea statiunii. Cladirile au fost construite in stil baroc austriac si Imparatii Iosif II, Francis I, imparateasa Charlotte, imparatul Franz Josef si imparateasa Elisabeta - Sissi veneau cu drag in aceasta statiune. Imparateasa Sissi a scris intr-un jurnal personal cu admiratie despre izvoarele termale si asezarea statiuni intr-o vale mirifica adapostita de munti, iar Imparatul Franz Josef o considera "cea mai frumoasa statiune de pe continent". In Grota haiducilor s-au descoperit unelte si arme care stau dovada a unei dezvoltari timpurii a localitatii.

Ce a mai ramas din zona veche a statiunii si a izvoarelor aferente, niste ruine ale fostelor hoteluri si pavilioane imperiale. Da, s-a ridicat si un restaurant de 5* care se numeste chiar Grota Haiducilor cu o frumoasa terasa deasupra Cernei si cu preturi astronomice si servire modesta.

Statiunea are si partea ei mai noua, comerciala, unde terasele sunt unele langa altele, in miros de gratar, cu vanzatori ambulanti cu orice In zona se afla alaturi de hotelurile de renume pentru tratament care erau in voga in anii '80 si cateva noi hoteluri si pensiuni unele mai moderne, care arata bine si care la vremea aceea erau pline.

---

VIZUALIZĂRI: 2180 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI