Creatia unica a naturii vazuta din vaporas, pe raul Li catre orasul Yangshuo

TIPĂREȘTE

Gata si sederea noastra in orasul Guilin (impresii aici). O noua dimineata, o noua destinatie. De data asta deplasarea nu s-a facut nici cu autocarul, nici cu avionul, ca pana acum. Am plecat cu un vaporas, pe raul Li catre orasul Yangshuo. O parte a bagajelor au fost duse cu autocarul, noi luandu-ne strictul necesar pentru drum.

Plimbarea pe raul Li care urmeaza, desi foarte frumoasa, nu poate fi considerata croaziera, pentru ca o croaziera inseamna mult mai mult decat a calatori cu vaporul intre doua localitati, chiar daca am servit masa pe vaporas. Raul Li pleaca din Guilin si ajunge pana la Yangshuo. Se spune ca drumul intre aceste doua orase a fost sursa de inspiratie pentru multi poeti si pictori.

Ajunsi la locul de imbarcare, facem o ultima poza din oras si, pana la vaporas, trecem, in viteza, printr-un magazin. Se pare ca pe masura ce excursia se apropia de final, dorinta oamenilor de a cumpara crestea, cerintele celor din grup de a opri la magazine fiind din ce in ce mai dese.

Ne urcam pe vaporas, ne alegem loc in salonul central si simtim deja ca am pornit la drum. Iesim pe puntea superioara si privim inaintarea vasului printre cocoasele calcaroase impadurite. Imaginea era deosebita, o reala incantare atat pentru ochiul nostru, cat si pentru suflet. Dealurile erau uimitoare, multe stanci ascutite de o frumusete inegalabila. Am trecut pe langa multe sate, unele dintre ele parand destul de sarace, am vazut plantatii de bambus, foarte multa verdeata. Ne-a incantat faptul ca eram in natura, departe de forfota din orasele aglomerate, pline de betoane si masini.

Pe rau, vasele mergeau in convoi si nu de putine ori, se luau la intrecere si se depaseau. Daca la inceput cerul a fost putin noros, iar pe valea raului era si putin cetos, aceste conditii se vor schimba incet, incet.

Vasul nostru avea trei punti, prima la nivelul salonului mare pe care l-am fotografiat la inceput, a doua era un salon unde se servea masa si al treilea era destinat admirarii peisajelor.

Vasul era curat in comparatie cu cel cu care am calatorit la Shanghai, iar pe jos, la nivelul puntii, era linoleu.

Pe vas eram doua grupuri de turisti, noi romanii si un grup de englezi care nu au servit masa pe vas, in schimb au servit niste bauturi... alcolice. Si, daca nu era atat de dimineata, poate nu mi se parea nimic ciudat in asta... dar se pare ca ora relativ matinala nu ii deranja pe “colegii” de vaporas.

Si noi am fost imbiati cu niste bauturi in care au stat la macerat…serpi! Bleah!!! Normal ca nu le-am incercat si nu am avut nici in grup amatori dar, englezii s-au lasat imbiati de aceasta provocare.

Plimbarea a fost foarte placuta, am admirat peisajele minunate pe langa care treceam si care ne intareau ideea ca “mama-natura” are un dar aparte, unic.

Formele ciudate ale muntilor din zona au primit numeroase denumiri: “Colina Trompa Elefantului” - unde un "elefant" gigantic din calcar isi afunda trompa in apa pentru a se adapa, sau “Colina Murala” - roca multicolora formand o fresca naturala stralucitoare. Altele poarta nume de zei nemuritori sau de obiecte casnice lumesti. Pe timp de noapte, in Yangshuo, pescarii care folosesc cormoranii ii iau pe vizitatori pe rau, pentru a le arata pasarile dresate care plonjeaza in apa dupa peste, tehnica pe care satenii din Guangxi au practicat-o de secole, pe apele de mica adancime ale raului Li.

Ajungem in cele din urma la tinta calatoriei noastre, orasul Yangshuo. Aici urma sa stam doar pana a doua zi dimineata. Dupa ce am coborat de pe vaporas, ne-am deplasat pe jos pana la hotel, pentru ca acesta nu era departe.

Pe un panou din apropierea hotelului era un spatiu mai mare, folosit ca parcare. Seara insa, se transforma in locul de instalare a unor mese sau banci cu prelate sau umbrele deasupra, si unde pe loc ti se preparau feluri de mancare, incepand de la viermi si creveti pana la serpi, soparle sau sobolani. Nu ma credeti? Va rog sa va uitati la poze... Nu este un secret faptul ca acestea sunt produse frecvent consumate de chinezi dar, pana nu vezi cu ochii tai, nu este acelasi lucru. Masa pe care erau tinute produsele, in tavi sau castronele, era murdara, nici daca ar fi fost somon sau pui nu m-ar fi tentat la gust pentru ca modul de prezentare era sub limita calitatii auto-impuse.

Mai in gluma, mai in serios, ghidul ne-a spus ca ei, ”chinezii - mananca tot ce zboara cu exceptia avioanelor, tot ce misca cu exceptia masinilor si tot ce inoata cu exceptia submarinelor”.

Acest lucru m-a “marcat” pur si simplu, mai ales dupa ce am vazut cu ochii mei acele tarabe cu “minunatii” gen sobolani si gandaci. Am avut foarte mare grija in ceea ce priveste mancarea in aceasta excursie si sper ca nu am pus gura pe asa ceva sau pe caini... pentru ca un domn din grup a vazut cu ochii lui cum erau transati cainii in spatele unui restaurant. Insa, am fost asigurati de la prima masa servita intr-un restaurant chinezesc ca nu dau turistilor aceste bunatati, pe care ei le considera “delicatese”...

Seara ne-am plimbat prin magazinele din oras, pe stradutele pline de gherete cu fel de fel de produse si apoi am mers in camera hotelului destul de devreme pentru ca a doua zi trebuia sa plecam cu noaptea in cap pentru a lua avionul de pe aeroportul din Guilin la ora 8.00.

Mai putin experienta cu tarabele, restul a fost OK in acest orasel, cel mai mult insa ne-au placut privelistile de care am avut parte in plimbarea cu vaporasul pana aici.

---

VIZUALIZĂRI: 3022 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI