Excursie Pamukkale

TIPĂREȘTE

la recomandarea dlui webmaster, o sa decupez bucatica din review-ul meu la Hotel Melike referitoare la excursia la Pamukkale, si-o sa postez si aici

Asta a costat 30 euro/pers si de asemenea a avut un pranz inclus. Ne-au luat de la hotel la 08: 00 cu un mini-autocar (de vreo 25 locuri), erau doar vreo 6 romani si restul un grup mai mare de ucrainieni. Drumul a durat vreo 3 ore jumate, cu tot cu o pauza de vreo 20 min cam la jumate distantza. Pe la 11: 30 am ajuns la un hotel (Hotel Pam****) undeva la vreo 20-30 km de Pamukale, unde ne-au lasat vreo 2 ore sa ne balacim in niste bazine cu apa termala si namol, sau in piscina, si unde am luat si pranzul, la restaurantul acestui hotel. Foarte bun, si foarte diversificat, nimic de obiectat, se vede ca era de 4 stele. Pe langa salatele lor mai mult sau mai putin comestibile, aveau si vreo 3 feluri principale cu care suntem noi obisnuiti. Puteai sa alegi intre piept de pui cu un sos (de vin alb cu smantana), ceva fripturi si garnitura de cartofi prajiti si ceva orez destul de gustos. Si ca desert aveau cred, fara sa exagerez cel putin 20 de sortimente de prajituri, prajiturele, tort, etc si alte chestii dulci din-alea siropoase specifice lor. Era o masa imensa numai cu dulciuri. Am gustat cate un pic din 4-5 feluri insa nu m-au dat pe spate, erau destul de asemanatoare intre ele si in niciun caz mai bune decat prajiturile de la noi. Dar totusi, se vede ca oamenii s-au straduit, cel putin la impresia artistica dadea foarte bine.

Dupa pranz, la ora 13: 30 am plecat spre Pamukale. Pe la 2 am ajuns. Ne-au dus in prealabil sa vizitam un magazin de argintarie care ne interesa cat negru sub unghie. Pretul biletului de intrare (20 lire) era si asta inclus in cei 30 de euro platiti initial. Asa ca odata ajunsi, am inceput „escaladarea”. Spre marea noastra mirare am aflat abia la fatza locului ca este interzisa folosirea incaltamintelor. Sunt gardieni care daca te vad incaltat imediat te fluiera si vin la tine sa iti spuna sa-ti dai jos slapii. Asa se face ca toata lumea isi ducea slapii in mana. Nu ar fi o mare problema daca ar fi numai calcar pe care sa mergi, insa sunt destule bucatzi in care ai de mers exlusiv doar pe pietrish, astfel ca este destul de neplacut sa iti intre in calcaie pietricele ascutzite. Dar ce sa-i faci. Ne-am conformat. Partea tare este ca odata ajuns sus, rupt de sete, cautzi ceva rece de baut si tot ce gasesti este, atentie, o librarie. Sunt si 2-3 robinete la care curge apa, insa atentionati fiind sa nu bem apa de oriunde, decat imbuteliata, nu ne-am aventurat. Asa ca am stors si ultima picatura din sticla ce-o aveam la noi cu toate ca avea probabil 40 de grade, si ne-am pus pofta in cui.

Despre dealul de calcar in sine, numai de bine, este cu adevarat ceva unic si merita din plin. Din loc in loc sunt niste bazine micutze in care poti sa te racoresti, cam mult spus pentru ca apa e destul de calda insa totusi, ceva mai rece decat temperatura de afara. De asemenea pe margine este si un parauas pe care apa l-a sapat in calcar si in care poti sa te intinzi. De asemenea este si o mini-cascada, un fel de dush, sub care poti sa stai sa-ti curga apa in cap si aici chiar se poate spune ca senzatia de racorire este mai pregnanta. Asa-zisele bai ale Cleopatrei sunt inchise pentru publicul larg, poti sa intri in ele doar contra unei taxe de 10 EUR. Insa de fotografiat se pot fotografia avand in vedere ca treci pe la cativa metri de ele.

Pe la ora 15: 00 eram coborati la baza dealului si deja eram instalati la terasa de acolo, fiecare cu ceva rece de baut. La 16: 00 a venit autocarul si ne-a luat, iar pe la 19: 30 eram deja inapoi in Kusadasi. Odata urcati in autocar, ghidul ne-a spus ca tocmai am avut de a face cu cea mai torida zi a anului de pana in acel moment: au fost oficial 44 de grade. Deci va datzi seama cat or fi fost pe calcarul pe care l-am urcat noi pana pe varful dealului.

Drumul la intoarcere a fost un pic mai neplacut decat la dus, pentru ca ucrainienii, dupa ce ca au dat gata toata berea din autocar (era de vanzare in autocar bere rece - 2 euro, si sucuri – 1 euro), l-au rugat pe ghid sa opreasca undeva pe drum la un butic si au mai cumparat o desaga de doze de bere, asa ca pana inapoi la hotel s-au facut manga.

Concluzia: chiar daca pentru unii poate parea foarte obositor, nu trebuie ratat sub nicio forma.

---

VIZUALIZĂRI: 2881 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI