Un loc şi cu bune și cu rele: apartamentul pe două niveluri din Mikro Kazaviti Luxury Apartments

TIPĂREȘTE

Am căutat un review despre această locație înainte de a lua decizia finală de rezervare şi, pentru că nu am găsit, vreau să vin în ajutorul celor care vor alege în viitor această cazare în Thassos. Impresiile sunt acum destul de amestecate și mi-e greu să despart cele bune de cele rele, dar voi încerca totuși să fiu obiectivă.

Hotelul se află la aproximativ 5 km de orăşelul Prinos, pe coasta de vest a insulei- zonă mai puțin prezentată în descrierile de aici. Din centru Prinosului, drumul lateral care duce către această localitate (fara un indicator, insa…), printre livezi de măslini, este bun și destul de puțin circulat. Localitatea se numește chiar Mikro Kazaviti si hotelul este o clădire foarte frumoasă, din piatră, aflată la șosea pe care nu aveţi cum s-o rataţi. Atenția pentru detalii, ornamente și bun gust este vizibilă atât în exteriorul curții și clădirii cât și în interioarele camerelor. Noi am optat pentru apartamentul pe două niveluri, recomandat în ofertele lor pentru cinci adulți și am solicitat și un pat suplimentar. Din discuțiile anterioare avute cu proprietarul, care vorbește engleza însă nu o stăpânește chiar excelent, înțelesesem că este format din două dormitoare plus un living … realitatea de la fața locului fiind însă ceva mai săracă: am avut un living cu chicinetă inclusă și baie la parter iar la etaj un dormitor cu balcon și încă o baie. Ne-am mulțumit cu ce am primit considerând că, poate, a fost și vina noastră că nu am pus întrebări exacte pentru a primi răspunsuri la fel.

Dincolo de acest inconvenient pot spune că apartamentul avea o notă aparte de eleganță în alegerea culorilor, ornamentelor și mobilierului; livingul este format dintr-o masă şi 4 scaune cu spătar, o chicinetă care include un frigider nu prea mare, chiuvetă, cuptor cu microunde, plită și fierbător, veselă suficientă și intactă; trei canapele de câte o persoană, transformate în paturi, plus patul pliant solicitat de noi; ferestrele decorate cu perdele în două nuanțe- bej și maro și lustrele în aceleași culori dau un plus de şarm camerei; un fel de servantă cu două sertare (sau așa numitul secretair) și un fel de scaun-noptieră era singura “mobila” de depozitare a hainelor, pe care noi de fapt am sprijinit valizele celor cazați la parter. Cam înghesuit pentru 3 pesoane … iar pentru 4, cum am optat noi, era deja supra-aglomerat! Lenjeria impecabilă și prosoapele la fel au fost schimbate o singură dată, la mijlocul sejurului.

Baia de la parter: mare, spațioasă, funcțională în totalitate, dotată și cu uscător de păr, aerisita direct la exterior. Ca și consumabile am primit doar două mici săpunele și hârtie igienică, atât.

La etaj baia este un pic mai mică, dormitorul are un șifonier încăpător, o servantă, LCD, pat matrimonial, 2 scaune și un seif. Ferestrele decorate cu draperii maro, în ton cu wenge-le întregului mobilier al apartamentului, îndeamnă la somn și la ceva leneveală dimineața. Balconul măricel este și el dotat cu masă și două scaune plus o priveliște splendidă, către piscină și către colțul verde, bine întreținut, al hotelului.

Apartamentul acesta pentru cinci pesoane este mai degrabă potrivit unei singure familii cu doi-trei copii mari- pentru un confort perfect.

Să va prezint și exteriorul: piscina are cam 1.50 metri adâncime, este destul de mică, bună doar de-o răcoreala, nicidecum pentru a petrece o întreagă zi acolo. Este străjuită de câțiva copaci ce formează un gard verde de-a lungul curții. De jur împrejurul piscinei sunt așezate mesele și într-un capăt câteva șezlonguri pentru plajă; dimineața se poate servi aici micul dejun, iar în restul zilei devine “free pool-bar”, aici poposind cei ce vor să facă o pauză de-o bălăceală și o răcoritoare sau o cafea. Se mai pot consuma, pe lângă băuturi, pizza sau sandwish-uri, dar noi nu le-am încercat. Pe o treaptă mai sus ca relief, într-o mică grădină, este un loc de joacă pentru copii și un grătar.

Ne-am izbit însă de câteva reguli care încep cu “NU E VOIE” încă din prima seară: nu aveți voie să consumați în spațiul exterior nimic provenit din afară; nu aveți voie să intrați cu ceea ce consumați la micul dejun, în cameră; nu aveți voie fără prosop la piscină; nu aveți voie să aruncați hârtia igienică în vasul de WC- regulă scrisă atât în baie cât și pe flyer-ul din living și spusă răspicat și de recepționera care se ocupă de curățenie și care vorbea o engleză precară- însă ”regula de aur” o învățase bine și o repeta insistent. Printre regulile care încep cu NU... a fost și cea legată de folosirea grătarului din curtea hotelului; în mail ni s-a răspuns că poate fi utilizat la cerere, așa că ne-am aprovizionat de acasă cu câțiva mici și câteva fripturi, să avem pentru prima seară, înainte de a ne lăsa cuceriți de tavernele grecești. Dar … surpriza …domnul Lefteris ne-a explicat că nu au permisiunea să facă foc exterior, pe insulă, din cauza caniculei; l-am crezut pe cuvânt, cum l-am fi putut contrazice (deși ulterior am sesizat că acesta fusese folosit nu demult) ? Așa că l-am rugat frumos și cu puțin tupeu să ne ajute cumva și să ni-i prepare în bucătăria lor utilată, pentru a nu îmbâcsi toate camerele hotelului cu mirosul... Cu un zâmbet forțat ce nu prea semăna a amabilitate, ne-a adus o tavă în care noi am așezat micii, el i-a stropit din belșug cu ulei de măsline si… au ieșit cei mai gustoși mici rumeniți la cuptor, mâncați de noi vreodată. I-au rămas și lui câțiva, cei ce nu au încăput în tavă, sper că și i-a preparat după ce s-o fi săturat doar cu mirosul acestora.

Micul dejun bufet, inclus în preț, nu ne-a oferit mari delicii și s-a repetat identic în cele 7 dimineți însă a fost suficient pentru a porni la drum energizati: lapte (doar rece), apă fierbinte și plicuri pentru ceai, cafea la filtru -acceptabila, suc de portocale, cereale, pâine albă și neagră, gemuri, unt și margarină, cașcaval, 2 tipuri de mezeluri, ouă fierte, sandwish-uri calde preparate la toast, compot de piersici sau de pere și un fel de chec simplu la desert. Uneori ni s-a oferit și pepene galben sau struguri. Nimic cu specific local: măsline, brânză, miere sau altceva care să reprezinte culinar aceste locuri…

Începând cu următoarele zile n-am zăbovit în hotel în timpul zilei, limitându-ne dimineața la servirea micului dejun și reîntorcându-ne seara, osteniți după drumurile, excursiile și explorarea plajelor insulei.

În serile când ajungeam ceva mai devreme ne-am găsit un refugiu splendid, pe treptele unui amfiteatru în aer liber, aflat chiar vis-A -vis de hotel, luminat și bine conservat, parcă așteptându-și actorii. Acolo nu eram constrânși de niciun “Nu e voie”…

Nu vreau să închei înainte de a face o precizare importantă: acest hotel se află chiar lângă satul Mikro Kazaviti (sau Mikros Prinos pe unele hărți) iar ceva mai sus, pe șosea, se află Megalo Kazavitis, o localitate ce trebuie neapărat vizitată dacă sunteți cazați pe coasta vestică a insulei. Nouă ne-a plăcut mult mai mult decât mediatizatul Theologos și voi reveni cu un review despre acest loc.

La final vreau să subliniez că aceast hotel este un spațiu de cazare plăcut, aerisit, elegant care te fac să te simți bine atâta vreme cât ești în interiorul camerei; însă micile constrângeri afișate cu un fel de amabilitate artificială nu ne-au dat acea stare de bine care să ne atașeze sufletește de acest loc şi de oamenii întâlniţi aici.

---

VIZUALIZĂRI: 5337 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI