Lausanne - în nordul Lacului Léman

TIPĂREȘTE

Îmi propun să scriu câteva cuvinte despre Lausanne în primul rând pentru că acest oraş este - pe nedrept - prea puţin reprezentat pe AmFostAcolo. În al doilea rând mă simt obligată pentru că, oferindu-mi găzduire pentru trei nopţi (la Hotel A la Gare, vezi impresii), Lausanne mi-a prilejuit nu doar vizitarea unui oraş pitoresc situat pe malul nordic al Lacului Léman, în partea vorbitoare de limbă franceză a Elveţiei, ci şi incursiuni la Berna, Montreux şi Interlaken cu minunata ascensiune pe "acoperişul Europei", la Jungfraujoch (vezi impresii aici şi aici).

Împrejurimile Hotelului A la Gare din Lausanne, începând cu străduţa Rue du Simplon pe care este amplasat, percepute printr-o plimbare la pas, lasă impresia unui oraş liniştit, curat şi nu prea aglomerat cel puţin la orele matinale la care ne-am început noi programul de vizite.

"Lausanne Transport Card 2012" oferit de hotel gratuit, valabil pentru toată perioada sejurului, împreună cu harta reţelei de transport public pentru deţinătorii acestui tip de card, a fost de un real folos celor care au optat pentru vizitarea oraşului pe cont propriu. Acest card personal oferă acces la zonele de transport public Mobilis 11, 12, 15, 16, 18 şi 19, adică spre zona veche, cu cele mai importante atracţii turistice şi spre malul lacului. Şi noi, cei care am făcut excursiile opţionale, în dimineaţa în care am vizitat centrul istoric al oraşului, am avut prilejul să testăm MOBILIS, un metrou foarte elegant, computerizat, care funcţionează cu precizia unui ceas elveţian, dirijat de la un post de comandă central, deci fară conducător la bord. Am aflat cu această ocazie că Lausanne este cel mai mic oraş din lume care are metrou.

Din Place de la Gare până în Place de la Riponne, în centrul istoric, nu sunt decât două staţii de metrou. Bineînţeles, se poate coborî şi la prima staţie, adică la Flon, atâta doar că circuitul se începe din alt punct.

Place de la Palude, aflată la intersecţia mai multor străduţe pietonale, este una dintre cele mai animate şi mai reprezentative zone din Lausanne. Aici se află Hôtel de Ville, cu un turn deosebit, o clădire din sec. XVII care adăposteşte astăzi sediul primăriei. De asemenea, aici se află şi o fântână - cea mai veche din oraş - ornamentată cu statuia Justiţiei ţinând în mâna stângă simbolica balanţă.

Se apropia ora 10.00, oră la care aveam să înţelegem de ce ne grăbea ghida să ajungem în Place de la Palude. La etajul 1 al unei vechi clădiri, deasupra unei farmacii, un ceas cu mecanism complicat aminteşte momente de glorie din istoria oraşului. Întotdeauna la ora exactă (între 9.00 şi 19.00), nişte figurine înarmate şi îmbrăcate în uniforme militare de epocă, defilează prin tot balconul într-o succesiune variabilă de scene, foarte atrăgătoare mai ales pentru copii.

Escaliers du Marché, scările acoperite care facilitează urcuşul din Place de la Palud în Place de la Cathédrale, reprezintă unul dintre cele mai pitoreşti locuri din oraşul vechi. Existând încă din sec. XIII, marginite de clădiri adăugate un secol mai târziu, aceste scări făceau şi încă mai fac legătura între cele două zone ale oraşului medieval. Pentru că voiam să ajungem la catedrală, bineînţeles că le-am urcat şi noi.

Cathédrale Notre Dame de Lausanne, un edificiu gotic construit în sec. XIII pe cea mai înaltă colină a oraşului, care domină şi în prezent împrejurimile, a fost principalul obiectiv din centrul vechi. Se spune că este cea mai mare catedrală din Elveţia şi cu adevărat, este impresionantă. Istoricul lăcaşului consemnează faptul că un episcop al helveţilor forţat să părăsească reşedinţa sa din Aventicum, a pus bazele unei aşezări pe dealurile de lângă Lacul Léman. Catedrala construită în perioada 1175-1275, sfinţită în prezenţa împăratului şi a papei, este considerată unul dintre cele mai frumoase edificii gotice din Elveţia.

Turnul central, cel mai înalt, este flancat de alte patru turnuri de dimensiuni mai mici. În timpul nopţii, de la ora 22.00 la ora 2.00, imediat după ce ceasul catedralei bate ora exactă, o voce masculină, mecanică, anunţă, de exemplu: "Il a sonné douze" (Este ora 12), iar ecoul duce vestea pe toate străzile din împrejurimi. Şi tot aşa..., din oră în oră, în fiecare noapte, de vreo 600 de ani. Regret că n-am avut prilejul să asist la o demonstraţie de acest gen, inedită pentru mine. Eram cazaţi cam departe, în plus trebuia să ne odihnim pregătindu-ne pentru surprizele unei noi zile de circuit.

Uşile Catedralei Notre Dame de Lausanne, frumos lucrate, dar mai ales ancadramentul lor supraîncărcat cu sculpturi, atrag privirile chiar de la sosire. Printre alte decoraţiuni şi bazoreliefuri, se pot distinge statuile în mărime naturală ale sfinţilor apostoli.

Deşi înalt, cu arcade ample, interiorul pare mai sobru comparativ cu exteriorul. Impresionează fereastra rozetă imensă, cu 105 vitralii, realizată în anul 1240 şi care prezintă scene din istoria medievală. Alte puncte de interes în interior sunt sarcofagul lui Jean Abraham Davel executat pentru că a încercat o răscoală religioasă, precum şi o orgă cu 6000 de tuburi (noi nu le-am numărat, dar dacă ghida aşa a spus… aşa o fi!).

Alături de catedrală, vechea episcopie construită în etape succesive între secolele XI-XV, a fost reşedinţa episcopilor până la mutarea lor în Castelul Saint-Marie aflat de cealaltă parte a centrului medieval. În prezent vechea episcopie adăposteşte un Muzeu de Istorie.

Le Château Sant-Marie, construit la începutul sec. XV, cu acoperişuri roşii şi câteva turnuleţe, în prezent sediul Consiliului de Stat al cantonului Vaud, a fost locul de unde a pornit o revoltă religioasă împotriva Bernei. Statuia lui Jean Abraham Davel, iniţiatorul revoltei, trădat şi apoi decapitat, se află pe una dintre faţadele castelului.

Poate că ar trebui să mai amintesc faptul că din Place de la Cathédrale se deschid frumoase panorame asupra oraşului cu clădiri tipice, cu acoperişuri roşii, dintre care răsare ici-colo câte un turn. Pe lângă toate acestea, partea sudică oferă în plus o perspectivă îndepărtată a Lacului Léman până dincolo de malul francez.

În Place de la Riponne, aproape de staţia de metrou la care am coborât, se află Palais de Rumine, o clădire în stil florentin înălţată din fonduri donate de un nobil rus care a locuit în Lausanne. Terminată în 1904, aceasta adăposteşte Universitatea din Lausanne, o parte a bibliotecii cantonale, precum şi Muzeul de Artă, Muzeul de Istorie Naturală şi Muzeul Arheologic.

Clădirea reprezentativă pentru istoria, cultura şi arta oraşului, formată din mai multe corpuri, are în faţa intrării principale, de o parte şi de alta a scărilor, două coloane înalte decorate cu doi lei înaripaţi, cu capete umane. O fântână arteziană situată în partea dreaptă, completează şi decorează faţada.

În Lausanne sunt multe obiective de vizitat, toate importante şi interesante în felul lor, dar noi doar atât am reuşit să vedem în plimbarea noastră matinală.

Abia a doua zi, la întoarcerea dintr-o excursie opţională, am făcut un popas în zona lacului, aproape de port, pentru a vedea puţin şi din Lausanne - Capitala Olimpică.

Pe malul Lacului Léman, în partea vestică a portului, se află Siège du Comité International Olympique, sediul Comitetului Internaţional Olimpic şi o mulţime de cluburi sportive şi federaţii internaţionale. Am văzut, din autocar, sumedenie de terenuri de fotbal, golf, tenis, piste de atletism, de ciclism sau hipice, baze nautice şi pentru alte sporturi amenajate la cele mai înalte standarde.

În partea estică a portului, pe Quai de Belgique, apoi pe Quai d’Ouchy, se ajunge la Parc Olympique, o zonă verde, foarte frumoasă, în mijlocul căreia se află Musée Olympique. Am fost interesaţi să cunoaştem istoria jocurilor olimpice şi realizările deosebite ale unor sportivi aşa cum sunt ele prezentate aici. Din păcate muzeul era închis încă de la 1 februarie 2012 pentru efectuarea unor lucrări de renovare şi extindere. Se estimează că se va redeschide la 1 noiembrie 2013, aşadar, începând din această toamnă Muzeul Olimpic îşi va putea primi din nou vizitatorii. A trebuit să ne mulţumim cu o plimbare prin parc, pe aleile mărginite de diverse lucrări de artă modernă, donaţii ale comitetelor olimpice din diverse ţări, toate având ca subiect sporturile olimpice. Iarba îngrijită, arborii umbroşi şi priveliştile superbe care se deschid din înălţimile parcului către lac, au compensat într-o oarecare măsură acest inconvenient.

Ouchy, un vechi cătun locuit cândva numai de pescari, are astăzi multe atracţii pentru turişti, dar şi pentru localnici: plimbări pe lac, cluburi şi terase animate în special vara, o promenadă frumoasă, precum şi Château d’Ouchy, castelul situat între portul nou şi cel vechi, clădit în sec. XII, acum un luxos hotel cu restaurant.

În zona Ouchy, în port, se ajunge simplu de la gară, cu metroul. Chiar din faţa staţiei, în port poate fi văzută La Vaudoise, o ambarcaţiune deosebită, ultima construită cu vele şi fund plat, una dintre numeroasele vase comerciale care traversau lacul aducând piatră pentru construirea oraşelor Geneva şi Lausanne. O fântână decorată cu capete de măgari şi inscripţia "En souvenir de l’Academie d’Ouchy", amintesc de coloanele de măgari şi catâri împovăraţi care făceau transportul materialelor de construcţie din port în oraş, nicidecum că ar fi existat vreodată o academie în micul cătun pescăresc. Se spune că şcolarii, într-o referire ironică la adresa profesorilor care mergeau în procesiuni prin Lausanne, ar fi exclamat: "Voilà l’Academie d’Ouchy!" Expresia a fost folosită ulterior cu referire la şirurile de măgari aflaţi într-un du-te vino fără de sfârşit, cărând materialele din port.

Nu ştiu dacă prezintă interes pentru cineva, dar adaug că tot în partea sudică a oraşului, aproape de baza sportivă olimpică, se află Le cimetière du Bois-de-Vaux, un cimitir-parc, gândit nu doar ca loc de odihnă veşnică pentru cei dispăruţi, ci şi ca loc de promenadă pentru cei vii. Nu l-am vizitat. Nu aveam timp pentru aşa ceva, dar am reţinut că printre cele 25000 de morminte şi cavouri este şi cel al renumitei creatoare de modă şi parfumuri, Coco Chanel, precum şi al celui care a reînviat mişcarea sportivă olimpică, fondatorul Comitetului Internaţional Olimpic, baronul Pierre de Cobertain.

Pentru cei care vin în Lausanne cu maşina, poate că ar trebui să menţionez că sunt parcări în cele mai importante puncte turistice, dar nu cunosc amănunte legate de cost. La intrarea în parcarea subterană din gară, am vazut un avertisment al poliţiei (postat pe un panou), demn de reţinut: "Goliţi-vă maşina înainte de a vă fi golită!"

---

VIZUALIZĂRI: 4700 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI