ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 09.10.2012
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 25.02.10
STATUS: SENIOR
DATE SEJUR
JUL-2012
DURATA: 4 zile
familie cu copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
100.00%
Încântat, fără reproș
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

La pas prin Frankfurt şi împrejurimi

[fb]
NOU TIMP CITIRE: 11 MIN

Frankfurt - orasul farfuriilor zburatoare

Ilustrație video-muzicală
Trio - Da da da (I dont love you you dont love me aha aha aha 1981)


TIPĂREȘTE

Cuvant inainte

Cand te cheama seful la raport, de regula incep sa-ti tremure picioarele si-ti faci fel de fel de ganduri. Iar cand sedinta este anuntata cu o luna de zile inainte, aprope ca nu mai ai somn. Am avut vreo 4 sefi la viata mea, care mai de care mai “periculos”, unul a ajuns chiar prim-ministru. Acum imi dau seama ca au fost “baieti buni”, sa le dea Dumnezeu sanatate. Dintre toti insa, pe actualul nu l-as schimba pentru nimic in lume, (sper sa aiba si el aceleasi ganduri in ceea ce ma priveste), e un baiat de zahar, ma lasa de capul meu, nu-mi freaca ridichea, nu ma sicaneaza, nu ma terorizeaza. In plus, ma intalnesc cu el doar de doua ori pe an! Iar intalnirile nu mai sunt de mult sedinte, ci vacante! Asta da viata!

Seful meu este neamt, iar sedintele se desfasoara in tara lui. Probabil este mai comod pentru el. Si placut pentru mine si pentru sotia mea (intotdeauna ne invita pe amandoi). Convocarea este clasica: o zi de discutii, apoi 3 zile “Descopera Germania”. Acum trei luni am descoperit Frankfurt-ul.

Despre acest fabulos oras va voi povesti in continuare.

Frankfurt

Ca sa intelegi ce inseamna Frankfurt trebuie sa fii cazat in “city”, in buricul “targului”, numai asa vei simti atmosfera trepidanta a centrului financiar al Germaniei.

De la etajul 12 al Hotelului Alina Apartments, 4*+, (adina.eu/adina-apartment- ... -frankfurt/home) unde am fost cazati, privelistea este ca dintr-un film SF: zgarie norii te inconjoara si te incanta, insa fara sa-ti dea senzatia de apasare caracteristica marilor orase. Chiar in fata este Commerzbank, cel mai inalt zgaraie-nori din Frankfurt, avand 56 de etaje si 259 m inaltime. In stanga si in dreapta sunt alte 11 cladiri inalte, giuvaere din beton si sticla, ca niste cristale imense care parca rasar din scoarta pamantului, ziua stralucind in soare, noaptea iluminand magnificul oras. Aproape in fiecare minut, pe deasupra lor vezi cate un avion indreptandu-se catre aeroport, sau luandu-si zborul de acolo.

Privelistea este fantastica, ai impresia ca in curand vei vedea niste farfurii zburatoare strecurandu-se in zig-zag printre zgaraie-nori. Iar noaptea, cand linistea se asterne peste orasul banilor, nu stii daca visezi sau este aievea, zgaraie-norii sunt parca mai aproape, stralucind in intuneric aidoma unor ochi ciclopici, spionandu-te si protejandu-te in acelasi timp.

Dar cel mai frumos mi s-a parut Frankfurt-ul dimineata, cand soarele se reflecta in miile de oglinzi de sticla, dar si in raul Main care strabate orasul de la est la vest.

Turul orasului

Turul orasului Frankfurt trebuie sa inceapa, spun cunoscatorii, din Piata Primariei, cunoscuta sub numele de Römerberg. Eu insa va propun un alt punct de plecare, respectiv din Piata Willy-Brandt (Willy-Brandt Platz ). De ce? Pentru ca numai asa veti avea ocazia sa vedeti, la finalul turului, zgaraie-norii de aproape si iepurasii maidanezi.

In Piata Willy-Brandt se ajunge foarte usor: este in centrul orasului si metroul opreste chiar acolo. In mijlocul pietii, in fata cunoscutei European Central Bank, troneaza “statuia” EURO “€”, vizibila mai ales noaptea, datorita neoanelor colorate care o lumineaza. Tot aici se gaseste Main Tower , al patrulea zgaraie-nor ca inaltime din Frankfurt si singurul deschis publicului. Ca sa ajungi la etajul 55 al cladirii trebuie sa platesti 5 Euro, dar merita: de la inaltimea de 200 metri panorama iti taie rasuflarea.

Din Willy-Brandt Platz ne indreptam catre raul Main. Pe partea stanga este Muzeului Evreiesc (Judisches Museum). Sunt doar 100 de metri pana la “Podul de jos” (Untermainbruke). Trecem peste pod si ajungem pe Schaumainkai, cunoscuta ca Strada Muzeelor. Aflate in niste vile mari, cu arhitectura clasica, muzeele se insira unul dupa altul pe malul stang al Main-ului: Muzeul Comunicatiei (Museum für Kommunikation), Muzeul Arhitecturii Germane (Architektur Museum), Muzeul Filmului German (Deutsches Filmmuseum), Muzeul de Arte Aplicate (Museum für Angewandte Kunst), Muzeul Culturii Mondiale (Museum der Weltkulturen), Museumsufer, Museum Giersch, Städel-Museum, Liebighaus, Ikonen Museum.

Privit de peste Main, Frankfurtul se vede ca intr-o ilustrata. In stanga raul curge linistit, flancat de alei pentru plimbare, jogging, sau pentru biciclete si de peluze largi de iarba, impecabil intretinute. Puzderie de copii bat mingea pe covoarele de iarba sau alearga chiuind fara griji. Tineri indragostiti se saruta indelung, la doi pasi, sub mangaierea primelor raze ale soarelui. Oameni maturi, dar si batrani sau tineri, alearga voiosi, cu convingerea ca sanatatea lor depinde de fuga de dimineata.

Am si ajuns la Podul de Fier (Eisener Steg). Are 100 de ani, dar se tine bine. Mii de lacate sunt fixate pe broderia de fier din parapetii batranului pod, incatusand pentru totdeauna iubirea perechilor care le-au ferecat. Pe sub pod trece o barja lunga, cat o zi de post, sub privirea turistilor inmarmuriti: oare nu va lovi pilonii? Nu-i loveste, barja se strecoara cu indemanare, turistii rasufla usurati si merg mai departe. In departare se vad zgaraie norii si aparatele foto tacane neintrerupt, imortalizand imaginile emblematice ale incercatului oras. Podul de Fier este o importanta atractie turistica, o capodopera arhitectonica si utila cale de comunicatie pietonala intre cele doua maluri ale Main-ului.

Am ajuns din nou pe malul drept si coboram podul spre orasul vechi. Imediat, pe dreapta, este Saalhof, cea mai veche cladire din Frankfurt (800 de ani), partial distrusa in timpul celui de-al doilea razboi mondial si, bineinteles, refacuta. Aici functioneaza in prezent Historisches Museum.

Langa Saalhof este Casa Wetheym, o cladire tipic nemteasca avand parterul din caramida rosie si etajele cu structura de lemn, frumos arcuita si vopsita in culoarea caramizii. Acoperisul mansardat din ardezie pune in valoare si mai mult frumusetea constructiei. Este singura cladire de lemn din orasul vechi care a supravietuit bombardamentelor de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, fapt aproape incredibil daca ne gandim la incendiile devastatoare care au parjolit atunci orasul.

Dupa cativa pasi ajungem in Piata Primariei , celebra Römerberg. Este o piata mare, in stil roman, strajuita de o parte si de alta de cladiri care celebreaza istoria Frankfurtului. Chiar la intrarea in piata, pe dreapta este o biserica foarte frumoasa, Biserica Protestanta Sf. Nikolai (Nikolaikirche). In stanga sunt 3 cladiri cu frontoane in stil roman, Römerberg fiind cladirea centrala, remarcata prin dantelaria caracteristica si ceasul care da ora exacta a orasului. In dreapta sunt alte 3 cladiri cu structura de lemn, mestesugit lucrate, formata din parter + 4 etaje. Magazine cu suveniruri sau mici restaurante inconjura piata. In mijoc, un ansamblu statuar si o fantana romana sunt punctual de atractie pentru tinerii casatoriti care se fotografiaza dupa ce au spus “da! ” la Römerberg.

Stam pe o banca in Piata Römerberg si nu ne mai vine sa plecam. Un mim, parca turnat in arama din cap pana la picioare, asteapta neclintit sa-i pice un euro in palarie. O ceata de copii il provoaca, mimul ii sperie printr-o miscare brusca, iar copii tipa in gura mare fugind care incotro. Apoi se reunesc si reincep ghidusia. Mimul este ca de piatra, statuie adevarata, nici o miscare, nici un clipit, doar cand aude clinchetul monezilor se inclina intr-o lunga si binemeritata reverenta.

Plecam din Piata Römerberg pe langa Schwarzer Stern, o cladire de asemenea cu structura de lemn, vopsita in aceeasi culoare rosu ocru specifica locului si ne indreptam catre catedrala (Sankt Bartholomaus). Spre deosebire de alte orase germane, catedrala nu este in piata centrala a orasului. Pare putin cam retrasa si chiar inghesuita de cladirile din jur. Langa catedrala este un site arheologic cunoscut cu numele de Gradina Arheologica. Ruinele dezgropate ajung pana langa zidul de caramida rosie al domului. Impingem o usa masiva de lemn si intram. Interiorul este sobru, cu coloane inalte si vitralii albastre, astfel incat simti atmosfera solemna, cunoscuta in toate catedralele catolice. Cu exceptia vitraliilor, tot interiorul catedralei este rosu caramiziu: pereti, stalpi, coloane, totul finisat cu migala. Dupa ce ne-am luat portia de liniste, iesim.

Vis-à-vis, Muzeul Caricaturilor contrasteaza violent cu maretia domului. Pufnim in ras vazand caricatura din vitrina: o gheisa cu doi cercei lungi, inconjurandu-i sanii. Cerceii sunt de fapt niste carnati care-i ajuta sanii sa nu cada.

La doi pasi un alt muzeu: Museum fur Moderne Kunst .

In spatele lui se afla “mica piata” a orasului, Die Klainmarkthalle, de unde poti cumpara cam tot ce e nevoie pentru bucatarie, dar unde poti sa si mananci foarte ieftin. De altfel, in toate orasele din Germania in piata poti sa mananci chiar bine, mancarurile sunt gatite “la botul calului”, la cele mai convenabile preturi.

Traseul ne duce catre marea artera comerciala a orasului, cunoscutul Bulevard Zeil. In stanga este celebra Paulskirche, locul in care s-a intrunit primul parlament german. Aici are loc anual ceremonia de acordare a Premiului Goethe. Tot aici se acorda in fiecare an Premiul Pacii, Paulskirche pierzandu-si rolul de institutie de cult.

Mergem mai departe. Incepe nebunia: berarii, terase, cofetarii, magazine de toate felurile, lume multa care merge parca fara noima, in sus si in jos, tineri hipioti cu cercei in urechi, in buze, in nas, in sprancene, tolaniti pe caldaram, cu berea intr-o mana si lantul cainilor lupi in cealalta, domni in costume impecabile grabiti catre o intlanire importanta, persoane in varsta, frumos imbracate, mergand intr-o directie numai de ei stiuta, mame cu copii de mana, biciclisti si biciclete, turisti de toate neamurile incantati de ce vad.

Toate firmele cunoscute sunt prezente pe marea artera comerciala, cine nu este aici nu exista.

La un moment dat privirea iti este atrasa de o constructie neasteptata: “Ochiul”, un tunel de sticla care parca sparge peretii unui mare magazin, ai impresia ca este “tunelul timpului”. Turistii il fotografiaza incantati, cu ochii pe sus, gata- gata sa se impiedice de o stafie neagra, cu capul in pamant si cu mana intinsa: Bitte! Imi dau seama ca este din Tandarei si merg mai departe. In capatul bulevardului se vad zgaraie-norii.

Ajungem la capatul Bulevardului Zeil, pe colt este Galeria Kaufhof, iar peste drum este Hauptwache, o cladire veche (fostul sediu al Politiei orasului) in care acum functioneaza o cafenea.

Langa Hauptwache se afla Sankt Katharinenkirche, cea mai veche biserica evanghelica din Frankfurt.

Facem dreapta pe Eschenheimerstrasse. In capat se vede Turnul Eschenheimer, vechi de 500 de ani, fosta poarta de intrare a orasului. Il ocolim si ne intoarcem pe strada paralela, Taubenstrasse, o strada cu boutiquri de lux. Pe dreapta este Bursa, “mama si tata” banilor din Frankfurt (vorba unuia care se si credea presedinte), iar strada isi schimba numele, Borsenstrasse. Un taur si un urs, turnati in bronz, dau sa se infrunte. Grabim pasul si ajungem la capatul strazii: aici incepe zona zgaraie-norilor, orasul financiar. Imediat, pe dreapta este Fressgass, o strada pietonala care-si merita numele de “Aleea gurmandului” datorita numarului mare de magazine alimentare si restaurante aflate aici. O frumoasa cladire neo-clasica ne apare in fata ochilor: este vechea Opera (Alter Opern), reconstruita din temelii dupa ce a fost complet distrusa de bombardamentele celui de-al doilea razboi mondial. In fata este o piateta (Opernplatz) cu o fantana arteziana: un barbat de vreo 30 de ani, intr-un costum impecabil, si-a dat jos pantofii, si-a suflecat pantalonii si sta pe un scaun chiar in mijlocul fantanii cu un pahar de sampanie in mana dreapta. Sticla este in stanga. Este relaxat si fericit, parca ar fi castigat la bursa. Ma apropii sa vad cat este de rece apa din fantana: este gheata! Iar el este descult, cu picioarele-n apa! A doua zi nu l-am mai vazut acolo pe omul cu sampania, cred ca era déjà internat la spital cu pneumonie. Sau poate ca era la biroul lui de la etajul 50 al unuia dintre zgaraie-norii din apropiere. Niste copii ii luasera locul si se zbenguiau in mijocul fantanii.

Ce nu am inteles in Frankfurt este lipsa pancartelor de pe langa fantanile arteziene, sau din parcuri. As fi vrut sa vad (oare??!) macar o pancarta, asa cum vad in micul nostru Paris la tot pasul: “fantana construita de Primarul Sectorului 2, Neculai Ontanu”, sau “banca facuta de Primarul Sectorului 4, Piedone, " sau “parcare facuta de Primarul General, Prof. Dr. Oprescu". In Bucuresti vezi asemenea idiotenii la tot pasul. N-am vazut nimic din toate astea in Frankfurt, probabil ca in Germania lucrarile publice se fac din taxe si impozite si nu din banii personali ai … primarilor de sector, sau ai primarului general! Sau poate ca acolo paranoia nu exista!

Dar sa-i lasam pe ai nostri si sa intram in zona zgarie-norilor. Te astepti sa vezi numai beton si sticla. Dar nu, impresia de la fata locului este cu totul alta. Zgaraie-norii sunt parca asezati intr-un parc imens. Dintr-un parc, treci strada si dai intr-un alt parc! Apoi traversezi si ajungi intr-un al treilea parc. Si tot asa! Vreo 55 de parcuri! Ici colo, cate un zgarie-nori, in oglinzile caruia se reflecta verdeata curata a gazonului din jur. Pe mijloc sunt bulevarde largi, masinile alearga, dar nimic parca nu tulbura linistea parcurilor. Oamenii merg in deplina siguranta pe aleile umbrite, nimeni nu agaseaza si nu este agasat, nimeni nu fluiera si nu este fluierat, nimeni nu injura si nu este injurat! Si, ca totul sa fie complet, in parcuri sunt zeci de iepurasi. Liberi ca pasarea cerului. Iepurasi maidanezi! Nimeni nu-i ataca, nu-i fugaresc, nu-i prind si nu-i mananca. Iepurasii pasc linistiti, la doi pasi de oamenii care trec pe alei. Doar cand trecatorii sunt prea aproape, iepurasii se retrag usor, mai aproape de tufe. Uneori trec strada, spre parcul vecin, dar nici o masina nu-i calca. Nici un caine nu-i mananca pentru ca nu sunt caini vagabonzi. Oamenii care vin cu cainii lor in parc, ii tin in lesa (doar in locurile special amenajate cainii sunt lasati liberi).

Cum sa nu te simti bine intr-un asemernea oras?

Sa va mai povestesc despre zgaraie-nori? Mai bine priviti fotografiile!

Sau si mai bine: dati o fuga pana la Frankfurt, stati acolo 3 zile si veti avea impresia ca sunteti in orasul farfuriilor zburatoare.

Am plecat din Frankfurt cu regret, ma indragostisem de acest frumos oras. Ma uitam in urma la zgaraie-nori, si parca imi venea sa-i spun orasului poezia pe care am invatat-o acum 35 de ani:

“Ich liebe dich

Du liebst mich nicht…”

(Eu te iubesc,

Tu nu ma iubesti…)

selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

[fb]
---
Trimis de motaneata in 09.10.12 23:50:14
Validat / Publicat: 10.10.12 13:01:27
VIZUALIZĂRI: 6545INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în GERMANIA.
NOTĂ: Articol ARHIVAT (nu intră în calculul mediei acestei destinaţii)
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
30 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (motaneata); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P21 Bulevardul Zeil. Oameni si biciclete.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 71500 PMA (din 56 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).
INFO: membrii AmFostAcolo beneficiază - in cadrul sistemului de Privilegii - de preţuri particulare pentru vacanţa în această destinaţie - negociate direct cu tour-operatorii sau cu proprietarii.
  • Verifică: solicită o ofertă personalizată

  • ECOURI la acest articol

    30 ecouri scrise, până acum

    webmaster13 [10.10.12 00:30:50] »

    in 8 ani de germana in gimnaziu si liceu+2 in facultate am ratat poezia respectiva, este clar si mult mai simplu,cei din melodia atasata nu se iubesc!

    Articolul a "primit" o ilustratie muzicala sau video-muzicala - vezi mai sus, imediat sub titlu.

    Daca autorul prefera o alta melodie, este rugat sa ne scrie (aci, ca ecou, ori pe PM)

    motaneata [10.10.12 01:36:31] »

    @webmaster13, Aha! (am preluat ideea), perfecta melodia! Danke! Singura diferenta e ca "Ich liebe Frankfurt", dar "Frankfurt liebt mich nicht", alfel ma mai tinea pe-acolo!

    Poate data viitoare iubirea va fi reciproca, cine stie?!!

    Admin [10.10.12 09:38:34] »

    Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru aceasta destinatie.

    Costi [10.10.12 13:24:29] »

    @motaneata

    Ehei, frumoase amintiri...

    Amfostacolo și eu (de altfel, am scris primul review despre acest oraș, aici: vezi impresii și am urcat în Main Tower, dar am ratat două lucruri: plimbarea cu vaporașul și vizitarea casei lui Goethe. Din păcate, nu am mai ajuns pe-acolo, pentru că Germania are multe alte lucruri de arătat și am preferat să merg de fiecare dată în locuri încă nevizitate.

    Iepurași zburdând liberi prin parcuri am văzut și eu, chiar anul acesta în Köln.

    Te invidiez că ai ocazia să mergi acolo mai des...

    Se pare că și la tine merge saitul cu ”cocoloașe”, pentru că ai încărcat review-ul de vreo patru ori ...

    johnnyredlabel [10.10.12 13:37:31] »

    @motaneata: In sfarsit, te-ai apucat de scris! Si nu oricum, cu un Ghid. Obligatoriu, de luat in deplasare atunci cand voi merge in zona. Sincere felicitari! (si mai anunta si pe altii cand postezi cate ceva, nu sunt abonat la zona si, intamplator am dat peste review):

    Admin [10.10.12 13:42:10] »

    @Costi:

    Se pare că și la tine merge saitul cu ”cocoloașe”, pentru că ai încărcat review-ul de vreo patru ori...

    nu incarcarea a mers cu cocoloase, ci tentativa de validare (publicare & anuntare, prin email) - s-a intrerupt de vreo 3 ori, din cauza supraaglomerarii / atacurilor

    Din acest motiv ati tooot fost 'instiintati' ca 's-a publicat', pe cand in realitate nu ajunsese inca sa fie setat acel stegulet.

    Scuze de incoveniente. Sau poate-i mai bine-asa, ati fost mai incitati, astfel: D

    motaneata [10.10.12 13:45:10] »

    Am oscilat pentru titlu, ba voiam " Frankfurt- orasul farfuriilor zburatoare", ba "Frankfurt- orasul iepurasilor maidanezi".

    Va rog pe voi, cei care-mi cititi review-ul, sa ma ajutati pentru a lua decizia finala, respectiv sa-mi spuneti (in ecou sau pe privat) ce titlu vi se pare mai potrivit.

    balasa violeta [10.10.12 13:47:31] »

    Nici nu va imaginati cat am asteptat sa mai citesc cate ceva postat de dumneavoastra! Aveti talent de povestitor si pozele intotdeauna sunt minunate! Astept continuarea.

    Andox [10.10.12 14:18:30] »

    @motaneata: Eu as vota pentru Frankfurt- cu capul in nori! cum ai scris la o poza.

    Strict din cele 2 variante aleg orasul farfuriilor zburatoare pentru ca iepurasii ar putea deveni istorie daca mai apar multi cu "bitte" pe acolo.

    motaneata [10.10.12 14:25:15] »

    @Costi, asa e, "frumoase amintiri... "

    Sa stii ca unul dintre "vinovatii" care m-au incitat sa vad Frankfurtul, ai fost chiar tu. Am asteptat doar ocazia.

    De fapt, mare parte din turul orasului facut de mine, coincide cu al tau. Citisem ce ai scris tu si-mi ramasese totul intiparit in minte, astfel incat mi-a fost usor sa "descopăr" orasul.

    De altfel asta este si rolul AFA: ne da idei (dar ne si face sa ne ajutam unii pe altii).

    Tin sa-ti multumesc pentru review-ul tau de atunci (si nu numai).

    MCM [10.10.12 14:25:25] »

    Sau "iepurasii padureti", ca doar sunt fructe de padure )

    Imi place mult aerul dual/contrastant al orasului: de-o parte zgarie-norii moderni, iar de cealalta parte, cladirile europene in stil...roman, gotic sau... (habar n-am, dar o sa ma uit pe net), care oricum sunt minunate. Si ca sa arat ca am citit si cartea, nu doar m-am uitat pe poze , imi plac tare mult descrierile vietii cotidiene (povestea mim-ului, alergatorilor etc). FRUMOS

    ciprian.dima [10.10.12 14:28:56] »

    Superb articol. Ma gandeam si eu sa scriu despre Frankfurt din postura de "localnic", dar mi-ai luat-o inainte asa ca o las pe anul viitor.

    Un mim, parca turnat in arama din cap pana la picioare, asteapta neclintit sa-i pice un euro in palarie.

    Acum 2 zile era invazie de mimi in Römerberg, vreo 5-6 plus aia doi de stau suspendati in toiag unul deasupra celuilalt. Am crezut ca o fi vreo conferinta a mimilor din Frankfurt.

    Ce nu am inteles in Frankfurt este lipsa pancartelor de pe langa fantanile arteziene, sau din parcuri.

    Acestea exista, dar spre deosebire de Romania, pe ele sunt trecuti de obicei arhitectii care le-au proiectat, ca doar a lor e munca nu a celor care le-au sponzorizat din banii contribuabililor.

    Eu insa va propun un alt punct de plecare, respectiv din Piata Willy-Brandt

    Apropo, ai prins miscarea Occupy Frankfurt? Ofereau cea mai buna cazare din oras: la cort in fata BCE. Dupa un an au reusit autoritatile sa-i scoata din parc. Partea mai nasoala e ca au si ingradit locul preventiv si asta da cam urat. Iar ca sa le faca in ciuda protestatarilor, cei de la BCE isi fac un nou sediu, un alt zgarie-nori care ar trebui sa coste "doar 850 milioane de euro", dar care cu siguranta va depasi miliardul.

    motaneata [10.10.12 14:39:59] »

    @Johnnyredlabel, pe tine te anunt cand voi scrie despre Grecia Eu stiam ca preferi uzo si caracatita, nu carnati albi si bere nefiltrata. Multam de vizita!

    Cristian_h [10.10.12 14:48:09] »

    Categoric farfuriile, venind dinspre Hanovra din nord, parca am avut un "deja vu", orasul parca este rupt din genericul vechiului serial american Dallas, este total "aiurea" sa vezi asa ceva in batrana Europa. In apropierea orasului autostrada are sase benzi pe care se merge lejer cu 130 km /ora, practic esti impins de cei din spate, cu ochii la acei zgarie nori stralucitori bineinteles ca am ratat iesirea spre destinatia finala. Doi ani mai tarziu din Bad Nauheim aflat la 30km nord am luat un tren intr-o duminica de septembrie, in apropierea Podului de Fier, malurile raului Main erau pline cu standuri cu bunatati din toata Europa, standurile erau organizate pe tari si din cand in cand formatii de dans din tarile respective dadeau cate un mic spectacol, nu lipseau gratarul din carne de ren din Finlanda, Votka si kazaciocul rusesc, paelia si flamenco spaniol, pizza, inghetata si tarantella italieneasca, etc... orasul chiar parea in sarbatoare... !!

    Si sa nu uit... @motaneata cand apare un post liber acolo unde lucrezi da-mi si mie de veste! Ich Bitte Bitte Bitte Dich!

    motaneata [10.10.12 15:01:40] »

    @balasa_violeta, cand cineva mi se adreseaza cu "dumneavoastra", ma pune intotdeauna pe ganduri. Ce mi-ar place sa reformulezi! Stii bine ca prefer "tu".

    Da, scriu cam rar, dusman mi-e timpul! Acum insa "m-a suparat" @Admin, care in "framantari" a spus ca "@motaneata nu mai scrie". Uneori imi place sa-l contrazic

    johnnyredlabel [10.10.12 16:47:46] »

    @motaneata: Sa stii ca nu sunt un mare consumator de bere, insa aia nefiltrata merge la suflet! Am si eu o rugaminte la webmaster daca ar putea sa-mi trimita atentionari de reviewuri de la destinatia @motaneata .

    Te citesc prietene, ca scrii tare frumos! Si, poate in viitorul apropiat vom bea si un Uzo prin Elada!

    Diaura* [10.10.12 20:19:59] »

    @motaneata

    Am citit si recitit cu placere rw-ul tau si la sfarsit am recitit inceputul.

    Adica... vrei sa spui, ca te duci la dat raportul de doua ori pe ani si de fiecare data in alta parte in Germania?

    Spune-i din partea mea sefului tau, ca il asteptam sa mai deschida afaceri in Romania, sa angajeze mai multi oameni fericiti ca tine, iar eu promit sa nu ii traduc niciodata expresia "sa frece ridichea ".

    motaneata [10.10.12 21:04:38] »

    @Andox, mi-a placut ideea "Frankfurt- cu capul in nori!". Si chiar asa va fi daca se va construi acel Millennium Tower despre care toata lumea vorbeste. Am inteles ca proiectul este gata, turnul va avea 369 de metri si aproape 100 de etaje. Doar criza sta in calea lui. Se va termina vreodata (criza) ?

    motaneata [10.10.12 22:31:28] »

    @MCM, cum sa fie "iepurasii padureti", ... fructe de padure ) ? Probabil ca daca Europa mai tine mult granitele deschise, unii se vor gandi la ei ca la... fructe de... mare! Deja am inteles ca la Viena au cam disparut lebedele!

    Ceea ce este trist este ca usor, usor, au inceput vesticii sa ne cam stie de frica. Si asta nu e bine. Deja anumite manifestari ale unei minoritati sunt generalizate nepermis asupra intregii noastre natii.

    Eu incerc (sunt convins ca si voi) sa mai dreg busuiocul, dar crezi ca reusesc?

    zapacitu [10.10.12 22:36:23] »

    Multe muzee ai mai bifat in burgul teuton. De p’aci nici o poza? Nici de la ala de Arte aplicate, unde paharele de sticla par sa ignore legea gravitatiei. Batrane pelerin, ai comis-o cu folos. Mi-a „placutara” descrierea oraselului cu „felinarele” matinale mijite „a la illustration”, cu aia tineri amorezi de se tucau fara nici o jena fata de amatorii naivi de baloane plesnite cu speranta catre o cariera asemanatoare cu a lui Beckenbauer. Dati naiba nemtii astia!... Nu te-ai uitat matale bine, dar „jucau” aceeasi partitura si cateva perechi „tomnatece”, mai cu fereala ca sa nu-i prinza Garda de Mediu in offsaid.

    Tunelul ala de sticla parca e o poarta catre alt timp, un tobogan catre o era cu dinozauri in formol si... nu numai cu ei... Fantoma smolita de se chirceste cu talent, implorand ca oaresce farame de capital sa se abata asupra sa, a gresit cu siguranta locul. Vadul bun era la bursa, unde jucatorii „a la baisse” (Ursii) se infrunta de fiecare data cu aia „a la hausse” (Taurii), poate din zbiceala asta sa-i mai pice cate ceva, cu „inflexiuni” de Euro, ... bun si la Tandarei...

    Iepurasii erau atosi sau fragezi precum lebedele vieneze?

    La mai multe stimabile!

    motaneata [10.10.12 23:32:42] »

    @ciprian. dima,

    sunt incantat cand un "localnic" imi spune ca este multumit despre cum am scris despre orasul lui. Dar oare puteam sa scriu altfel despre Frankfurt? Fara falsa modestie, meritul nu este al meu, ci al orasului tau. Cand scrii despre locuri minunate sau orase adevarate, totul "curge" de la sine. Pune-ma sa scriu despre Ramnicu Sarat, de exemplu, (iertare dragi ramniceni...), crezi ca as fi in stare?

    Revenind la ecoul tau: si eu am fost uimit de numarul mare de mimi din Frankfurt. Din cate stiu eu, cei care se ocupa cu aceasta arta nu prea sunt germani. Dar de-ai nostri or fi? Nu stiu de ce imi vine sa cred ca cei doi care sfidau legea gravitatiei in toiag, erau romani, ca prea erau inventivi si talentati. Eu i-am vazut pe Bulevardul Zeil, dar nu i-am mai intrebat de unde sunt, ca tocmai "mi-o luasem" de la vecina din Tandarei (pe tema asta).

    Normal ca am prins "miscarea Occupy Frankfurt", numai ca nu intelegeam ce se intampla, am crezut ca asta e o "demonstratie de totala toleranta" din partea autoritatilor germane. Chiar nu-mi vine sa cred ca au disparut corturile alea.

    Mie chiar imi place noul turn al BCE, pe malul celalalt al Main-ului (fata de actualii zgarie-nori) si la suficienta distanta... de protestatari. Sa vedem daca nu-i schimba destinatia... pana in 2014!

    motaneata [11.10.12 00:58:48] »

    @Diaura, eei, nu chiar "de fiecare data in alta parte in Germania", de multe ori in orasul in care-si are sediul firma-mama. Dar de acolo evadez. Cum sa-ti spun, e un fel de bonus.

    Stii, munca poate fi rasplatita nu numai printr-un salariu bun. Exista si alte "stimulente" care te "fidelizeaza" si te "obliga" in acelasi timp. Unele firme distribuie actiuni gratuite unor categorii de salariati, altele le garanteaza o anumita participare la profit, altele dau bonuri de masa sau asigurari medicale. Pe mine ma cheama la raport si-mi organizeaza si programul. La inceput nici eu nu intelegeam politica firmei. Eram chiar contrariat, aveam impresia ca ma incearca, credam ca e un test al corectitudinii mele. In timp mi-am dat seama ca pozitia mea inflexibila, de respingere, deranja. In fond, totul era raportat la rezultate.

    Nu, nu cred ca vor extinde investitia in Romania. Cel putin nu in perioada urmatoare. In iulie eram la ei cand, in Romania, in 48 de ore au fost schimbati Presedintele Senatului, Presedintele Camerei Deputatilor, Avocatul Poporului, cand s-au dat legi si ordonante cu un anumit scop, cand au fost anulate unele atriburii ale Curtii Constitutionale si cand a fost suspendat Presedintele tarii. Erau foarte contrariati si mi-au spus ca Romania nu mai este o tara sigura, ci o tara in care "orice se poate intampla peste noapte". Atunci s-a pus problema chiar de a se retrage din Romania. Apele nu s-au linistit pana acum.

    Si inca ceva: de obicei se vede numai partea frumoasa a lucrurilor. Munca nenormata, de dimineata pana seara tarziu, stresul si noptile nedormite, nu le vede nimeni. Eu sunt multumit de munca mea, dar vreau sa traiesc si pentru mine!

    valimi [11.10.12 08:27:52] »

    sunt incantat cand un "localnic" imi spune ca este multumit despre cum am scris despre orasul lui

    @motaneata, nimic mai inaltator pentru mine decat sa-mi incant prietenii: come to Ialomita Conty, cu muzeele si manastirile Sloboziei, cu Ialomita cea serpuitor curgatoare, promit ca voi fi multumit. De ce trebuie sa bati drumurile pana la nemti?

    motaneata [11.10.12 10:49:30] »

    @valimi,

    nimic mai inaltator pentru mine decat sa-mi incant prietenii: come to Ialomita Conty, cu muzeele si manastirile Sloboziei, cu Ialomita cea serpuitor curgatoare, promit ca voi fi multumit.

    Iti multumesc pentru invitatie, prietene. Eu stiam ca esti Director, dar daca esti si Conte de Ialomita ("Ialomita Conty"), cum zici, atunci e musai sa dau curs invitatiei la castel.

    Am incercat candva sa ma documentez despre Slobozia, inainte de a o vizita, dar de cate ori cautam acest oras pe goagal, imi spunea ca este un oras in Republica Moldova. Ori eu stiam ca nu este asa, facusem armata acolo si mai aflasem cate ceva despre istoria tumultoasa a citadelei de pe Ialomita. Stiam, de exemplu, ca prima atestare documentara a orasului il gasea sub numele de Vaideei, nume care, pentru a uita de saracie, a fost schimbat in Târgul de Floci. Stai, nu trebuie sa te îmbujorezi, denumirea vine de la faptul ca aici era cel mai mare târg de lână din toata Tara Româneasca.

    Mai stiam ca aici se gaseste cel mai mare turn din sudul tarii (copiat ulterior de Eiffel in Paris) ca sa nu mai vorbesc de zecile de muzee reunite sub numele de "Muzeul Judetean Ialomita - Arheologie, Istorie, Etnografie, Arta si altele", faimos in principal datorita faptului ca a fost "descoperit" pe AFA, prin contributia unui inimos fiu al satului (pardon, saitului).

    Hmmm! Ar iesi un review frumos despre orasul tau, promiti ca ma ajuti?

    valimi [11.10.12 12:00:07] »

    @motaneata, deja ma declar multumit.

    Conty nu vine de la faptul ca Ialomita ar fi vreun tinut de dincolo de Milcov, ci de la faptul ca, in timp ce-ti scriam, stateam de vorba cu Santana si mi-a beut litera "u" de la County. Cat despre Targul acela de care pomenesti, imi pare rau, dar l-am omis in toamna asta, iesea un review minunat. Am inteles ca are un echivalent in Ungaria, insa acolo ii spune ceva cu sdfhfy, parca.

    Diaura* [11.10.12 12:03:46] »

    @motaneata:

    Sunt convinsa ca in spatele a doua zile de relaxare, stau cel putin sase luni de munca, nu de tras mata de coada (upssss... pardon). Era si este un ton glumet pe care sper ca il accepti.

    Am lucrat si eu la o firma unde eram trimisa la cursuri (8 ore de scoala/zi) sau la expozitii (12 ore, cat era programul expo) si toate erau doar rodul muncii de acasa. Toti priveau depasarile ca pe un premiu de "buna purtare"... cand defapt si acolo se muncea. Dar cei care nu participau never la asa ceva, erau invidioasi si contorizau plecarile ca pe mini vacante.

    motaneata [11.10.12 15:43:36] »

    @zapacitu,

    Pe Schaumainkai sunt nu mai putin de 13 muzee. Ptiu! zic, numar cu ghinion, obligat tre' sa fac o selectie. Da' repede, ca sa nu inchida la berarie.

    Primul pe care l-am exclus a fost chiar Museum für angewandte Kunst (Muzeul de arte aplicate). Stiam ce ma asteapta aici: pahare si obiecte de mobilier (cum bine ai banuit). Il intreb pe portar daca mai pot sa vad paturi si pahare si in alt loc din Frankfurt. Omul imi spune: "da, langa gara! Acolo intrarea este libera, la noi trebuie sa platiti 8 Euro. " Mare mi-a fost bucuria, cam stiam eu unde vine gara, asa ca mi-am si propus sa merg acolo in ziua urmatoare. A doua zi, ajuns acolo, ce sa vezi? Intra-adevar, intrarea era libera, aveau paturi, aveau si pahare, doar trebuia sa cumperi un pahar cu ceva. Am zis ca e ca in Thassos, cumperi un suc si stai la plaja toata ziua! Aveam in buzunarul de la trening vreo 2 Euro de metal, dar n-apuc sa-i scot ca fata care servea spune: "50 EURO! " "Valeu, zic! Pen'ce? " "50 de Euro - un pahar cu sampanie. Si aveti voie sa stati si pe pat". "Mai sa fie, zic! Asa de scump? " "Avem si de 30 de Euro, dar pentru maxim 15 minute! " Nu mai intelegeam nimic, deja ma gandeam ca dincolo era mai ieftin. "15 minute? Da' ce fel de muzeu e asta de inchideti asa repede?" Abia cand am vazut in oglinda palpaind o luminita rosie mi-am dat seama ca gresisem adresa muzeului.

    Asa ca am luat-o la fuga, mergand de-a indaratalea.

    In ziua aceea nu mi-au mai trebuit nici iepurasi, nici lebada, asa ca nu pot sa-ti raspund la ultima ta intrebare.

    Concluzia este clara: daca vrei sa te simti bine in Frankfurt, trebuie sa-ti iei sampanie de-acasa!

    motaneata [11.10.12 23:02:24] »

    @Cristian_h,

    Scuze pentru intarziere, dar am asteptat raspunsul din Germania la solicitarea ta:

    @motaneata cand apare un post liber acolo unde lucrezi da-mi si mie de veste! Ich Bitte Bitte Bitte Dich!

    Ei bine, a venit! Ti-au analizat curriculum vitae, referintele, analizele medicale: totul perfect! Cineva le-a zis insa ca daca noi doi vom lucra in aceeasi firma, toata ziua vom vorbi numai depre Ciclade si Padurea Neagra, iar firma va da faliment.

    Mai, ai naibii, chiar asa sa fie?

    papone [10.12.14 21:27:13] »

    @motaneata - exxxxxtrema aia cu iepurasii maidanezi! bravos pentru articol!!!

    motaneata [11.12.14 20:33:11] »

    @papone:

    Da, sunt drăgălași iepurașii... maidanezi. Și au și-un instinct de conservare admirabil: s-au aciuat tocmai în Frankfurt. Probabil și-au dat seama că, de la Viena încoace, vor avea soarta... lebedelor!

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    8 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    balasa violeta, ciprian.dima, Costi, Diaura*, MCM, motaneata, valimi, zapacitu
    Alte impresii din această RUBRICĂ:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

    [C] Copyright 2008-2022 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
    pagină generată în 0.119389057159 sec
    ecranul dvs: 1 x 1