Nobleţe şi distincţie

TIPĂREȘTE

A fi oaspetele unei familii cu rădăcini adânci în istoria Ardealului este o experienţă foarte interesantă. În primul rând pentru că generaţiei mele nu îi sunt la îndemână tradiţii ale vreunei ascendenţe nobiliare.

Nobilimea valahă, cu puternice rădăcini rurale, bizantine şi otomane a fost o clasă străină nouă, evident datorită lungilor ani negri ai comunismului.

Nobilimea transilvană cu rădăcini ce duc la marile familii ale Europei, cu atât mai puţin.

De aceea a fost oarecum straniul să aud o interpelare de genul "Stimate domn, doamna contesă vă roagă să fiţi atent şi să închideţi poarta mai bine" venită de la un domn ce poartă un titlu de şambelan (sper să nu greşesc).

Familia conţilor Mikes are multe proprietăţi în Ardeal, la Ocna Mureş, la Floreşti, la Ozun, la Bixad, etc. Toate au fost confiscate şi aproape distruse de regimul de tristă amintire. Domeniul Zabola (Zăbala, pe româneşte) a aparţinut familiei contelui Mikes din secolul 17 şi găzduieşte un frumos castel (ce a funcţionat ca spital, tabără, etc în anii negri). Familia şi-a recuperat proprietăţile şi face eforturi să le readucă la strălucirea anterioară.

Castelul din Zabola este în reconstrucţie de câţiva ani, totuşi s-a refăcut şi a fost pusă la dispoziţia oaspeţilor aşa numita "Casa a maşinii", o clădire ce adăpostea maşina electrică a domeniului, apoi a servit drept garaj.

Casa oferă la etaj câteva camere pentru oaspeţi, la parter un living şi o sală unde se serveşte masa.

Cam asta în cîteva fraze simple. Multe detalii le găsiţi pe site-ul domeniului.

De ce mi-a plăcut:

- distincţie prin simplitate: camerele sunt foarte mari, decorate simplu cu mobilă veche frumos renovată, băi imense cu cada clasică cu picioare, podele din lemn, uşi grele din lemn masiv, minunat. Nimic care să distoneze: nu există televizor, atenţia la detalii merge până la robineţii de la baie şi modul în care se aranjează aşternuturile. Distincţia continuă în felul în care ţi se vorbeşte şi cum eşti tratat: simplu, cuvinte puţine, extrem de amabil şi politicos.

Masa se pregăteşte special pentru tine, spui de dimineaţă de la micul dejun ce vrei să mănânci la prânz şi seară, bucătărie simplă în vechea tradiţie ţărănească maghiară.

- sentimentul permanent că eşti un oaspete de seamă. Asta nu numai pentru că te întâmpină un domn ce poartă un titlu foarte exotic pentru noi (nu sunt sigur că şambelan, dar ceva în zona asta). Te plimbi prin grădina castelului, ţi se spun tot felul de poveşti despre care nu îţi vine să crezi că s-au petrecut acolo, te copleşeşte istoria, nume de oameni şi familii despre care ai auzit doar în cărţi. Pe pereţi atârnă la tot locul fotografii cu locuri şi oameni din altă lume, parcă. Şi tu eşti acolo, printre toate astea!

Împrejurimile sunt de vis: domeniul este într-o pădure imensă, poţi merge să vezi urşi în libertate, poţi merge să hrăneşti căprioarele şi alte ocupaţii mondene.

Este un loc discret, chiar ascuns, aş spune. Asta e bine pentru cei ce caută asta, poţi avea surpriza să te întâlneşti cu tot felul de persoane publice.

Este un loc al păcii şi serenităţii, un loc în care istoria a revenit printre noi, un loc care ne readuce, puţin, mândria de a aparţine unei ţări în care nobleţea nu a dispărut.

---

VIZUALIZĂRI: 3952 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI