Rătăcind printre morminte... la Père-Lachaise (XI)

TIPĂREȘTE

Continuare de aici

- -

În această zi, echipa noastră s-a despărţit. Prietenii noştri şi băiatul au plecat la Disneyland, în timp ce eu şi soţia am pornit să vizităm şi alte locuri din Paris. Din Piaţa Republicii am mers pe bulevardul cu acelaşi nume şi, după aproximativ doi kilometri, am ajuns la Cimitirul Père-Lachaise. Acesta este, probabil, cimitirul cel mai cunoscut din lume, datorită numărului extraordinar de mare de personalităţi îngropate aici.

În secolul al XVII-lea, terenul pe care se află astăzi cimitirul a intrat în posesia Ordinului Iezuiţilor. Aici a locuit şi cel care a dat numele cimitirului, părintele François d'Aix de La Chaise, călugăr iezuit şi duhovnic al lui Ludovic al XIV-lea. După ce a trecut şi în posesia altor proprietari, în timpul Consulatului, Napoleon Bonaparte a hotărât înfiinţarea aici a unui cimitir. Prima înmormântare oficială a avut loc în 1804, dar, o perioadă, cimitirul nu s-a bucurat de succes în rândul parizienilor înstăriţi, el fiind considerat mai mult o destinaţie pentru categoriile sărace ale populaţiei. Pentru a-i îmbunătăţi imaginea, în anul 1817, au fost mutate aici rămăşiţele Héloïsei şi ale lui Pierre Abélard, urmate de cele ale lui Molière şi La Fontaine. În perioada următoare, numeroşi oameni iluştri au fost îngropaţi aici, iar unele morminte au fost împodobite cu adevărate opere de artă, la care au lucrat sculptori şi arhitecţi celebri. În mai 1871, în timpul Comunei din Paris, în cimitir a avut loc o confruntare între comunarzi şi armata guvernamentală, ajutată de trupele prusace. În urma înfrângerii lor, 147 de comunarzi au fost executaţi prin împuşcare lângă unul din zidurile cimitirului.

Am intrat prin poarta principală, ne-am uitat pe panourile de la intrare, unde era planul cimitirului şi o listă a celebrităţilor înhumate aici şi am început să colindăm aleile cimitirului, încercând să găsim mormintele unor personalităţi cunoscute. Întrucât mergeam mai mult la întâmplare, am găsit puţine morminte celebre. Mi-au atras atenţia mormântul compozitorului orb René de Buxeuil, membru al Acţiunii Franceze, mişcare de extremă dreaptă din perioada interbelică, precum şi cel al lui Anatole de La Forge, jurnalist şi om politic, erou al războiului franco-prusac, împodobit de o statuie a acestuia, cu sabia în mână (de fapt, din sabie a rămas doar mânerul!). Am trecut pe lângă cavoul familiei Walewski, coborâtoare din fiul nelegitim al lui Napoleon I şi pe lângă alte frumoase cavouri, ale unor necunoscuţi, dintre care mi-a atras atenţia unul de marmură neagră, al unei familii mixte, franco-chineze, Pang-Toullier.

Numele cu adevărat mari rămâneau ascunse privirilor noastre, însă am observat că la una din porţile cimitirului se dădeau nişte pliante gratuite cu planul cimitirului. Cu ajutorul acestuia, am avut ceva mai mult succes. Am găsit mormântul lui François Arago, fizician, astronom şi om politic al celei de A Doua Republici, împodobit cu bustul său. Marele poet romantic Alfred de Musset, unul dintre iubiţii celebrei George Sand, are de asemenea, un mormânt frumos, cu un bust din marmură albă. Am ajuns şi la cavoul familiei Haussmann, adăpostind şi rămăşiţele celebrului baron, prefect al Senei în timpul lui Napoleon al III-lea, căruia Parisul îi datorează foarte mult din înfăţişarea sa actuală. Un monument emoţionant este ridicat pe mormântul lui Léon Philippe Béclard, ministru de finanţe al lui Napoleon al III-lea, reprezentând-o pe tânăra sa văduvă, înmormântată tot acolo, Marie Béclard, născută Katargi, îmbrăţişând piatra funerară a soţului său. Această Maria, moartă la vârsta de 28 de ani, la puţin timp după soţul său, este fiica lui Barbu Catargiu, primul şef de guvern unic al Principatelor Unite, în 1862. Un alt monument impunător, reprezentând-o pe Republica recunoscătoare, este ridicat pe mormintele a doi generali, Claude Lecomte şi Jacques Clément-Thomas, executaţi de către comunarzi în mai 1871. Alexandre Ledru-Rollin, om politic republican şi membru al guvernului provizoriu din 1848, are deasupra mormântului un bust din bronz. Félix Faure, preşedinte al Franţei decedat în 1899, este reprezentat întins pe mormântul său, acoperit de drapel. În ciuda acestei ipostaze eroice, el a rămas celebru mai mult prin moartea sa, decât prin realizările sale. A murit în Palatul Élysée, în timpul unui act sexual cu amanta sa, transformând un eveniment de obicei tragic într-un prilej de glume şi calanbururi. O piramidă din marmură albă îi este dedicată lui Édouard Branly, fizician şi medic francez, care, prin descoperirea principiului radioconducţiei şi al telemecanicii, este considerat unul dintre pionierii comunicaţiilor radio. O simplă lespede albă acoperă mormântul lui Emmanuel Cabut, cunoscut drept cântăreţ sub numele de scenă Mano Solo, decedat recent, în 2010. Un mormânt foarte simplu adăposteşte rămăşiţele unei scriitoare, Sophie de Grouchy, marchiză de Condorcet, soţia cunoscutului filosof, politolog şi matematician francez, marchizul Nicolas de Condorcet, şi sora mareşalului Emmanuel de Grouchy, socotit de către Napoleon I drept principal vinovat pentru înfrângerea de la Waterloo. Monumentul aflat pe mormântul compozitorului Luigi Cherubini înfăţişează un bust al acestuia încoronat cu lauri de un personaj feminin reprezentând Muzica. Mormântul lui Vivant Denon este împodobit de o statuie din bronz, reprezentându-l pe acest diplomat francez cu preocupări literare şi artistice, cunoscut mai mult prin activitatea sa remarcabilă în calitate de director al Muzeului Luvru, în timpul lui Napoleon I. Am găsit, de asemenea, mormântul lui Louis Gohier, membru al Directoratului, apreciat pentru integritatea sa chiar şi de adversarul său, Napoleon Bonaparte.

Mormântul marelui compozitor Frédéric Chopin, iubit al lui George Sand, este împodobit cu steagul Poloniei şi are deasupra sa un frumos monument, realizat chiar de ginerele cunoscutei scriitoare, sculptorul Auguste Clésinger. Poetul belgian Edmond Luc Dumoulin Le Keuche are un mormânt în stil medieval, el fiind reprezentat culcat pe mormânt. Un alt mormânt văzut este cel al compozitorului ceh Antonín Rejcha, profesor la Conservatorul din Paris şi numit de francezi Antoine Reicha, carte i-a avut printre elevii săi pe marii Hector Berlioz şi Franz Liszt.

Un impunător mausoleu îi este dedicat lui Casimir Périer, important om politic în timpul Restauraţiei şi al lui Ludovic-Filip, şef al guvernului în 1831-1832 şi, totodată, unul dintre cei mai bogaţi bancheri ai Franţei. Trei dintre laturile mausoleului sunt împodobite prin basoreliefurile Elocvenţei, Justiţiei şi Forţei, iar deasupra se înalţă statuia din bronz a omului de stat. Un mic mormânt destul de recent este cel al unui exilat sârb, Miodrag Milosavijevic, fost comandant al Gărzii Regale a lui Petru al II-lea al Iugoslaviei, nepot al regelui Ferdinand şi al reginei Maria a României.

Am ajuns şi la mormântul cel mai vizitat din cimitir, care îi aparţine legendarului Jim Morrison, liderul trupei "The Doors". Mort în 1971, la doar 27 de ani, el continuă să fie un simbol pentru îndrăgostiţii de rock, iar mormântul său a rămas un loc de pelerinaj pentru aceştia. Mormântul său este unul foarte simplu, cu o piatră pe care este scris numele complet al artistului, "James Douglas Morrison, 1943-1971", precum şi o inscripţie în limba greacă, însemnând "Fidel propriului său demon". Pe mormânt se aflau câteva buchete de flori proaspete, aduse de admiratorii săi.

Alt mormânt celebru este cel al lui Pierre Abélard şi al iubitei sale, Héloïse. Abélard a fost unul dintre cei mai străluciţi filosofi şi teologi ai Evului Mediu occidental, desfăşurându-şi cariera în prima parte a secolului al XII-lea. A rămas celebru şi pentru nefericita sa poveste de dragoste cu eleva sa, Héloïse, cu care s-a căsătorit în secret, având şi un fiu. Numai că unchiul fetei, canonic la Notre-Dame, care nu agrea această legătură, a plătit câţiva răufăcători pentru a-l pedepsi. Abélard a fost castrat de aceştia, petrecându-şi restul vieţii în călugărie, la abaţia Saint-Denis. Cei doi îndrăgostiţi şi-au scris în continuare, o parte a corespondenţei lor ajungând până la noi, iar după moarte au fost înmormântaţi alături. Deasupra mormântului lor se înălţa un frumos monument, aflat în lucrări de restaurare.

Din cauza timpului care ne presa, am pus capăt plimbării noastre prin cimitir, fără a fi văzut alte morminte ale unor personalităţi celebre, cum ar fi mareşalii napoleonieni Murat, Ney, Augerreau, Lefebvre, Suchet sau Masséna, scriitorii Balzac, Proust, Apollinaire sau Oscar Wilde, artiştii Édith Piaf, Yves Montand, Simone Signoret sau Annie Girardot şi mulţi, mulţi alţii. În afară de aproape necunoscuta Maria Catargi, nu am reuşit să găsim nici mormintele românilor înmormântaţi aici, cum ar fi marele compozitor George Enescu, domnul Ţării Românesti Gheorghe Bibescu, nepoata acestuia, Anna de Noailles, scriitoare de limbă franceză, sau marea actriţă Elvira Popescu. Poate că, altă dată, voi putea dedica mai mult timp unei vizite în acest cimitir celebru, fiind necesară şi o mai bună documentare prealabilă.

Continuare: vezi impresii

---

VIZUALIZĂRI: 7812 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI