La Rucar de Paste

TIPĂREȘTE

Buna ziua,

Incepand cu a doua zi de Paste am petrecut cateva zile la munte.

Deoarece mai fusesem in Moeciu, Bran, Fundata, ne-am hotarat sa vizitam si Rucarul, optand pentru pensiunea Tanti Tuta datorita referintelor foarte bune, in special culinare. Am dat telefon in avans cu o saptamana, ptr rezervare si am fost oarecum mirati sa gasim locuri intr-o perioada in care ne asteptam sa fie totusi foarte aglomerat... Dar poate ca locurile libere au fost motivate de prognoza de vremea rece si ploiasa...

Am plecat la drum, din Bucuresti via Campulung, pe un drum foarte prost intre Pitesti si Campulung, in special in dreptul Mioveniului. In Rucar din soseaua nationala in dreptul unei statui in memoria eroilor cazuti in primul razboi mondial am facut la stanga pe o sosea marginita pe stanga de apele involburate ale unui parau; o portiune destul de lunga drumul este asfaltat; asfaltul lasa la un moment dat locul unor dale de beton intrerupte de numeroase gropi…

Pensiunea are in fata o curte, unde am parcat si masina, in spatele pensiunii curtea continundu-se pe un versant foarte abrupt, acoperit cu iarba si cu cativa pomisori. In curte este un si un foisor destul de mare prevazut cu un gratar.

Gazda ne-a oferit pentru noi 3,2 adulti si un copil de 14 ani 2 camere fiecare cu baie proprie ptr 100 lei pe zi. Pentru ca am solicitat ne-a oferit si pensiune completa pentru alti 60 lei pe zi/ persoana.

Preturile ni s-au parut foarte convenabile! Probabil daca ar fi fost turisti mai numerosi alta ar fi fost situatia...

Prima impresie de oameni primitori s-a confirmat si in zilele urmatoare.

Am fost singurii turisti in pensiune asa ca am avut parte de multa liniste.

Si multa caldura in calorifere...

Camerele erau OK, cu un pat larg, un dulap, televizor. Una din camere avea acces la un balcon, cealalta la o terasa acoperita.

Baia, foarte mica, era si ea echipata cu tot ce e necesar, sapun, prosoape, singurul minus fiind chiuveta minuscula.

Asteptarile mele de gurmand, legate de talentele culinare ale gazdei nu au fost satisfacute decat partial.

Noi nu am solicitat ceva special, dar am tot sperat sa fim rasfatati cu specialitatile gazdei.

Pe langa ciorba upgradata si ecouri de la Paste, a fost multa carne prajita sau la gratar cu cartofi prajiti sau piure.

La unul din pranzuri spre deziluzia noastra, desertul a lipsit in totalitate, clatitele specialitatea casei ramanand undeva in poze…

Micul dejun s-a ridicat intr-adevar la nivelul reclamei, fiindu-ne servite branzeturi locale delicioase, snitele, lapte dulce, acru, ceai, dulcata de afine, zmeura….

Sa nu uit am avut liber din partea gazdei la tuica si vin, dar cum nu suntem bautori, nu prea am onorat invitatia …

Din pacate pognozele meteo anterioare s-au confirmat, vremea fiind foarte ploioasa.

A doua zi am vizitat Branul, ploaia si norii neputandu-ne opri sa admiram peisajul ce se derula de-a lungul soselei: paduri verzi de brad amestecate cu paduri de foioase, inca neinfrunzite, ce lasau la vedere solul acoperit cu mantia rosie a frunzelor cazute in toamna trecuta. Iar in departare se zareau piscurile inzapezite, profilate pe cerul vinetiu. In portiunile mai inalte soseaua se strecura printre nori, vizibilitatea fiind foarte redusa.

In ziua urmatoare am incercat sa facem putina miscare si am pornit la pas pe valea Rausorului. Traseul este foarte usor, pe un drum neasfaltat dar practicabil si pentru autoturisme. Din pacate a trebuit sa ne intoacem destul de repede la pensiune din cauza ploii. Zona era pustie; am intalnit doar cativa localnici care incarcau pietris din albia paraului. Peisajul este marcat de despaduriri, versanti intregi avand padurea rasa…Si apa paraului era plina de semnele civilizatiei: peturi, cauciucuri…. In drum am intalnit o zona industriala cu o centrala electrica, cateva gatere si niste cladiri parasite, un fel de colonie muncitoreasca abandonata.

Am mai vizitat in Rucar o biserica veche din secolul al XVIII-lea, sufocata de cimitirul cu monumente funerare impozante, dar fara o poteca cu pietris macar…

Din pacate din cauza perioadei foarte scurte si a vremii ploioase, nu prea am putut descoperi zona.

Rucarul, este declarat comuna, dar pare mai repede un orasel si nu mi s-a parut sa prezinte in sine un interes turistic, decat ca punct de plecare pentru vizitarea altor obiective…

A venit si ziua plecarii, vremea promitand parca in ciuda noatra sa se amelioreze…

Gazdele, amabile, ne-au procurat din vecini la pret foarte convenabil cascaval afumat si din ograda proprie ne-au oferit cateva oua si lapte.

---

VIZUALIZĂRI: 1750 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI