Din nou in Pojorata

TIPĂREȘTE

Revenim cu drag in Pojorata, in martie 2012, la o alta pensiune de asta data si anume Vila Claudia.

Dupa cateva consultari si cautari ne-am hotarat sa ne cazam aici si a fost o alegere foarte inspirata.

Dar sa incepem cu inceputul:

Vineri 30 martie ora 15 parasim Iasul si ne indreptam iute spre acest colt de rai ce avea sa ne gazduiasca pret de 2 nopti. Si cum mai fusesem prin aceasta zona si cu alte ocazii am mers fara oprire intrucat nu mai aveam rabdare sa respiram aer curat de munte si sa ne relaxam.

Am plecat de acasa pe o vreme destul de buna, dar cand am ajuns prin Gura Humorului primim un telefon de la gazda noastra care ne anunta ca in Pojorata ninge si deja s-a asternut un "covoras" de vreo 10 cm de zapada. Inspirat a fost sotul meu ca nu si-a schimbat cauciucurile am gandit eu, bineinteles nu cu voce tare si ne-am continuat drumul.

Ajunsi la pensiune nici nu ne-am cazat ca am incins o bulgareala pe cinste ca sa ne aducem aminte de iarna care tocmai trecuse.

Pensiunea dispune de 7 camere toate cu baie proprie, un living spatios si bine structurat si o bucatarie utilata cu toate cele necesare.

Avem numai cuvinte de lauda: o curatenie exemplara atat in living cat si in camere, totul era aranjat si pus la punct iar doamna Luminita s-a retras repede ca sa nu ne stea in cale.

Numai ca n-am lasat-o noi sa stea linistita pentru ca am avut nevoie de cate ceva, iar dumneaei foarte draguta ne-a ajutat de fiecare data.

Cum am plecat in mare graba de acasa, eu de fapt nici n-am vazut casa ci direct de la servici am mai uitat unele lucruri dar gazda noastra s-a oferit sa ne ajute si ne-a dat ceea ce ne lipsea noua, adica niste cartofi care trebuiau neaparat copti in jar. Si cum sotul meu e foarte priceput nici nu va spun ce buni au fost, toti am renuntat la carne in favoarea cartofilor copti cu unt.

Dar cireasa de pe tort a fost semineul din living, deoarece afara erau cateva grade bune sub 0 a trebuit neaparat sa facem un foc.

O minunatie a iesit seara aceea, am stat exact ca in povesti la gura sobei, o gasca de prieteni, un pahar de vin si muzica buna.

Ca de fapt scopul nostru acolo a fost sa ne sarbatorim o prietena si asa a si fost o sarbatoare pe cinste.

A doua zi dis de dimineata am zis ca trebuie sa ne incercam norocul pe Rarau.

Deja rasarise soarele, era senin si am zis noi ca drumul pana sus n-o sa ne puna probleme mai ales ca este proaspat asfaltat si noi mai urcasem in septembrie anul trecut pana acolo si eram increzatori ca putintica zapada cazuta cu o zi in urma nu avea sa fie o piedica in calea noastra.

Si nici nu a fost, dar aproape de cabana, mai exact la 2 km distanta, noi cu a noastra masina "zdravana" am nimerit pe un prag de zapada si am ramas blocati. Si una peste alta s-a pornit ca din senin un viscol de nu reuseam sa-i vedem pe cei din spatele nostru desi nu erau decat vreo 10 m intre noi.

Noroc de niste domni amabili care au venit din urma noastra si ne-au ajutat sa iesim si am facut cale intoarsa, putini dezamagiti ca plimbarea noastra s-a terminat asa de brusc, dar ce sa-i faci cu natura nu te pui.

Si ca sa mai indulcim situatia am zis sa ne oprim la Pastravaria Izvor, pe care am descris-o intr-un review anterior, si care a ramas la fel cum o stiam mai putin fara muscatele din geam si cu preturi un pic mai mari.

N-am mancat acolo, am preferat sa cumparam pastravul viu si sa-l facem noi "acasa", ca tot aveam de toate si am iesit si mai convenabil (am dat pe 2 kg 40 de lei).

Dupa amiaza noi fetele, care de obicei nu prea avem stare am zis sa mai vizitam un obiectiv care ne interesa si anume Manastirea Orata, dar ei o sa-i dedic un set de impresii separat.

Din pacate cea de a doua seara s-a incheiat cu niste paracetamol in loc de vin fiert, pentru ca noi n-am plecat de acasa echipati chiar ca pentru iarna care ne-a luat prin surprindere si unii din noi s-au ales cu ceva stranuturi. Dar focul din semineu n-a lipsit nici de asta data, responsabil cu lemnele fiind baiatul nostru Vlad care a fost foarte incantat ca poate face si el ceva util.

Duminica dimineata am plecat spre Iasi cu o scurta oprire la Voronet.

Trebuie sa mai spun ca desi doamna Luminita nu este din zona a reusit sa capete cate ceva din caracterul bucovinean al oamenilor de acolo, a reusit sa ridice acolo o pensiune care se integreaza minunat in natura si la care vom reveni cu siguranta.

Pentru cei ce vor sa guste ceva bucate traditionale trebuie sa mentionez ca acest lucru se poate aranja intrucat la acest capitol gazda este ajutata de femei vrednice din zona care stiu cum sa umple o masa numai cu bunatati.

---

VIZUALIZĂRI: 2973 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI