Brugelette cu a sa comoara Paradisio/Pairi Daiza - Paradisio - paradis pentru o zi

TIPĂREȘTE

La multi ani floricelelor si floriceilor!!!

Pentru ca afara ploua, simt nevoia sa cant un cantec vesel despre Paradisio, un loc minunat din frumoasa Belgie (pentru ca mai este unul la Amsterdam). Pana anul trecut s-a numit asa, schimbandu-i-se (am scris corect?) numele in Pairi Daiza, care in persana inseamna gradina inchisa. Pentru ca in 2009 cand l-am vizitat noi se numea inca Paradisio, nume care imi place mai mult, o sa- i spun tot asa.

Deci, introducerea fiind facuta sa trecem la cuprins. Paradisio este un fel de gradina zoologica cu ultra all inclusiv si la oferta, asta ca sa ne pastram aproape de termenii turistici cu care suntem obisnuiti cu toti :))). Adica are di toati, vorba cantecului Planet Moldova. De ce spuneam ca este UAI? Pentru ca are cate putin din fiecare colt al lumii (China, Indonezia, Africa, Europa, Americile – stiu, stiu, ca am amestecat continente cu tari, nu dati!). Iar China. Vedeti este un lait motiv al vietii mele. O sa vedeti pozele.

Cateva date administrative, un must al fiecarui obiectiv turistic:

-Parcul este deschis din aprilie pana in octombrie inclusiv, in fiecare zi de la ora 10 la 18 (pt iulie si august pana la ora 19); unele locuri se inchid mai devreme, verificati pe net care;

-Este situat in Brugelette, la cca 60 km de Bruxelles, in directie sud-vest, adica 45 de minute de mers cu masina. Parcarea este enorma si costa 5 euro pe zi;

-Biletul costa 24 euro pt adulti, verificati pretul pt copii pe site-ul lor. Puteti sa cumparati si on line, lucru destept pentru evitarea cozilor. Care este :))). Va spui io.

-Sunt locuri unde puteti manca, la tot pasul. Asta daca va aduceti aminte. Mancarea este destul de ieftina dar nu foarte gustoasa.

-Pentru mai multe detalii se poate accesa site-ul oficial.

Gata, am scapat de info plicticoase dar necesare. Sa inceapa distractia, ca doar de’aia ne-am dus acolo. Nu?

Dupa ce am intrat si cu harta in mana, am purces tovaraseste la „treaba”. Cu busola setata spre vest (reminiscente, maica) am atacat teritoriile virgine pentru noi. Am inceput cu casa papagalilor si a altor pasari, pasarele, extrem de frumos colorate si bine ingrijite. Am remarcat curatenia ireprosabila a parcului, custilor si spatiilor de recreere.

In partea stanga a parcului sunt 2 gradini extrem de frumoase: Gradina Trandafirilor, si Gradina Andaluza, cu o simetrie minunata

Am ajuns la cladirea acvariului, unde am facut o mie de poze, care, culmea, sunt clare, pentru ca sticla fiecarui acvariu era spotless. Inauntru am dat in mintea copiilor si aproape mi-am lipit nasul de fiecare geam, spre disperarea neamurilor, care ma asteptau afara pe o bancuta, disperati de aplecarea mea spre detalii. Asa imi place, sa scot maxim din orice :))) In partea dreapta a cladirii sunt spectacole de foci si pinguini, simpatici rau.

Am continuat calatoria, tot spre vest, si am ajuns la Gradina Chinezeasca, care se spune ca este cea mai mare din Europa. Frumoasaaaa rau. Cred ca de atunci mi se trage cu China, prea nu am vrut sa plec de acolo, de frumos ce era, de au trebuit neamurile sa ma ameninte ca nu ma mai duc nicaieri, daca nu ma comport civilizat. Vedeti pozele atasate si o sa-mi dati dreptate, si voi v-ati fi tavalit pe jos sustinand ca nu vreti sa plecati :) Gradina a fost construita, n-am gasit alta rima, de artizani din China, veti vedea si aici alei care zigzagheaza (ca si in Summer Palace, pentru ca? Asa este, spiritele rele nu pot merge decat in linie dreapta, bravo, nota 10). Bine inteles ca nu lipsesc dragonii statui si dragonii ca acoperis pe zid. Pope, poze.

Am ajuns apoi la casa „lelefantilor” vorba lu fi’mea de cand era mica, a hipototamilor si a girafelor, pe care parintii lor le-a udat la radacina cand au fost mici. Am intrat si in vaporul dezafectat si prezentat copiilor cu toate la locul lor, de la pupa la prora (sa nu ma intrebati unde-i una si unde-i cealalta, le-am folosit pt ca suna marinareste, ha, ha). De pe punte, sunt privelisti minunate asupra hipopotamilor, girafelor si elefantilor.

De acolo, tup (bine, un tup de 10 min de mers pe jos la pas domol), in Gradina indoneziana, care de asemenea este cea mai mare gradina de acest fel din Europa. Extrem de frumoasa, cu temple, sculpturi din lemn, copaci si flori frumoase. Pe cand ne faceam noi poze cu si fara sculpturi sau animale atasate, auzim anuntul care ne sugera ca trebuie sa incepem drumul catre iesire, pt ca se apropia ora de inchidere. Adica ei vroiau sa-mi spuna ca trecusera deja 6 ore de cand eram in parc??!? No way!! Dar totusi perfect adevarat. Cu regret in suflet si-n simtiri, am inceput drumul spre iesire, tot prin partea stg a noastra, dar pe partea dreapta a parcului, cum te uiti de la intrare. Am mai furat fotografic cateva imagini pentru amintire, si in 20 de minute, dupa ce am mers pe o alee extrem de frumoasa, eram langa iesire. Eu eram disperata ca umplusem cardul de 8 Gb al aparatului foto cu poze si filmulete, si vazusem aproape de iesire niste iepurasi de Angora o frumusete. Da-i repede si sterge cateva fotografii repetative si nu prea reusite si din fuga calului am pozat pufoseniile si un paun (a fost la oferta) laudaros cu penajul lui.

In loc de concluzie: mergeti fara ezitare la Pairi Daiza, porniti de la prima ora si va garantez ca va va placea fiecare minut al zilei. Sunt minuni la tot pasul. Singurul meu regret este acela ca am pierdut 30 min la masa. Timp irosit pt mine, neamurile in schimb arunca cu rosii in mine. I-am alergat ca pe hotii de cai. Si de data asta :)))

The end

---

VIZUALIZĂRI: 3507 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI