O picatura de Roua de munte in Baile Herculane

TIPĂREȘTE

In ciuda tuturor zvonurilor alarmiste despre cum se mai prezinta astazi renumita statiune Baile Herculane, am indraznit totusi sa aleg acest loc pentru a-mi petrece cateva zile de concediu. Eram oarecum influentat de citirea unor articole care deplangeau starea actuala a renumitelor vechi hoteluri de aici, asa ca am preferat sa caut pe net o varianta de cazare. Numeroasele oferte gasite – oarecum asemanatoare - mi-au facut grea alegerea. Am ales la intamplare vreo 5 oferte si am inceput sa dau telefoane. Din experienta pe care o am in privinta alegerii unui loc de cazare in tara, prefer metoda traditionala a telefonului. Si asta deoarece pretuiesc mai mult prima impresie pe care mi-o poate face o voce la telefon, in comparatie cu simpla confirmare on line. Asa se face ca am ales pana la urma pensiunea Roua de Munte.

Odata ajuns in statiune, in timp ce cautam pensiunea sus mentionata, am fost frapat de numarul mare de noi hoteluri - mai mari sau mai mici - care au rasarit in ultimii ani aici, precum ciupercile dupa ploaie. Chiar daca “noua arhitectura” care s-a impus aici, nu are nicio legatura cu vechile bai romane si cu atat mai putin cu amprenta lasata de perioada Imperiului austriac, este de remarcat totusi ca investitiile private au adus un suflu nou acestei vechi asezari. Astfel ca inca de la intrarea in statiune vei fi frapat de numarul mare de pensiuni si hoteluri construite in ultimii ani. Unele din acestea dau dovada de bun gust, dar majoritatea m-au impresionat neplacut prin culorile stridente cu care iti agresau ochiul.

Am cautat cu putina teama pensiunea aleasa, temandu-ma sa nu gasesc o pensiune zugravita in “vreun rosu sau galben”. Tot din experiente trecute, am invatat ca prostul gust din exterior, rimeaza de obicei cu ce poti gasesti “inauntru”. Din fericire insa nu a fost cazul de aceasta data. Pensiunea Roua de Munte se incadreaza perfect cu frumosul décor oferit de Valea Cernei. Dincolo de asta, pot spune insa ca in cele cateva zile pe care le-am petrecut aici, cele trei stele pe care le detine aceasta pensiune, s-au dovedit meritate pe deplin. Senzatia pe care am avut-o inca de la sosire a fost ca am venit in vizita la niste vechi prieteni. Iar aceasta senzatie nu m-a parasit in toate cele 6 zile petrecute aici. Aceasta pensiune apartine unei familii – familia Becia – care spre deosebire de alti proprietari ai unor asemenea pensiuni, a muncit din greu pana sa reuseasca sa o puna pe picioare. Desi pensiunea lor este astazi cunoscuta si cautata de multi turisti din tara si strainatate, sotii Becia – doi tineri entuziasti – nu se multumesc sa se culce pe urechea succesului. Ei stiu ca in materie de turism trebuie sa oferi mereu ceva nou.

Fie ca iti doresti sa vizitezi Grota cu Aburi sau sa faci o excursie la Pestera Hotilor, fie ca doresti sa fii indrumat pentru tratament prin aerohelioterapie, sedinte de bai termale s. a. gazdele acestei pensiuni sunt gata sa te indrume sau chiar sa te conduca in locul dorit, dovedindu-se niste excelenti ghizi.

Iar daca vei alege sa servesti si masa aici, atunci chiar nu vei regreta alegerea facuta. Pot spune ca in aceasta pensiune, am intalnit mai mult decat niste gazde primitoare. Am intalnit o familie pe care aveam impresia ca o cunosc de mult timp. Si pe care iti doresti sa o mai reintalnesti.

Cu toate acestea, mini vacanta pe care am ales sa mi-o petrec in Baile Herculane mi-a lasat si un gust amar. Plimbandu-ma prin vechiul centru al statiunii, n-am putut sa raman indiferent la vederea jalnicului stadiu in care se prezinta acesta. De pe soclul sau, batranul zeu Hercules continua sa priveasca mustrator spre cei care au neglijat vechile vestigii romane si cele peste doua milenii de istorie ale acestei minunate statiuni, considerate candva in trecut “un dar al zeilor”. Din pacate, asa cum “cu o floare nu se face primavera”, nici doar cu o singura “picatura de roua de munte”, renumita statiune nu poate redeveni ce a fost.

---

VIZUALIZĂRI: 2629 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI