Nei Pori - prima noastra vacanta in Grecia!

TIPĂREȘTE

Datorita acestui concediu v-am cunoscut. Anul trecut, prin mai, mi-a incoltit ideea unui concediu in Grecia, tara unde nu fusesem niciodata si la care visam de mult timp. Asa am dat de Afa. Am cerut sfaturi la rubrica “recomandari” si am fost super incantata sa primesc multe raspunsuri in scurt timp. Aveam ideile destul de clare, asa ca m-ati ajutat imadiat. Voiam un loc cat de cat linistit, in peninsula, cu plaja mare, fara pietre, intrare in apa destul de lina, si un apartament de doua camere, deoarece mergeau si parintii mei. Datorita asezarii catorva obiective pe care ne-ar fi placut mult sa le vedem, am ales Nei Pori.

La intoarcere, am descoperit ca pe acest site se scriu si impresii. Mi-a fost un pic necaz ca nu am “investigat” mai mult, poate asa am fi aflat care era exact vestita cada a lui Zeus si n-am mai fi urcat pana la refugiul Mythikas (desi nu ne pare rau ca am facut-o, ba chiar acum ne mandrim ca AmFostAcolo). Asa ca in septembrie, pentru a va “plati cu aceeasi moneda”, v-am povestit si eu despre hotelul Manolas (vezi impresii), la care am stat, despre vizita la Meteore (vezi impresii) si despre urcusul pe Muntele Olimp (vezi impresii). Insa nu v-am zis nimic despre sejurul propriu zis in Nei Pori, asa ca voi incerca acum, chiar daca ma va invalui nostalgia.

Am plecat in jurul orei 22h dintr-un sat din sudul Argesului si… am facut cam multicel pe drum, ce-i drept. Ne-am aprovizionat cu hartile Bulgariei si Greciei pe autostrada si… ne-am ratacit in Bucuresti!! Adica am trecut de centura fara sa ne dam seama si am intrat in centru. Eu mi-am petrecut 4 ani din viata in capitala, insa… a fost de mult :), memoria m-a cam lasat intre timp. In fine, noroc ca era noapte si nu era aglomerat, asa ca am iesit relativ repede. Am fost super incantata de autostrada Bucuresti Giurgiu, de care nu stiam. La pod am stat cam o jumatate de ora, exact cat aflasem pe net ca se intarzie. Am respectat sfatul de a ne aseza in a doua coloana (nu cea cu tiruri) si, dupa plata taxelor si controlul pasapoartelor, am intrat in tara vecina. La prima benzinarie din vama nu mai aveau vigente de 7 zile, dar noi oricum urma sa depasim saptamana, asa ca am luat pentru 15 zile (sau o luna? nu mai stiu care era urmatoarea fractiune…). Voiam sa mergem pe Sofia si asa am si facut. Nu era prea mult trafic si nici n-am vazut radare pana spre dimineata. Oprirea cea mai mare a fost la faimosul popas “Steaguri”, despre care citisem pe net.

De acolo ne-am tinut un pic dupa un autocar de Mures si am intrat in Grecia in jurul orei 10h. Vamesul ne-a intampinat zambind cu “García, Popescu, Romanescu…”, urandu-ne bun venit. Eram asa de entuziasmati cand am trecut pe langa Salonic (pe care l-am vizitat putin la intoarcere), desi prima impresie a fost ca Grecia chiar era cufundata in criza totala: drumuri in lucru, neterminate, desi nu se vedea niciun utilaj, nici macar in pauza de lucru, ierburi pe marginea drumurilor, ca si cum totul ar fi fost lasat in paragina, etc. Traficul incepuse sa se animeze si pe la 13h am fost in fata hotelului.

Desi citisem destule pe net despre cum se intra mai bine in Nei Pori, oboseala si-a spus cuvantul, asa ca am intrat prin Platamonas, statiunea vecina, cu strazi inguste si foarte aglomerata. Opusul lui Nei Pori, statiune cu strazi mari care-ti dadeau senzatia de amplu. Hotelul nostru se afla aproape de marginea cealalta a oraselului, in apropierea unui loc viran. Aflat in a doua linie de plaja, si unde am putut parca fara probleme. A trebuit sa asteptam cam o ora, pentru ca nu era gata inca apartamentul, timp in care am baut ceva racoritor la terasa, ametiti deja si obositi de atata drum, dar fericiti si entuziasmati. Ne-am cazat si am si plecat sa facem prima baie din concediu. Plaja, foarte mare (lunga si lata, pe placul nostru), desi cu nisip nu foarte fin, ni s-a parut ok. Intrarea in apa, in locul unde “ne-am facut veacul” zilele alea, nu era nici foarte brusca nici foarte lina. Oricum, a fost prima mare in care baietelul meu a inotat fara grija, fara sa vrea sa mai iasa din apa cat era ziua de mare. Asta datorita lipsei valurilor. Cred ca intr-o singura zi am prins ceva valuri, in rest, era atat de linistita… Curata nu exagerat, cred ca am mai povestit ca am vazut intr-o zi si un tampon plutind, ceea ce ne-a scarbit putin, insa am incercat sa nu ne amaram cu nimic.

Peisajul este, intr-adevar, foarte frumos. Atat de pe terasa hotelului, cate si din orice colt al statiunii, vedeam marea intr-o parte si muntele Olimp in cealalta. Ca sa nu va mai zic de apusuri si de luna imensa si galbena reflectata intr-o seara in mare, o minunatie de spectacol al naturii… Mi-a fost necaz ca nu aveam un aparat foto mai acatarii pentru a putea imortaliza acele clipe.

Statiunea este destul de linistita, in sensul ca nu prea are viata de noapte. Era aglomerata, multe familii, mai ales cu copii, insa dupa ora cinei, totul se linistea. Mai auzeai ici colo o muzica in surdina, dar te puteai odihni fara probleme. Intr-o singura seara, dupa ce i-am lasat pe bunici cu cel mic, am hotarat sa iesim si noi sa bem ceva, si am fost singurii clienti la terasa unui bar de pe faleza! Obisnuiti cu nebunia de pe strazile din Spania, mai ales vara, ne-am adaptat imediat acestui “alt” stil de viata dintr-o statiune de familisti din Grecia, asa cum este considerata Nei Pori.

Micul dejun l-am luat in fiecare dimineata pe terasa hotelului. Pentru pranz si cina oferta este enorma. Taverne la tot pasul, dupa cum bine stiti, cu preturi mai mult decat acceptabile. Cred ca cea mai scumpa cina nu a depasit 55-60€ pentru 5 persoane. Am incercat sa probam si noi din toate bunatatile locului: mixuri de peste si fructe de mare, musacale, branza la cuptor, faimosul gyros, etc etc. Mi-aduc aminte ca, inainte de vacanta, cautand info despre Grecia, mi se facea gura apa cand citeam descrieri si vedeam poze pe net. Si-acum, sincera sa fiu, mi se intampla acelasi lucru, pentru ca bucataria greceasca mi-a placut mult. Cei mai buni calmari din viata mea i-am mancat, insa, la o taverna in Nea Kavala, unde am poposit o noapte la intoarcere. Pacat ca tantarii enormi nu ne-au lasat sa degustam in tihna bunatatile alea.

Iar cina cea mai… completa, poate prea completa, ca sa zic asa, am luat-o intr-o seara la o taverna langa port in Platamonas, unde patronul era prieten cu Yoannis, grecul “meu”, si unde ne-au pregatit atatea feluri de mancare incat credeam ca explodam. De acolo am fost la un club de noapte de pe faleza, care avea mese si scaune chiar si pe plaja, si unde distractia era in toi. Cred ca stiti cum conduc grecii, sau ma rog, buna parte din ei. Bineinteles ca Yoannis nu folosea centura, iar masina piuia in continuu pentru ca trecea, cred, la milimetri, de masinile parcate oricum si oriunde. Ne povestea zambind si oarecum mandru de “albumul” lui de amenzi din Spania, pe care nu le-a platit niciodata.

In afara de excursia la Meteore si urcusul pe muntele Olimp, ne-am odihnit in statiune. Dimineata nu ne trezeam foarte devreme, si, dupa micul dejun (cam romanesc de data asta :)), ieseam la plaja. Nu ne-am luat sezlonguri, noi suntem din cei carora le place sa “scormoneasca” cu picioarele in nisip pe prosop. Am cumparat umbrela de acolo si gata. Pe plaja foarte multi vecini bulgari, sarbi, rusi sau ucranieni, si romani. Tati, cum vede nisip, se si repede sa faca sculpturi. Iar prima facuta a fost distrusa imediat de un concetatean de-al nostru, care s-a asezat cu fundul pe ea, razand in gura mare, ca si cum ar fi facut o mare isprava. A doua oara, in schimb, vecinii de plaja, l-au ajutat chiar, dupa care i-au facut poze, si se conversau in limba gimnastica cum puteau.

Tot la plaja am mai avut un mic incident chiar in penultima zi in Nei Pori: in apa, aproape de locul unde se aflau barcile de agrement, pe tati (lui i s-au intamplat de toate!!), l-a muscat un peste. Initial nu eram siguri, am crezut ca e o sarma ceva, dar am inlemnit cand am vazut ca se albea la fata zicand ca simte veninul cum ii urca pe picior. Am fugit la hotel sa-l intrebam pe Dimitris unde este dispensarul, caci pe plaja nu era niciun punct sanitar (am vazut de vreo doua ori niste salvamari doar). Acesta, foarte amabil, l-a suit pe motoreta lui, fara casca, fara nimic, si l-a dus la dispensar. I-au facut o injectie, si i-au spus ca este un pestisor veninos, ca au mai avut cazuri. Dupa care antibiotic. I-a trecut repede, insa am revenit dupa amiaza, asa cum ii ceruse domnul doctor. Am revenit ca sa-i zica ca e ok si ca sa platim 40€. Ne-au facut bon si ne-au spus ca putem recupera acesti bani in Spania, de la asigurarea sociala. Dimitris ii spusese ca eu sunt romanca, deci domnul doctor mi-a comunicat, foarte amabil, ca in Romania nu, nu ni se vor retorna banii, dar in Spania da. Am plecat cu gust amar, lasat de specificarea asta concreta, dar mai aveam doua zile de concediu si am incercat sa nu mi le stric. Oricum, in timpul cinei in Platamonas cu clientii mei greci din Larissa, mi-au povestit ca sistemul lor sanitar este cam ca al nostru. Daca nu dai bani in stanga si-n dreapta, greu, nenica, greu!

In Nei Pori este o faleza lunga si foarte animata mai ales seara. Mi-aduc aminte ca, in prima seara, vedeam de pe terasa luminite urcand si coborand acolo, pe faleza, si nu pricepeam ce sunt. Cred ca oboseala era de vina, caci altfel m-as fi gandit ca erau jucarii pentru copii! Seara, ca si ziua, statiunea era plina de vanzatori ambulanti de toate felurile si natiile posibile. Porumb copt, floricele, inghetata, jucarii, coliere, boabe de orez inscriptionate cu numele tau (contra cost, evident), si cate si mai cate. “Marfa” se schimba in functie de perioada zilei. Ziua, pe plaja, in afara de gogosi si gustari, iti puteai cumpara rochii, genti, coliere, ochelari de soare, seturi de cusut :), etc. Iar seara totul devenea mult mai “luminat” si mai atragator parca, mai ales pentru copii. In privinta asta, fiindca am tot citit fel si fel de pareri despre vanzatorii care impanzesc statiunile, mie nu mi s-au parut agasanti deloc. Ori unde sunt eu invatata cu atmosfera din tarile arabe… Cu un zambet amabil si un “No, thanks”, nu te bate nimeni la cap daca nu doresti sa cumperi.

In statiune te mai puteai plimba cu bicicleta “de familie”, cu atv-uri (cam zgomotoase, ce-i drept, mai ales la prima ora a diminetii), iar in apa cu hidrobiciclete si barci de agrement. Preturi nu va pot da, pentru ca nu le-am folosit. Mai este si un parc cu leagane pentru copii, si altul cu carusele si masinute sau barcute pentru copii mai mici.

Statiunea este impartita cumva in doua, ca sa zic asa, biserica din localitate, aflandu-se oarecum la mijlocul acesteia. Portocali si leandri peste tot (cat m-am chinuit s-o fac pe mama sa se “abtina” in a “fura” o ramurica, ca, de, “numai asa se prind florile” :)). Magazine de suveniruri si supermarketuri la fel. Preturi de statiune, desi nu exagerate. Am ajuns intr-o zi si la vestitul Lidl din satul vecin, la intoarcerea de pe muntele Olimp. Aglomeratie mare. Insa ne-a venit bine, mai ales pentru a contraresta berile cam scumpe la taverne…

In rest, Nei Pori, asa dupa cum numele insusi arata, e o statiune relativ noua si o pot recomanda si eu acum, mai ales pentru familiile cu copii. Pentru tinerii (si nu numai) dornici de o viata de noapte… furtunoasa, nu este indicata. Statiunea propriu zisa nu are vestigii si obiective de vizitat, insa se pot face excursii, dupa cum am zis, la Meteore, la Muntele Olimp, la castelul din Platamonas, etc. Am vazut in centrul localitatii cateva agentii, insa noi am fost cu masina, pe cont propriu.

Din Nei Pori am plecat in urmatoarea sambata, spre Salonic, unde am petrecut cateva ore, pentru a dormi seara in Nea Kavala, ultimul satuc la Marea Egee din nordul Greciei (de unde se vedea perfect Insula Thassos). Intoarcerea a fost pe Stara Zagora, unde mai aveam o zi de lucru.

Grecia mi-a placut mult, iar data viitoare mi-ar placea sa ajung intr-o insula.

---

VIZUALIZĂRI: 8945 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI