Relaxare totala in stil nemtesc

TIPĂREȘTE

Am ales aceasta locatie ca fiind cea mai aproape de Salzburg si cea mai convenabila ca pret. Cand am ajuns la fata locului am avut marea surpriza sa constatam ca este o minunata statiune balneara aflata intr-un bazin inconjurat de Alpii Chiemgauer. Intr-un peisaj care pur si simplu iti taie rasuflarea, se aflau o mana de casute linistite; cladiri vechi dar foarte bine intretinute, strazi drepte si fara praf, multa verdeata si liniste. Multa liniste.

Hotelul, o vila cu 2 etaje si mansarda, bine pozitionata fata de centrul statiunii avea 3 stele adevarate, adica: curatenie ireprosabila, parcare gratuita in curte, camera nu foarte mare pentru 3 persoane adulte si baia idem, dar acest lucru nu a fost deranjant, ne-am putut misca in voie fara sa ne ciocnim unul de altul. Micul dejun foarte bun si foarte bine prezentat: sala de mese impecabila si o civilizatie la cel mai inalt grad.

Chestia asta cu civilizatia m-a impresionat extraordinar si mi-a intarit respectul pe care-l port acestei natiuni. Ne aflam deci intr-o statiune balneara si am constatat ca turistii aflati in hotel sunt in majoritate oameni in varsta. Toti erau foarte respectuosi, iti zambeau si te salutau (in limba lor fireste, pentru ca prin Germania e cam greu cu engleza, chiar si prin locuri gen restaurante, hoteluri, unde te-ai astepta sa nu intampini dificultati, esti nevoit uneori sa "dai din maini" ca sa te poti face inteles). Receptionera, toata numai un zambet, ne-a aratat cum sa inchidem usa de la intrare, usor, fara sa trantim, cum sa urcam scarile numai pe partea dreapta si cum sa pastram linistea pentru ca oamenii sunt acolo la odihna. Departe sa ne fi deranjat toate aceste lucruri, de unde se vede ca tonul face muzica, ne-am conformat cu placere chiar. Nu ca noi am fi galagiosi sau nepasatori fata de ceilalti sau fara educatie si mainere, oricum am fi facut toate aceste lucruri si le facem in mod curent si la noi acasa si peste tot, dar ne-am simtit acceptati, parca faceam parte din aceeasi casta, parca eram de-i lor.

In curtea hotelului se afla o mica pajiste unde noi am zabovit putin pe sezlonguri. Pur si simplu incantator; tocmai plouase si aerul era ozonat, pur. Printre copaci se zarea o perdea de munti stancosi, cerul era de un albastru clar.

Am aflat ca in aceasta statiune exista o salina, nefunctionabila dar deschisa publicului spre vizitare. Am inteles ca este foarte spectaculoasa; se coboara 45 de metrii sub pamant, sunt multe galerii, se poate vedea mecanismul prin care era extrasa sarea si ca foarte atractiv ar fi niste tobogane destul de extreme. Toate acestea le-am aflat dupa o plimbare pana in centrul statiunii, zona care este doar pietonala, si dupa o conversatie cu niste straini ca si noi.

Dimineata cand am coborat la mic dejun am avut parte de alta surpriza. Micul dejun era organizat ca bufet suedez, deci ne-am luat ce am dorit si poftit fiecare si ne-am asezat la unica masa libera la acea ora (aproape 9). Desi sala era plina, era liniste. Nu zdranganea nimeni inutil tacamurile, ne se auzeau farfurii trantite, nu radea nimeni si nu se vorbea tare si binenteles nu se auzeau plescaituri. Cafeaua ne-a fost adusa la masa si asta a fost toata interventia din partea ospataritei. Dupa ce am servit masa si ne pregateam sa plecam, am observat ca persoanele din jurul nostru isi duceau farfuriile pe o masa, special amenajata. Ne-am conformat, punand tacamurile in farfurii si iar am avut surpriza sa fim indrumati, in sensul ca ne-au indicat locul in care trebuie asezate tacamurile. Resturile alimentare le-am depozitat in vasul aflat pe masa in acest sens. La prima vedere poate parea exagerat, dar din punctul meu de vedere acesta inseamna respect si civilizatie. Binenteles ca totul este impecabil pentru simplul motiv ca se pastreaza; nu trebuie sa trudeasca ospatarita dupa fiecare, sa stranga resturile, farfuriile, tacamurile, sa stranga fete de masa patate si altele, intr-un timp foarte scurt astfel incat, atunci cand se aseaza altcineva totul sa fie curat. Acest lucru se poate pastra printr-un minim de bun simt. Si ospatarita se poate ocupa de altele, cum ar fi mancare adusa in timp util, cafea proaspata, debarasarea mesei si ce mai are ea de facut.

Mi-a placut foarte tare in acest hotel plin de mamaite zambitoare, m-am simtit fabulos si am mai invatat ceva: respect.

Va recomand acest hotel si aceasta statiune. Poate voi ii veti dedica ceva mai mult timp si imi veti povesti si mie ce ati vazut si ce v-a incantat.

Atasez poze, nu am foarte multe, dar sper sa va incante.

---

VIZUALIZĂRI: 2185 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI