Slovenia/Ljubljana: o tara verde cu o capitala pitoreasca!

TIPĂREȘTE

Am avut ocazia sa poposesc in micuta capitala slovena la sfarsitul lui august 2009. Prima senzatie, in timpul aterizarii cu un avion de 27 locuri cu plecare din Budapesta, a fost aceea ca este o tara cu mult mai “verde”, daca se poate, decat Austria. Stiam ca un mare procent din teritoriu este acoperit de paduri, si acest lucru mi-a fost confirmat de calatoria cu trenul spre micul oras Krsko, unde mergeam cu treburi. Verde, verde, verde! Un verde… curat, care-ti dadea o senzatie extraordinara de prospetime.

Cateva cuvinte despre hotelul din Ljubljana (daca moderatorii sunt de acord, nu are rost sa scriu rw separat, am stat acolo doar doua nopti): Best Western Premier Slon, situat in centrul orasului, 4* binemeritate, 115€ cu mic dejun camera dubla de uz individual. Micuta, dar nu-mi trebuia mai mult pentru putinul timp petrecut acolo. Atasez fotografii.

Seara am iesit la plimbare prin Ljubljana. Mi s-a parut, asa, la prima vedere, ca seamana cu Graz-ul. Oricum, are o influenta austriaca destul de clara. Centrul era foarte animat, am ajuns in jumatate de minut in piata Preseren, din fata Bisericii Franciscane, langa raul Lubljanica, ce-i ofera orasului un pitoresc deosebit. Acolo se afla si monumentul dedicat poetului France Preseren si muzei sale, loc de intalnire pentru multi. Am trecut podul triplu si m-am plimbat pe malul stang al raului (pe partea cu Primaria), plin de terase si restaurante, cu o forfota nemaipomenita. La una din aceste terase m-am si oprit sa mananc. Nu-mi aduc aminte numele restaurantului, stiu ca a doua zi i-am facut o poza; era foarte aglomerat si serviciul nu a fost rapid, insa nu m-a deranjat: nu eram deloc grabita, si imi place, cand sunt singura, sa stau si sa privesc oamenii pur si simplu. Atmosfera era incantatoare si cele doua ore petrecute acolo au avut un efect extraordinar asupra mea. M-am intors pe partea cealalta a raului, trecand, daca nu ma insel, pe Podul Cizmarilor, unde erau si ceva spectacole (Ljubljana era in plin festival international, urma sa aflu a doua zi), pe unde am mai “cascat” ochii, si unde am reusit sa ma impregnez de tot cu atmosfera orasului. Grupuri de muzica, teatru, chiar si pictori intr-un concurs in centrul orasului ii confereau acestuia o nuanta boema pe care n-o s-o uit niciodata.

A doua zi de dimineata, m-am trezit devreme. Aveam zborul de intoarcere dupa masa, asa ca trebuia sa profit din plin pentru a vedea cat mai multe. In aceste situatii, cand nu dispun de prea mult timp, recurg la varianta ghidului. M-am informat dis de dimineata la Primarie, si primul tur cu ghid era la ora 10h. Drept pentru care am dat o mica tura inainte, propunandu-mi si vizita targului din apropiere, unde vanzatorii tocmai isi pregateau tarabele.

La 10h am fost in fata Primariei, de unde incepea turul. Orasul fiind mic (se vizita, de fapt, numai centrul istoric), vizita urma sa dureze doua ore si se facea pe jos. Am avut un noroc teribil: eram singura turista prezenta la ora aceea, asa ca am avut parte de o vizita de lux, in care mi-am permis sa il opresc politicos pe ghid din explicatii atunci cand engleza mea nu ma ajuta suficient :), si chiar sa-l rog sa-mi faca fotografii.

Orasul istoric este compus din doua “cartiere”: cel al Primariei, care contine principalele opere arhitectonice, si cel al Cavalerilor Crucii, unde se afla, printre altele, edificiul Filarmonicii.

Am plecat din Piata Municipala, unde se afla si Primaria orasului, de constructie baroca, si faimoasa Fantana Robba. N-as putea sa reproduc exact toate bisericile si monumentele vizitate. Intr-o incercare de a reconstrui intinerariul, m-am uitat pe poze si imi aduc aminte de catedrala Sf. Nicolae, in care am si intrat, inconfundibila prin cupola verde si cele doua turnuri gemene, biserica Sf. Petru, Filarmonica, Opera, Universitatea, Podul Dragonilor (caruia i s-a pus si porecla de “soacra” dupa spusele ghidului) si Podul Triplu (aflat aproape de hotel), si, in cele din urma castelul medieval, cocotat pe colina cea mai inalta a orasului. Din cate imi aduc aminte, a fost construit pentru a tine piept invaziei otomane si revoltelor taranesti. Pretul urcarii cu funicularul era inclus in cei 10€. Privelisti panoramice asupra orasului, dupa urcarea, in prealabil, a unei scari-melc care-ti scoate sufletul :) Pete urbanistice si de arhitectura intr-o mare de verde! Din nou culoarea acestei tari!

Fotografiile atasate sper sa va zica mai mult despre potentialul turistic al orasului.

La 12h m-am despartit de amabilul ghid si m-am indreptat spre targul de unde am cumparat, pe langa tipicele suveniruri, un lichior de castane aromat (intr-o originala sticla in forma de motocicleta).

Dupa cele 5-6 ore de mers pe jos continuu, m-am asezat sa beau ceva racoritor la o terasa din Piata Preseren, dupa care am mers la hotel sa-mi iau bagajul si am plecat spre aeroport (in jur de 40€/taxiul si la dus si la intors), cu impresii extraordinar de pozitive despre micuta capitala a Sloveniei. M-as intoarce tot vara, cam in aceeasi perioada, sa prind din nou forfota de pe strazile pline de evenimente culturale, insa as sta un pic mai mult, evident…

Va recomand din suflet Ljubljana, e un destin poate mai putin comun (deocamdata), insa e un loc special, cu un farmec care pe mine m-a cucerit pentru totdeauna!

---

VIZUALIZĂRI: 5045 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI