Un peisaj mirific

TIPĂREȘTE

De multa vreme imi doream sa ajung intr-un astfel de loc si acest lucru s-a intamplat datorita site-ului AFA, prin faptul ca mi-a oferit un premiu care consta intr-un week-end petrecut la han si pentru care multumesc tuturor celor care au contribuit la realizarea acestei dorinte.

Drumul ales a fost Bucuresti-Pitesti-Campulung-Bran-Rasnov-Ghimbav-Codlea-Sinca Noua si pot spune ca a fost o alegere proasta. Lasand la o parte faptul ca am pierdut mai bine de o ora sa iesim din Bucuresti, drumul dinspre Pitesti spre Campulung si spre Bran este aproape lipsit de posibilitatea de a face un popas necesar (restaurant, toaleta), nu mai zic de serpentinele dintre Rucar si Moieciu de Jos care ne-au incetinit foarte mult si ne-au dat peste cap fetita cea mica si ne-au stricat in mare parte sfarsitul de saptamana.

Zona este insa de vis. Hanul se afla intr-o poiana frumoasa, in Valea Strambei, inconjurata de un parau si de padure. Pe teritoriul hanului se afla o pastravarie si din cate am inteles a fost primul lucru construit aici, precum si un iaz de peste.

De altfel, atunci cand am cotit dinspre sosea spre acest loc minunat a fost pentru ca am vazut indicatorul pe care scria « pastravarie » si de care citisem pe site si imi facusem notite, altfel nu as fi reusit sa ajung din prima.

Un indicator similar se afla chiar inainte de a traversa micul podet improvizat peste paraul ce separa pensiunea si curtea aferenta de alta bucata de pamant plina de pomi si care ar putea sa ajunga ceva similar daca s-ar mai decide cineva sa mai construiasca aici.

Insa faptul ca hanul se afla oarecum in pustietate confera locului un aspect virgin si salbatic, de o frumusete covarsitoare. Aici am vazut pentru prima data vulpi chiar in habitatul lor natural.

Totusi, mai exista o pastravarie mai mica pe partea stanga, mai aproape de sosea si pe drumul forestier ce merge spre han se campeaza. Hanul este insa cam la 2-3 kilometri in adancimea padurii si la 5 kilometri de soseaua ce leaga Sinca Veche de Sinca Noua (DN73A).

Pentru a ne descurca mai bine, am sunat proprietarul chiar atunci cand am ajuns in dreptul semnului cu pastravaria, care ne-a indrumat spre han, respectiv am facut stanga tinand raul Stramba drept punct de reper.

Pentru cei curiosi, asa cum am fost si noi, hanul isi trage numele de la ziua de sanziene in care este nascut proprietarul, flori ce se regasesc din belsug si pe teritoriul acestuia.

Dupa ce am ajuns si am parcat masina in fata pensiunii, am fost intampinati cu politete de catre proprietar si dupa ce ne-a urat bun venit, ne-a inmanat cheia camerei.

Camera – ok

Ni s-a repartizat camera cu nr. 7 care este situata la etajul 1, chiar deasupra restaurantului, avand vederea spre pastravarie.

In holul etajului 1 se afla o canapea si doua fotolii din piele cu o masuta in mijloc ceea ce permite sa il folosesti ca pe o camera de zi.

Camera propriu-zisa mi s-a parut destul de mare si mobilata rustic cu piese din lemn si in acelasi timp cu accente moderne prin covorasele dispuse pe parchet.

Inainte de a ajunge aici am rugat proprietarul sa ne mai puna un pat suplimentar, astfel incat acesta era pregatit cand am ajuns noi.

Mi-a placut ca era foarte luminoasa, avand in vedere ca mai avea un geam micut pe partea cu patul si care dadea spre un mic iaz si paraul din apropiere.

Balconul camerei se intindea pe tot peretele exterior ce dadea spre pastravarie si nu avea nici-un perete despartitor cu balconul ce apartinea apartamentului de langa noi.

In afara de patul dublu, cel suplimentar, un dulapior pe care statea televizorul (care nu prindea multe posturi din cauza unei defectiuni la antena, din cate am inteles), unul mai mic, o noptiera si sifonierul de pe hol nu mai exista alt mobilier in interior... In balcon se afla un fotoliu de pescuit si mocheta pe jos.

Pot spune ca singurul inconvenient al camerei a fost faptul ca nu aveam o masuta cu scaune in camera sau in balcon.

Baia

Mie baia mi s-a parut punctul forte al camerei. O baie ultramoderna, cu faianta in nuante de orange si caisa, cu cabina de dus inchisa si cu mobilier de baie de inalta calitate, iar apa curgea cu presiune.

Prosoapele au fost de un alb imaculat si am avut consumabile doua sapunuri si hartie igienica.

Daca ar fi sa gasesc un inconvenient a fost acela ca nu era decat un singur pahar in dotare, insa nu cred ca ar fi fost o problema sa primim mai multe daca am fi cerut.

Baia dispune de aerisire, ceea ce reprezinta un lucru foarte bun.

Restaurantul – mare

Daca baia mi s-a parut punctul forte al camerei, restaurantul foarte mare mi s-a parut piesa de rezistenta a hanului.

Mobilierul era din lemn de culoare inchisa, ceea ce ii confera un aspect elegant, iar decorul ales este cel vanatoresc.

Peste tot erau blanuri de ursi pe pereti, trofee cu capete si coarne de cerb si animale impaiate. Pana si candelabrele erau din coarne de cerb si foarte interesant lucrate.

In interiorul restaurantului se afla si un bar, langa care exista un semineu cu un balansoar si doua taburete din buturugi peste care se aflau cateva blanite. Iarna trebuie sa fie o atmosfera minunata sa stai in fata semineului privind cum trosneste focul...

Noi am ales sa mancam pe terasa acestuia, care reprezinta si locul de acces in pensiune, avand in vedere ca afara era cald si frumos.

Curtea – generoasa

Curtea hanului depaseste cu mult pensiunea in sine. Aflata pe o suprafata generoasa, a permis proprietarilor sa faca numeroase locuri de relaxare, pe langa pastravaria aflata aici.

Astfel ca exista leagane pentru copii, balansoar din lemn cu vedere spre iaz, o poienita in care se pot harjoni copiii sau poti juca volei ori badminton, precum si o mica terasa aflata chiar pe iazul in care se poate pescui la cerere si contra cost. Sunt persoane care chiar vin de ani de zile numai sa pescuiasca. Din loc in loc se afla braduti, flori, sau piese de decor specifice.

Daca ar fi si aici sa gasesc un inconvenient ar fi acela ca nu exista bancute sa poti sta ori sa citesti, sau sa urmaresti copiii care se joaca. Si cred ca ar fi de dorit sa existe si un loc de joaca mai complex, prevazut si cu tobogan, avand in vedere ca spatiul permite si astfel si noi parintii am avea niste momente mai linistite pentru a admira privelistea si a ne relaxa, fara sa mai traga copiii de noi in permanenta sa ne jucam cu ei sau sa ii urmarim indeaproape cand isi gasesc de lucru privind mormolocii din helesteu...

Proprietarii – ok

Proprietarii hanului ni s-au parut niste oameni cu bun simt, politicosi si amabili si care s-au oferit sa ne ajute cu ce avem nevoie pe parcursul sederii noastre.

La masa am fost serviti chiar de catre proprietar sau de baiatul acestuia care ne si anunta cand era masa gata atunci cand fugeam prin curte dupa copii si uitam sa ne mai intoarcem la masa... Ba chiar am facut si comanda prin telefon, atunci cand am plecat prin imprejurimi, pentru a avea mancarea gata imediat la sosire.

Avand in vedere ca hanul are restaurant si este supusa acestui regim, in interiorul acestuia se pot consuma numai preparate din restaurant.

Am inteles ca se poate face si gratar de catre turistii cazati aici, chiar cu pestele cumparat din pastravarie, insa acesta trebuie preparat de catre acestia.

Ceea ce as putea reprosa proprietarului reprezinta faptul ca nu se poate lua legatura prin adresa de mail furnizata chiar pe site-ul pensiunii . Desi am trimis numeroase mailuri pentru a stabili data sejurului, am rezolvat acest lucru numai telefonic, asa ca va sfatuiesc sa discutati numai la telefon atunci cand doriti sa faceti o rezervare. Poate ca ar trebui rezolvat acest astpect, pe care eu il gasesc foarte important. O rezervare facuta prin email este pana la urma un fel de voucher care ne confera siguranta ca totul este ok.

Mancarea – ok

Deoarece am stat foarte putin aici, nu am consumat decat de trei ori in restaurant.

La sosire am comandat mamaliga cu branza, pe care din pacate nu au mancat-o copiii mei si asta pentru ca nu arata ca “acasa”. Ce-i drept, fata cea mica a avut rau de masina pe tot parcursul drumului pana la han si era indispusa, iar cea mare e cam mofturoasa si prefera mamaliga moale. Pretul mi s-a parut mare, respectiv 18 lei portia.

Micul dejun

Micul dejun a fost in regim de bufet si compus din: cafea, lapte, ceai, carnaciori, oua ochi, sunculita, salam, branza, rosii, castraveti, unt, gem, ceapa, prajitura cu mere de casa, paine de casa.

Trebuie sa remarc ca a fost singura pensiune unde am stat la care cafeaua nu era separata de micul dejun si era la discretie.

Mie mi s-a parut indestulator si farfuriile erau umplute la golire. Tot ceea ce am mancat a fost foarte bun.

Pranzul/cina

In meniul restaurantului sunt destule preparate. Sotul meu insa a luat de fiecare data pastrav cu mamaliguta si mujdei, care a costat 22 de lei/portia si care a fost bun, dupa spusele lui.

Noi fetele am comandat supa de pui si ciorbita de vacuta (12 lei/portia), iar felul doi am avut snitel de pui, piept de pui foarte gustos si cartofi prajiti (cred ca 17 lei portia).

Ceea ce am comandat noi a fost bun. Nu pot spune ca a fost cea mai buna mancare pe care am mancat-o la o pensiune, insa ceea ce am luat ne-a multumit.

Preturile mi s-au parut normale pentru stelele pe care le etaleaza hanul, prin urmare eu cred ca acesta este destinat celor care doresc si isi permit confort, spatiu, liniste si peisaje deosebite.

Pe timpul sederii noastre am admirat zona superba, ne-am «harjonit » cu capriorul din curte, caruia abia ii cresteau cornitele, am facut si excursii in zona (la Templul Ursitelor - Manastirea Rupestra, 13 km), intr-un cuvant ne-am simtit bine din punctul de vedere al cazarii si relaxarii si ne-a parut rau ca a trebuit sa plecam mai devreme decat planificasem, insa cea mica nu s-a simtit bine din cauza drumului si nu reuseam sa o facem sa manance altceva decat lapte, asa ca a trebuit cu regret sa parasim aceste locuri frumoase cu promisiunea ca vom reveni atunci cand ne vom permite, dar si in formatie mai numeroasa si pentru a petrece un timp mai indelungat in aceste locuri deosebite!

Avem o tara superba si ar trebui sa colindam fiecare coltisor pentru a ne bucura de peisajele feerice cu care a inzestrat-o natura....

---

VIZUALIZĂRI: 4443 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI