Insula Capri - Insula dezamăgirii

TIPĂREȘTE

Aceasta nu trebuia să fie vacanţa mea. Soţia mea, fata mea şi încă două doamne, prietene de-ale soţiei mele şi-au planificat vacanţa de după Paste la Roma, Sorrento şi insula Capri. Vacanţa ’’ de-a fetele, vagaboandele ’’…. E democraţie, sau ce? Dar, dumnezeu le-a citit gândurile, sau mi-a auzit mie rugăciunile şi nu a lăsat să se întâmple una ca asta. Una dintre doamne, cea mai păcătoasă probabil, se împiedică pe locul drept, cade şi îşi sparge un genunchi. Căruţa excursionistelor rămâne în trei roţi şi într-o rână. Asta cu şase zile înainte de data plecării. Biletele de avion şi cazările erau deja plătite. Au căutat ele şi-n stânga şi-n dreapta pe cineva să completeze formaţia, dar nimic. Într-un final, văzând ca nu găsesc nici o variantă, şi-au luat inima-n dinţi şi m-au chemat pe mine, ştiind ca eu sunt oricând amator de încă o vacanţă. Cu asta vacanţa ‚’’ de-a fetele ’’ a luat sfârşit şi democraţia la fel. Am achitat la agenţia de voiaj o diferenţă, nu foarte mare, pentru schimbarea biletul de avion şi a rezervărilor pentru hoteluri.

Am plecat după amiaza din Bucureşti spre Roma cu o cursa Tarom combinata cu AlItalia. Am aterizat pe Fiumicino, am luat un taxi şi ne-am dus la hotel. Aici aveam rezervate două nopţi de cazare. A doua zi am fost cu doamnele la shopping şi ne-am plimbat pe la Fontana di Trevi, prin Piaţa di Spania şi Piaţa San Pietro. Mi-aş fi dorit să merg la Galleria Borghese dar nu aveam rezervare, iar fără asta nu se poate.

De la Roma la Sorrento am mers cu trenul. Aici aveam rezervate 4 nopţi de cazare la un hotel fără pretenţii (3*, 135 €/camera dublă /noapte)

Au urmat două zile în care am vizitat Sorrento, Amalfi şi Positano, dar despre acestea intenţionez să scriu un alt review.

Insula Capri, cireaşa de pe tort, a fost lăsată la urmă.

Ne-am îmbarcat de dimineaţă nu foarte devreme pe un vaporaş ce pleca din Sorrento. Aglomeraţie mare, lume multă de n-şpe naţionalităţi, dintre care unii vorbitori ai unor limbi neidentificabile pentru mine.

Am citit aici pe site despre vacanţa Georgianei de anul trecut, şi despre nunta ei de argint pe care şi-a făcut-o pe aceasta insulă. În minte îmi fierbea şi mie acest gând… anul ăsta şi eu împlinesc 25 de ani de căsnicie şi poate repetam şi noi faza. Reţinusem toate detaliile, (Piazetta Umberto I, Biserica Sfânta Sofia, padre Vicenţio). Nici nu deschid bine gura să-i zic nevestei despre romantismul care-mi bântuie prin cap… şi să te ţi frate.

- Nunta de argint iţi trebuie ţie, păi tu crezi că mă mai poţi prosti pe mine, ca la 20 de ani, Eu abia am aşteptat să-mi iasă jurământul şi tu vrei să mă duci iar la altar. N-ai să vezi.

Încep eu, că-i doar un legământ simbolic, şi că jurământul de la prima nuntă este valabil până la moarte.

-S-o crezi tu, după 25 de ani, şi condamnaţii pentru crima sunt eliberaţi, da-păi eu că n-am omorât pe nimeni, şi unde mai pui că am avut şi bună purtare.

Mi-am băgat coada-ntre picioare, gândindu-mă că pe lumea asta toate greşelile se plătesc iar eu acuma trebuia să-mi plătesc greşelile tinereţii.

Din oraşul port Marian Grande am urcat cu funicularul spre Capri, principalul oraş al insulei. Am trecut pe lângă Basilica St. Sofia cu capul într-o parte, nu care cumva să ne vadă padre Vicentio şi să ne salute din partea Georgianei.

Am intrat de curiozitate la un Hotel de 4 * şi la unul de 5 * din centru Capri sa vedem la ce preţuri se învârt, după care am mers să vedem Gradinile Augustus şi panoramele ce dau spre celebrele stânci Faraglionii (click aici pt detalii) si spre Via Krupp.

După ce am făcut o şedinţă foto prelungită ne-am aşezat la o terasă pentru a ne hidrata niţel. Ospătarul văzând o clientelă atât de aleasă ne-a întrebat dacă nu vrem să stăm pe terasa hotelului, aceasta având vederea spre mare. Cum să nu vrem, iar dacă tot ne-am anturat l-am întrebat şi despre preţurile camerelor. Ne-a spus că în luna aprilie şi sfârşitul lui septembrie preţul unei duble scade sub 200 € /noapte. L-am rugat să ne arate o camera pentru că noi la toamna vrem neapărat să venim, cum să ratezi un asemenea chilipir? Ne-a dus prin tot hotelul, care cei drept, face toţii banii. Ne-am hidratat cu un prosecco pentru care am plătit 65 € şi via.

Din Capri la Anacapri am mers cu un autobuz ce arată într-o stare jalnica, ziceai ca a fost adus direct din Kandahar. Ne-am plimbat pe străduţele labirint ale centrului istoric şi am vizitat biserica St Michele decorată cu un pavaj interior foarte frumos, din gresie majolică ce–i reprezintă pe Adam si Eva în paradisul terestru, într-un peisaj ireal cu unicorni si alte vieţuitoare idilizate.

Casa Rossa, Via Trieste, Piaţa Boffe şi bazilica S. Sofia le-am punctat din mers şi cam atât cu Insula Capri. Nu tu Grota Azura, nu tu Villa san Michele, nu tu muntele Solano nu tu scări feniciene, dar nu contează că oricum avem rezervare pentru luna septembrie la hotelul despre care am vorbit, şi poate până atunci o punem şi de o ’’nuntă de argint’’.

Seara ne-am întors la Sorrento unde am mers la un Club pentru a vedea un Tarantella Show.

La întoarcere spre Roma am oprit pentru o jumătate de zi la Napoli, oraşul munţilor de gunoaie care consider că merită şi el un review separat.

---

VIZUALIZĂRI: 11912 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI