Scurtă plimbare în Debrecen

TIPĂREȘTE

Am plecat dis-de-dimineaţă de la hotelul Iris din Borş (click aici) şi ne-am îndreptat spre vama Borş, pe unde am trecut repede, fără probleme. Nu am luat e-vigneta, pentru că nu aveam de gând să mergem pe autostrăzi, cel puţin în prima parte a călătoriei noastre. Din vamă, am pornit pe E79 şi, după 65 km şi cam o oră de mers, am ajuns în Debrecen, prima ţintă a călătoriei noastre.

Cu o populaţie de ceva mai mult de 200.000 de locuitori, Debrecen (sau Debreţin, cum i se spune pe la noi) este al doilea oraş din Ungaria. Spre surprinderea mea, am constatat că în Debrecen sunt cinci parcări subterane, unde îţi poţi lăsa în siguranţă maşina contra unei sume convenabile. Spre comparaţie, în Bucureşti, la o populaţie de zece ori mai mare, abia dacă sunt vreo două...

Noi am ales o parcare centrală, unde ne-a dus GPS-ul, cea de la adresa Széchenyi utca 24, vizavi de Megyei Ítélőtábla, Curtea de Apel Judeţeană din Debrecen. Tariful era, dacă-mi aduc bine aminte, 180 forinţi pe oră, asta însemnând cam 2,75 lei pe oră.

Parcarea este chiar în centru, pentru că, pe acea stradă, la vreo 200 m, se ajunge într-o mare intersecţie, Révész tér, care poate fi considerată kilometrul zero al oraşului. Din această intersecţie, Széchenyi utca devine Kossuth utca, iar strada Petőfi, care vine din sud, se transformă în strada pietonală a oraşului, Piac utca.

Pentru început, am pornit într-o plimbare de-a lungul străzii Kossuth, la capătul căreia se vedea Biserica roşie. Între intersecţia cu strada Piac şi cea cu strada Burgundia, strada Kossuh, o arteră principală a Debrecen-ului, este mărginită de clădiri care se întrec în frumuseţe. Nu mai înalte de 4-5 niveluri, construite probabil prin secolul al XIX-lea, sunt frumos decorate, bine întreţinute şi fiecare are un stil propriu. Priviţi fotografiile şi-mi veţi da dreptate.

La vreo 200 de metri de intersecţia cu strada Burgundia, strada Kossuth se termină în Méliusz tér, o piaţetă unde se găseşte Verestemplom, Biserica Roşie, o frumoasă biserică reformată, datând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi construită în stil neogotic, din cărămidă, parţial netencuită, de unde i se trage şi numele. Din păcate, ea nu poate fi vizitată decât printr-o cerere prealabilă, iar în momentul când am ajuns noi, era închisă.

Ne întoarcem pe strada Kossuth, de data aceasta pe cealaltă parte şi, bineînţeles, ne oprim să admirăm la exterior Csokonai Színház, teatrul oraşului, construit în stil romantic, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. O placă memorială pe clădire aminteşte aceste lucruri, precum şi numele arhitectului: Skalnitzky Antal.

Alături de clădirea teatrului, în dreapta cum priveşti spre acesta, este o altă clădire cu arhitectură deosebită, în care îşi au sediul mai multe instituţii administrative, printre care sigur şi ceva legat de poliţie, am citit pe una din plăci cuvântul Rendőrség.

Ajungem din nou în Révész tér şi pornim de data aceasta pe Piac utca, spre nord. Interesant este că, deşi această stradă este pietonală, tramvaiul circulă în continuare pe aici. Pe partea dreaptă se află clădirea Vechii Primării, dar şi alte clădiri cu arhitectură deosebită. La parterul Vechii Primării se găseşte şi biroul de informaţii turistice, primul loc unde, după părerea mea, trebuie să vină un turist ajuns la Debrecen. Biroul este foarte bine dotat, cu tot felul de materiale şi de unde se poate lua gratuit o hartă a oraşului, precum şi pliante cu informaţii turistice, multe dintre acestea chiar în limba română.

Informaţii turistice interesante se pot obţine şi pe site-ul click aici, (sau altul, identic, click aici), cu variantă şi în limba română.

Continuând pe aceeaşi parte a străzii, ajungem la o frumoasă fântână arteziană, de formă ovală, după care ne oprim la principalul obiectiv, emblema oraşului Debrecen: Debreceni Református Nagytemplom, Marea Biserică Reformată, cea mai mare biserică protestantă din Ungaria. Ce te surprinde prima dată la această biserică, este faptul că este mai mult lată, decât lungă. Nava centrală, orientată pe direcţia est-vest are dimensiunile 55×15 m, iar nava transversală, orientată pe direcţia nord-sud, 38×14 m. Altarul se află la capătul nordic al acesteia din urmă. Un alt lucru mai puţin obişnuit este plasarea orgii, în spatele altarului. Interiorul este simplu, practic fără decoraţiuni. Biserica are două turle simetrice, cu înălţimea de 64 m. În secolul al XVII, regentul Transilvaniei, Rákóczi I a făcut cadou bisericii un clopot de 5 tone, decorat cu pasaje din Sfânta Scriptură, care a fost montat în turla din colţul sud-estic. În 1802, în urma unui incendiu, clopotul Rákóczi a căzut şi s-a crăpat. După ce a fost refăcut, a fost montat în cealaltă turlă, unde se află şi acum. Începând din 1991 aceasta a fost deschisă vizitării publice.

Am intrat în biserică plătind o taxă de 350 de forinţi de persoană, ceea ce a inclus şi urcarea în turla din colţul sud-vestic. În biserică, fotografiatul este interzis, dar, recunosc, am făcut totuşi câteva fotografii.

Din turlă se deschide o frumoasă perspectivă panoramică peste oraş. Spre sud, vedem strada Piac, hotelul Aranybika şi, în prim plan, grupul statuar Kossuth, ridicat în amintirea adunării care a avut loc în biserică în 1849, adunare în faţa căreia Kossuth a citit Declaraţia de Independenţă.

Spre nord se văd Megyeháza, Casa Judeţului, o frumoasă clădire de la începutul seolului al XX-lea, Debreceni Református Kollégium, Centrul de Artă Modernă şi Contemporană MODEM, Muzeul Déri.

Coborâm din turlă, nu înainte de a privi cu atenţie clopotul Rákóczi şi ieşim din biserică, pentru a admira grupul statuar Kossuh. Pe caldarâmul din faţa statuii este realizat un frumos mozaic ce reproduce emblema oraşului Debrecen, iar un pic mai departe, cea mai mare fântână ceramică din Europa, cu un diametru de 20 m. Nu am găsit nicăieri vreun nume pentru această fântână şi nici nu cred că are unul.

Revenim agale spre Piaţa Révész, unde ne aşteaptă să o vizităm, Református Kistemplom, Mica Biserică Reformată. Veche de peste 400 de ani, biserica are un turn ca un bastion, motiv pentru care, iniţial nici nu am crezut că e vorba de o biserică.

Pentru că mai aveam timp, conform planificării, din Piaţa Révész "coborâm" spre sud, pe strada Petőfi şi facem la stânga, pe strada Szent Anna. Aici se găseşte Szent Anna Katolikus Székesegyház, Catedrala Catolică Sfânta Ana, o clădire din prima jumătate a secolului al XVIII-lea. De o parte şi de alta a intrării se află câte o nişă, în care se găsesc statuia sfântului Ştefan (în stînga) şi cea a fiului său, sfântul Imre (în dreapta).

Aici, vizita noastră în Debrecen a luat sfârşit. Ne-am întors la parcarea subterană de pe strada Széchenyi şi am plecat mai departe, un pic obosiţi după cei câţiva km făcuţi prin oraş şi după urcarea în turnul de 64 m, dar fericiţi că am văzut un oraş frumos, pe care cetăţenii săi îl păstrează cu grijă pentru ca şi urmaşii lor să se bucure de el. Bucurie de care şi noi am avut parte.

---

VIZUALIZĂRI: 5538 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI