Nenea Milu ...crocodilu' ....

TIPĂREȘTE

Atunci cand putem, o facem lata...

Asa, cu multa decenta, fara sa deranjam cumva pe cineva, fara sa tipam, fara sa ne punem in cap bautura sau mancarea pe care o luam la noi, respectand ordinea, curatenia si linistea celorlalti, petrecem frumos cateva zile sau ore, bucurandu-ne unii de altii, facand si un exercitiu de toleranta.

Si asta, pentru ca stim cu totii ce inseamna sa aduni la un loc mai multe persoane, de varste diferite, fiecare cu tabieturile ei, cu preferinte culinare diferite, cu obiceiuri si ore de odihna altele decat ale noastre...

Totul poate deveni o minivacanta reusita, ori poate degenera intr-un prilej de carcoteala si suparare, care pana la urma, dauneaza teribil atmosferei generale, pe care ai fi vrut-o cu totul si cu totul altfel...

Am trecut, in diverse etape ale prieteniei noastre, prin fel de fel de situatii, una mai "draguta" decat cealalta, dar in final nu trece mult timp pana sa ne dorim sa ne revedem din nou in formatia consacrata.

Nu exista asperitati pe care sa nu le putem slefui, nu exista nimic de impartit; numai atat exista cu adevarat: nevoia tuturor si a fiecaruia in parte de a fi din cand in cand impreuna, pentru bucuria de a ne revedea, a ne impartasi ce am mai vazut si facut in rastimpul care a trecut de la ultima intalnire, in fond, pentru un pic de socializare in alt cadru decat cel in care ne ducem existenta zilnica...

Fapt pentru care, la intrebarea " unde mergem de data asta? ", am dat cu banul si a fost sa alegem ceea ce una din perechi ne-a propus: PENSIUNEA RUXANDRA din Moieciu.

Zis si facut. Ne-am imbarcat in trei autoturisme, vreo 10 persoane pentru ca inca doua aveau sa soseasca a doua zi, si am plecat la drum spre Valea Prahovei pe binecunoscutul DN1, ca la autostrada se mai lucreaza vreo trei generatii, eu nu cred sa apuc sa o folosesc vreodata...

Hahaha... mi-am amintit de o" vorba " care zice ca e bine sa imprumuti bani de la un pesimist... ca nu se asteapta sa-i inapoiezi banii vreodata.

Nu ma puneti la incercare! Va rog!

Nu va ma fierb mult. Ajungem la destinatie cu bine, incolonati frumusel, dupa ce am" pescuit-o "pe doamna Doina de acasa din Bran ca are si acolo o proprietate... Sotul, domnu' Milu, nu prea a fost de acord sa o lase singura cu noi, dar... nu a avut ce face... pentru el nu era loc in nici o masina...

Nu-i nimic, va veni el pe jos, ca-i invatat cu drumul lung... iar noua ne va face placere sa vorbim cu un fost profesor de istorie, acum pensionar si apropritar de pensiuni montane...

Repejor ne-am cazat alegandu-ne cate o camera si rezervand una si pentru perechea de tineri ce avea sa ne urmeze a doua zi.

Apoi, am trecut la taiatul lemnelor fiindca aveam un gratar chiar langa foisor sii... ce credeti? Nu puteam face un ceai de tei decat numai la gratar...

Dar ceaiul nu merge chiar asa... trebuie baut numai dupa o tuiculita buna de care am luat de-acasa dar... parca nu merge pe stomacul gol... un pic de slaninuta, sunculita... parca e mai buna acum... nu?

Cunoasteti tot traseul de urmat... in prima zi, ne odihnim, vorbim, ascultam muzica... ardeleneasca, banateana, din Oas sau din Moldova, ne place si cea dobrogeana... nu putem inghiti manelele. Asa ca in unanimitate decretam ca suntem toleranti si mergem mai departe pe firul povestii ca ea contine o gramada de alte evenimente ce ne fac viata mai frumoasa.

Impreuna cu noi, o doamna, octogenara, ce ne povesteste impresii din fel de fel de catorii mai recente sau mai vechi, cu un farmec fara egal... O ascultam cu placere, cu invidie poate, ca a vazut ceea ce poate noi nu vom apuca sa vedem vreodata... Toata lumea ii spune Missi. Se vede clar ca a fost o MISS la viata ei, o femeie iubita la munca dar si acasa, o persoana agreabila pe care o vrem mereu in preajma noastra, o cautam mereu si de multe ori nu o gasim pentru ca este plecata intr-o alta excursie fie in tarile nordice, fie in Africa... ultima data a fost in Israel...

Aceasta femeie reuseste sa ne fascineze de fiecare data cu talentul ei, ne creaza imagini inedite, ne vedem impreuna cu ea pe strazile Parisului, Vienei, Saltzburgului... si nu ne saturam sa o ascultam de multe ori in acordurile muzicii orchestrei lui Andre Rieu. Totul se petrece sub acoperisul acelui foisor, in jurul mesei... incet se lasa seara si ne vine randul fiecaruia sa ne amintim de cate ceva sau cineva...

Si iata, apare gazda noastra, domnul Milu, un tip simpatic, care scoate de sub vesta un clondir de o jumate de tuica facuta din fructele de anul trecut... Nenea Milu, intra in scena cu glumele lui picante dar si savuroase, are un farmec aparte, cel al omului cultivat, citit, ce s-a aplecat in viata lui asupra a generatii intregi de copii, carora le-a calauzit pasii prin scoala... ne vorbeste despre proprii lui copii, realizati, plecati prin lume incotro i-a atras soarta pe fiecare... dar... el ii asteapta inca sa revina pe aceste plaiuri mioritice, pentru a continua ceea ce el si consoarta domniei sale au inceput si poate ar vrea sa nu lase de izbeliste...

Pensiunea Ruxandra, are doua corpuri de cladiri... unul este la sosea, paralel cu aceasta, iar celalalt, cam la fel de mare, spre gradina. In total sunt vreo opt camere, incalzite de o centrala pe lemne ce face fata unei cereri in timpul iernii, fara probleme. A doua zi, gazda noastra era la ora 5 dimineata pregatita sa porneasca centrala pentru dusurile de dimineata. Nu prea am somn, sunt un tip matinal, asa ca am cu cine sa vorbesc -cu doamna Doina - despre fel de fel de preocupari, evenimente, griji, indoieli, certitudini, bajbaieli... cate si mai cate...

Incepe o noua zi in care ne vom simti, la fel de bine, in armonie cu natura, avand pe langa noi prieteni... carora as vrea sa pot sa le spun cat de mult ii iubesc... cata nevoie am de ei... cat imi este de dor de ei chiar si numai dupa cateva zile de la despartire...

Oare de ce ne este teama sa rostim cuvinte sacre: iubire, dragoste, suflet, dor... ?

Am invatat sa nu ma tem de sentimente frumoase, asa ca de cate ori am prilejul, le exprim...

Va las in compania unor fotografii ce vorbesc mai mult despre prietenie...

---

VIZUALIZĂRI: 3117 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI