Echange d’experiences unique en Belgique

TIPĂREȘTE

Pentru ca redactarea mea sa aiba o nota de eleganta am ales un titlu care sa-mi contureze ceea ce vreau sa povestesc si cu lux de amanunte ca si cand as scrie intr-un jurnal, insa de aceasta data sa poata fi citit cu placere sper, asemenea unei carti cu basm, aleasa cu grija din biblioteca unde se odihnesc cartile vechi dar nu uitate si cu amprenta de cerneala, pe foile cerate scrise de autorii de seama! Titlul cu care am dorit sa incep se refera la “SCHIMB DE EXPERIENTA UNIC, IN BELGIA” si din care am invatat notiuni care fara indoiala ma vor ajuta in viata.

BELGIA – o tara in care dictia eleganta cat si limba franceza iti ofera istoria de care aceasta se leaga. Si cat de necunoscatoare ma simteam in aceasta “comunitate”nou descoperita pentru mine, care ma facea sa-mi doresc aflarea cat mai multor obiective si-n acelasi timp imi dadea senzatia ca niciodata nu voi putea patrunde pana la samburele ei, fiind acoperita de coaja de piersica putin pufoasa si usor aspra. Nu a insemnat nimic revoltator pentru mine ba chiar rabdarea a fost ghidul meu pe toata perioada experientei-sa ma intorc in orasul natal cu multe cunostiinte dobandite si placerea pe care am simtit-o sa o povestesc mai departe!

Cum am ales si de ce sa merg in schimbul de experiente in Belgia? Placandu-mi limba franceza foarte mult si profesoara pentru care am prins mare drag pentru felul si modul de a ne explica notiuni din materia pe care dansa o preda, adica limba franceza imi doream de mult timp sa ajung in Belgia sau in Franta. Iata ca s-a ivit ocazia si urma ca pe data de 18 iulie sa aiba loc plecarea in Belgia in schimb de experiente avand ca insotitor stimabila d-na profesoara de limba franceza si directoare a Colegiului la care invat impreuna cu grupul format si o alta profesoara de limba franceza dar mai mult ca bomboana pe tort a venit. Foarte incantata pentru destinatia ce avea sa fie am mers acasa sa-i povestesc mamei iar raspunsul ei fara sa stea pe ganduri a fost “sigur ca DA”…fiind afirmativ mi-a bucurat sufletul si asa a inceput povestea odata cu plecarea mea in Belgia. Timpul a trecut ca prin zbor, bagajele pregatite, pasaportul, dovada si toate etapele erau puse la punct pentru a nu intalni niciun impediment si sosise si 18 iulie 2008. Intalnirea a avut loc la liceu la 03:00 dimineata unde autocarul era pregatit si ne astepta caci urma sa avem un drum lung, pentru unii plictisitor pentru altii opusul cuvantului folosit. Ne-am luat adio de la scumpii nostri parinti pentru o perioada, cu lacrimi in ochi si “cu D-zeu inainte”.

Timp de 3 zile gazda noastra ne-a fost autocarul, cu expetia noptilor caci am innoptat prima seara la Arad la Hotel S&G un hotel foarte bine pus la punct si cu atractii in curte: barbeque, curte, biliard si dotat cu restaurantul frumos amenajat unde in pretul camerei se includea si micul dejun, baie proprie, tv, apa calda/rece, caldura si wireless, iar in cea de-a doua noapte ne-am cazat in Munchen Germania la hotel insa de ce sa il denumesc la alegere daca nu mai stiu, oricum avea camerele mici dar primitoare cu un pat suprapus dar foarte confortabil si o baie curata. Dimineata celei de-a treia zi a fost foarte grabita caci vroiam sa ajungem cat mai repede in Rochefort.

Ora 16:35-autocarul poposeste langa acostament in Rochefort, unde toate familiile la care trebuia sa stam in tot acest timp ne asteptau cu zambetul pe buze si camerele de filmat pentru a pastra si ei amintirile ce aveau sa ramana dupa intoarcerea noastra acasa! Eram foarte incantata si parca lacrimile stateau poposite pe obrazul meu de emotie gandindu-ma ca ma aflu intr-o tara straina si urma sa merg intr-o alta casa, la cu totul alta familie nu de nationalitate romana si ma intrebam daca romanii nostri ar fi la fel de primitori toti? Si ce mai conteaza…trebuia sa uit si sa ma gandesc la zilele ce urmau si ca poate nu ma voi mai intalni niciodata asa ca trebuia sa le pretuiesc. Spun ca nu ma intalnesc caci de mers poate daca voi avea ocazia o sa merg insa nu in schimb de experienta posibil…Am mers la Euro-langues din Rochefort, scoala unde trebuia sa desfasuram activitatile pregatite de animatorii care se aflau la aceasta “scoala” cu profilul de invatare si cunoastere a limbii franceze cat si legatura cu straini dupa care ne-am indreptat catre familiile stabilite inca din Romania, a noastra a fost familia-Dupont- unde am stat eu si alte 3 colege. Am pasit in casa dansilor cu putine emotii si ne-au explicat, desigur in limba franceza, toate utilitatile de care proprietatea dispunea, avantajele si dezavantajele ce le vom intalni daca le incalcam regulile impuse. Apoi am cinat impreuna, le-am dus si suveniruri din Romania, spre exemplu cadoul meu a fost un mileu pentru masuta de 4 persoane din macrame, si un tablou de argint cu Cazinoul, iar pentru cei trei copii ai lor cate o ie dobrogeanca si cana din lut cu Delta Dunarii, stiam cati membrii sunt de la inceput cand ni s-au dat toate datele si tel fix al lor ca sa putem vorbi cu cei dragi. Dupa cina, ne-au asezat pe 2 coli A4 programul cat timp suntem la ei acasa pana sa mergem sau sa venim de la scoala.

Va voi povesti si voua din regulile care mie mi s-au parut amuzante si poate unele putin exagerate, dar nu-mi apartineau si nu eram la mine acasa, ma aflam in casa unor straini care pentru o saptamana mi-au devenit familie si trebuia tot respectul sa le oferim.

Dimineata la ora 7 tebuia sa ne trezim, la 7 si jumatate sa luam micul dejun care consta in apa sau lapte ca bautura, paine cu unt si gem nu mai mult de-o felie pentru fiecare persoana, painea la ei nu se consuma in cantitati mari-de exemplu 1 paine la 2 persoane pe saptamana asa ca trebuia sa ne mai procuram si singure alimente, apoi la 8 trebuia sa plecam catre scoala si de pachet ne purtam de grija. La scoala unde mai mult ne recreeam dar invatam si cum se compune o sceneta in limba franceza si multe alte activitati atractive cum ar fi karaoke-cantecele desigur in limba franceza, vizitarea pesterii din Rochefort “La grotte de Lorette” sa mergem la struterie si in orasele Bruxelles si Brugge. Terminarea programului la scoala se incheia la ora 16:00 si ajungeam in jurul orei 17:30 acasa caci familia noastra statea la iesirea din satucul Rochefort…puteti vedea-n poze unde se afla casa dansilor mai ales ca nu aveam niciun mijloc de transport in comun iar inchirierea pe zi a unei biciclete ajungea foarte mult-35 euro …iar ora 10 euro, noi neavand nevoie de ele o singura ora. Pana la ora 19:00cel tarziu aveam voie sa facem dus apoi la 20:00 se servea cina si la 21:00-21:30 cel tarziu la culcare caci doamna Dupont avea serviciu dis-de-dimineta de la ora 05:00. Insa micute cum eram … intr-o seara ne-am gandit sa spunem bancuri caci tv nu exista in camera insa “trasnita” ca de obicei cum sunt am facut o boacana. Am vrut sa inchid jaluzelele din exterior si am calcat pe patul colegei mele care era extensibil si vizibil parea de fier, insa dedesubt avea stinghii de lemn…ceea ce au facut sa pocneasca, erau subrede oricum!

Sa nu plictisesc cu prea multe detalii, am zis sa scurtez acest basm trait si sa trec la lucrurile esentiale. Iata ca ziua cu vizita in Bruxelles soseste si nerabdatoare ca voi pune piciorul pe pamantul unui loc strain, cu totul altfel decat ceea ce ma adaposteste pe mine, Romania asa cum e ea, o tara frumoasa care ar trebui sa aiba alti conducatori sa fie la fel de dornici turistii s-o viziteze, un alt oras dintr-o alta tara, emotionata ca de obicei mai ales ca-mi vor ramane amintiri si incerc sa-mi clatesc ochii de jur imprejur insa nici acum nu stiu daca am putut “captura” Grand Place-insemnand piata centrala din Bruxelles…o adevarata arta si-un mozaic unic! Dar inainte de toate am uitat sa specific ca am vazut si >jocul mare din mingii argintii cum i-am spus eu-atomium< Si sa continui spunand despre Grand Place-ca fiind intr-un stil medieval si bine-nteles arhitectura pastrata dar mai ales atmosfera de acolo caci zambetul nu lipsea de pe fata oamenilor si veselia te imbogatea numai daca te uitai la cladirile maiestoase!

Dupa parerea mea nu multe orase se pot compara cu Bruxelles si aici ma refer nu numai la populatie, care in proportie 25% aproximativ sunt straini ci mai ales la stil si nota de eleganta pe care cladirile o ofera cu-n plus orasului, oamenii care au o vestimentatie rafinata, parcurile impecabile de poti merge in papuci de casa si te sui in pat la culcare tot cu ei  dar sa nu uit MAI ALES de gusturile bogate in ceea ce privesc dulciurile cremoase si cu multa foarte multa ciocolata de-o esenta tare.

Chiar sunt multe atractii turistice in acest oras cu exceptia shopping-ului prietenul meu preferat dar nu si al portofelului…dar nu gasesti in Romania ceea ce poti achizitiona de acolo, chiar si-o vedere sau o carte cu descrierea Bruxell-ului in lb franceza, iar ca atractii pot enumera: Biserica Notre-Dame du Sablon, Palatul Regal, Parcul Jubileului, Cladirea Parlamentului, Muzeul de ciocolata, Bursa din Bruxelles, Biserica Sf. Mihail si Gudula, Sediul Nato, Sediul Parlamentului European, Piata Martirilor, Primaria Bruxelles, Muzeul Rene Magritte, Muzeul Regal de Arta si Istorie Manneken Pis-statuia din bronz fiind emblem a spiritului nerusinat al orasului, in ciuda acestui fapt lumea o admira mai mult decat lucrurile de valoare dintr-un muzeu (denumirile le stiam in mare parte dar exacte au fost luate din cartea mea stufoasa achizitionata de acolo in limba franceza) si multe altele dar care nu au fost vizitate poate de mine.

Si foamea isi facea aparitia asa ca ne-am suit in autocar, intreaga echipa de 56 de elevi ai Colegiului Pedagogic din Constanta si am pornit catre un restaurant stiut de Michelle coordonator cat si ghidul nostru, Atrium se numea restaurantul. Fiecare a ales felul de mancare existent in meniu caci mancarurile traditionale de la mama de acasa nu erau insa “pas du probleme” eu personal am ales salata de ton caci mi se parea mai bogata si sanatoasa …fiind un restaurant select si preturile erau pe masura dar a meritat si sper sa nu gresesc daca spun si tarifele aproximative de acum 3 ani…25 euro si un suc la 5 euro/persoana. Se scurgea timpul fara sa simti, daca am fi muncit sigur trecea mai greu insa ce e frumos trece repede asa ca am plecat inapoi spre satul nostru cu vacute, oite, caluti si struti :))) caci era zona de campie si deal asa locuitorii aveau alimente chiar naturale si sanatoase…La ora tarzie am ajuns si somnul si-a facut aparitia dar nu inainte de a povesti colegelor si prietenelor mele amintirile ce mi le-am cumparat si pozele pe care le-am facut impreuna. S U P E R B atat imi mai ramane sa spun…

Urmatoarea zi am ales sa mergem la struteria din Rochefort, unde proprietarul ne-a povestit in 2 ore multe lucruri intelese sau neintelese despre struti, ne-a poftit si in restaurantul dansului unde avea asezate oua de strut pe rafturile din lemn unde era sculptata denumirea societatii, oua printre cele mai vandute acolo, iar din partea casei ne-a oferit o clatita facuta dintr-un ou…practic noi ii putem spune omleta…dar aceasta era pufoasa arata mai mult a clatita, dar nu se servea decat cu zahar, nu prea stiau ca mai delicioasa e cu magiun!

Seara am mers -a l'ecole- unde am facut o recapitulare la karaoke a cantecelor invatate intitulate-Aisha, Pour un flert, Un petit bier on a soaf si Chanselise melodii bine alese si usor de invatat! O zi minunata, de mancare n-am mai povestit ca mai erau zile in care nu eram mancate: D

Deja 6 zile din jurnal le-am povestit, mai am despre Brugge, Abatia Melk si usor cu ochii inlacrimati incep sa ma despart chiar si de descrierea amanuntita pe care doresc sa fie citita de prietenii mei interesati de povestioara mea. Incep prin a spune ca trezita inca de dimineata ne pregatim si ne aranjam pentru a fi gata de plecarea la Brugge. Autocarul era in fata scolii, s-a facut prezenta si pornim la drum! Dorul de casa isi mai facea aparitia, alintatul lipsea caci regulile erau stricte si pentru toata lumea valabile. La departare incepea sa fie conturat Brugge-ul si napustiti de cladirile apropiate si stradutele inguste, unele parca erau smulse din mica Venetie si lipite pe teritoriul din centrul Brugge-ului se opreste si autocarul nostru si coboram nerabdatori sa ni se puna harta in brate si spusele profesoarei: ”la bulivard, birjare” caci poftele erau personale si doamnele profesoare au ales ca fiecare sa faca ce vrea dar la ora stabilita toti la autocar. Ideea nu a fost tocmai buna si asteptata pentru mine caci vroiam sa ne insoteasca sa putem merge la muzee si locurile nemaivazute, dar ne-am plimbat destul si macar ca am facut poze am ales si-o plimbare cu bicicleta de-o ora, apoi o inghetata la 4 euro de la toneta cu inghetata unde era un domn foarte amabil imbracat cu un costum de forma unei inghetate din fructe, viu colorata. Cina am servit-o la restaurantul De Karmeliet iar apoi ne-am intalnit sa mergem inapoi la domiciliul provizoriu. La intoarcere ne-am oprit si la Marea Nordului-un nume impunator cu un istoric furtunos dar in acelasi timp agreata de locuitorii care fac plaja si se bronzea pe durata intregii zile desigur celor insorite. Tres mysterieuse la mer du Nord! Ajunsi la scoala de unde am si plecat, atat eu cat si colegele de camera ne-am luat inima-n dinti, caci era ora tarzie 22:30 si am plecat pe jos, spre casa noastra care era pozitionata aproape de struterie spre iesirea din sat... la aproximativ 1h jumatate de mers pe jos, insa nu aceasta era un impediment ci pericolele caci dealurile si padurea erau foarte aproape de soseaua principala locuita de animale salbatice (porci mistreti, cerbi, lupi, etc). Intr-un final am ajuns bine si le-am spus membrilor din familia Dupont despre frica ce ne pandea dar degajati si zambitori ne-au spus sa nu ne facem griji ca putem alerga in caz ca-si face aparitia vreun mistret, asa ca ne-am conformat si ramanea de vazut cine sa ne taie sau nu calea. O noua zi cu surprize placute: Petrecerea de finala-“Super soiree pyjama-super petrecerea in pijamale” pregatita de animatori care a fost speciala si foarte distractiva. Neanuntati ajungem la scoala si animatori ne propun aceasta petrecere de care am ramas super impresionati placut si incantati de altfel, am acceptat insa problema era acum de unde pijamale! Trebuia ca din vestimentatia ce-o purtam in ziua respectiva sa renuntam la o soseta, sa mergem in picioarele goale, sa ne punem tricou pe dos si parul nu aranjat sa para cat mai real. S-au facut 6 echipe a cate 9 elevi si echipa cu cele mai trasnite idei urma sa castige dupa ce alegerile erau facute de profesori... foarte frumos a fost si-uite-asa ne-am ocupat timpul cu fel si fel de lucruri folositoare si distractive pregatite de animatori. Finalul ultimei seri s-a incheiat prin batistele pline cu lacrimi de crocodil si diplomele acordate de ei pentru participarea la proiect, prin a face cunostiinta cu cealalta echipa din Germania venita formata din 30 de elevi si la ora 00:00 distractia la discoteca super modern si tinereasca amenajata pentru noi! Am aflat la sfarsit si ca 2 dintre animatori erau romani si ne-am jenat unpic caci mereu ii “boscorodeam”, unele cuvinte nu le stiam si ii intrebam in engleza si nu vroiau sa ne raspunda ca ei stiau numai franceza, dar am aflat mai apoi ca erau romani :)) a fost shoc cand ni s-a spus si ne-au vorbit in limba romana am facut si pozele de grup, ne-am luat ramas bun si de la familiile noastre si de la profesorii care ne-au coordonat, animatorii pe parcursul intregii activitati extrascolare, cu gandul ca vom reveni in aceeasi forma! Dar iata ca viata ne schimba din cauza problemelor, visele pe care le avem se spulbera, amintirile le mai rasfoim cu greu in minte si asa se duce viata! Pacat caci mereu trebuie traita … cu bune cu rele e a noastra si trebuie sa razbatem in fata ei! Nu vreau sa ma intristez asa ca voi spune cateva lucruri despre Abatia Melk, extraordinara cladire si imensa, se poate zari de la departare chiar de pe autostrada! Poarta acest nume caci se situeaza chiar in orasul ce-I poarta numele Melk, sau mai bine spus deasupra orasului nu pe o portiune plata ci pozitionarea sa este pe deal avand vederea spre Dunare. Despre anii cand aceasta a fost fondata nu am vrut sa mai spun caci puteti gasi cu lux de amanunte pe google informatii deci nu eu as fi sursa, asa ca prefer sa ma limitez la ce am vazut si mi-a placut. In primul rand are o parcare aerisita, scarile din piatra incoronate cu piloni impunatori pe de-o parte si cealalta a scarilor de un alb imaculat creeaza trairile timpurilor vechi ca si cand pasesti spre o cetate, imbracat in straie de matase fina, dantela, cu rochii lungi cu multe jupe si umbreluta brodata manual a doamnelor din inalta societate sau respectiv barbatilor cu frac si pantalon la dunga din stofa neagra la care se adauga ceasul medieval … ca-n paradis si pentru cateva ore mi-ar fi placut sa port si sa fiu intr-adevar in acele timpuri dar traiesc realitatea si frumos e sa ai imaginatia bogata, acesta e si rostul sa te simti cu totul altfel, mult mai special si sa-ti placa tot ce te inconjoara. Dealul cat si padurea deasa din jurul Abatiei nu ar fi existat fara acest “testament” inegalabil lasat si vizitat zilnic de turisti si mai bine spus strainii din intreaga lume. As mai avea de argumentat fapptul ca exista niste povesti cum ca pietrele din curtea Abatiei Melk ar vorbi … insa sunt mituri pastrate probabil de-a lungul timpului dar puteti fi siguri daca ti mers sau veti merge ca pietrele nu vorbesc! Vizita la Abatia Melk din Austria s-a sfarsit si drumul spre Constanta a sosit!

Iar acum la incheiere nu pot spune decat “La revedere” si cu sufletu-mpacat, sper ca v-am bucurat! Sper sa pasim cu totii in viata pe scena divina, in teatrul lui Dumnezeu ca mereu sa ne pecetluiasca soarta si in excursiile si drumetiile ce le vom avea si ne plac sa fim mereu catre un drum cu flori si voie buna si falnici, sanatosi ca cei mai falnici stejari! Pe curand

Sper ca postarea sa fie la rubrica potrivita, caci Rochefort nu am gasit ca sa pot posta acolo dar Bruxelles a fost unul din orasele vizitate asa ca m-am gandit sa atasez eseul aici! Multumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 3139 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI