... Mai aproape de Cer...

foarte frumos scris despre un loc si niste oameni despre care am citit numai aprecieri! felicitari!

Multumesc mult pentru vorbele frumoase si incurajatoare. In curand o sa scriu si in alta parte: pentru lucrarea de dizertatie (. Nici review-ul dvs. nu se lasa mai prejos! Astept continuarea ("pe maine! ") . O seara buna!

Am auzit numai lucruri bune despre aceasta pensiune, ... nu numai dupa AFA dar si de la prieteni... nu pot decat sa te felicit.

ai stat in aceeasi camera ca mine... (postata impresie despre pensiune); ma bucur ca ti-a placut.

Puncte pentru partea a doua a review-ului. As propune alipirea partii II la prima pentru completare. Felicitari pentru review-uri!!!

mai aproape de Cer... (3 si... ultima parte).

duminica 10.10.2010... (interesanta conjunctie!...)

Ora 8,30, alerg in balcon... "Mai presus de cuvinte"... era un vers minunat alcatuit... Asa vad si simt si eu... Un cer albastru, fara vreun nor, soarele cald si crestele indepartate scanteind...

Nu ma aflu prea departe de momentul rasaritului iar valea... ("Valea Mariei "? !), se lumineaza treptat... Sub noi, padurea este intunecata, dar partea superioara a fost deja "inundata" de lumina... Nu sunt numai conifere, astfel incat petele de culoare ale altor specii dau cromatica zonei... Privesc padurea si urmaresc de fapt, miscarea soarelui, caci linia de demarcatie "lumina- umbra" se muta vizibil... iar cea din urma se face tot mai mica... Filmez...

Nici hamacul nu se misca, semn ca nu adie vantul... Incredibila zi, incredibil sfarsit de saptamana, mai ales atunci cand vii la "cota 1600" cu spaimele unor prognoze defetiste...

Ne echipam si alegem sa mergem cu masina, de asta data, spre Obarsia Lotrului, cale de circa 30 km, catre Voineasa si Petrosani...

Ne-am interesat cu privire la starea drumului si am primit incurajari... Oricum, nu sunt dispus sa-mi stric masina, care nu este un... "4x4", ci un banal Opel Astra...

Plecam pe la 10,30, usor, in viteze inferioare si savuram peisajul... Depasim "frontiera" de ieri si ne avantam spre "Papusa"... Multime de vile cochete, multicolore, ne ies in cale (nici n-ai crede ca s-au putut construi si in zona asta...). Drumul, asfaltat de curand, pare f bun, musca circular din "pieptul" muntelui... Imi aduc aminte scene dintr-un documentar in care muncitorii taiau cu macetele spirale in trunchiul arborelui de cauciuc pt a-l face " sa planga"... Compar actiunea (la alta scara, evident!), cu ceea ce-i face omul, muntelui...

Nu poate sa-i ia din semetie dar il cioparteste... Vad chiar cateva buldozere la baza lui, care sapa, mai musca din pasune pt a face loc altor fundatii...

Urcam in spirala, din ce in ce mai solicitanta. Folosesc viteza a treia si uneori a doua... Opresc sub varf si filmez perspectiva asupra oraselului aparut in ultimii douazeci de ani...

Am mai fost aici in 1992, dar la poalele "Papusii" nu era nimic, in afara unor lacasuri de ciobani. Era multa verdeata... Si acuma este, dar privirea iti e atrasa de vilele cu acoperisuri viu colorate, ce par a fi niste "decoratii" pe reverul batranului munte...

In sfarsit... cota maxima... Coboram din nou... Cerul pur, de un albastru intens, brazdat doar de darele a doua avioane ce par ca se vor intersecta, dar uite, fiecare si-a vazut de drumul lui, iar in urma au disparut pana si volanasele de norisori albi ce le marcau traseele...

Nu trece vreo masina, parem singuri... Este atata liniste... Gasim un loc unde nu adie nici vantul... Ingenunchez in mijlocul soselei si multumesc Cerului... Chiar simt ca trebuie sa fac asta...

Desi nu sunt mai mult de 4 grade, am senzatia ca temperatura are cel putin 15-16... Bucati de gheata ca niste brazde, se insira pe platoul din apropiere... Ma apropii... Par, mai degraba, o solidificare grunjoasa a umezelii din atmosfera ultimelor zile, sub efectul frigului si al vantului pe creasta...

Mergem linear, apoi, incepem sa coboram. Drumul excelent, asfalt de buna calitate... Nu stiu cat timp va rezista pt ca aici sunt mari variatii de temperatura si fenomenul de inghet-dezghet il poate strica... (sper ca nu foarte curand...).

Serpentine largi, cu ocolirea unor vai imense, iar urcam, iar coboram, imagini de vis... Opresc de cateva ori, nu ma pot abtine... Filmez in nestire... dar camera nu poate cuprinde deodata, ceea ce ochii mei vad... Fabulos... Un amestec de verde- jnepenis cu cvasipermanentul gri al muntelui, imi da fiori de placere... Revad cateva imagini pe ecran si mi-e ciuda ca nu m-am aflat in vreunul din avioanele care tocmai au trecut... Ce perspectiva...

Coboram in curbe stranse... Intalnim si primele autoturisme ce vin din sens opus, nu multe, vreo 4-5, majoritatea cu numere de Hunedoara... Unele, oprite pt ca pasagerii sa poata admira locurile... Ii vad la fel de coplesiti, ca si mine, de frumusetea muntilor... Sunt sigur ca i-au mai vazut, dar soarele acesta ciudat parca despica stancile... Sunt umbre nefiresti pe gri-ul pietrelor...

Dupa vreo douazeci de km parcursi in conditii excelente, asfaltul se termina... Inaintam pe un drum pregatit pt asfaltare... Adica, este bine intretinut, netezit si cu un asternut de sort (pietre marunte). Se circula acceptabil, fara pericol pt... integritatea masinii dar viteza este limitata la 15-25 km/h. Tronsonul se intinde pe vreo 2,5 km apoi, revenim pe asfalt... Nu pentru mult timp... Segmentele de drum asfaltat alterneaza cu portiuni scurte (circa 100-200 m), de sosea in curs de amenajare... Nu exista pericole dar poate fi neplacut, caci soarele a dezghetat pamantul si pare cam noroios... Adica... se murdaresc anvelopele si... mai sare si pe caroserie, insa masina nu se afunda, e ceva... doar la suprafata...

Intalnim o zona defrisata complet (poate de om, poate ca vantul a "culcat" padurea si a fost nevoie de curatire ulterioara, nu stiu, nu am pe cine sa intreb...). Oprim... Peisajul e selenar, vad cativa culegatori de ciuperci... Buna idee... Adun cateva dar se pare ca gerul mi-a luat-o inainte si a stricat totul... Stau pe o buturuga imensa si meditez la soarta acelui brad... Numai ciupercile, existente efemere, ii mai stau prin preajma ciotului ce-i pastreaza amintirea...

Plecam... in doi km intalnim un paraias (mic, mic... da' viguros). Ce sa fie? Pai... pe o tabla veche scrie... "Obarsia Lotrului"... Aha... deci... pare a fi Lotru la... originile lui... Ma simt ca la Cheile Oltetului sau la Cheile Bicazului sau la... Padurea Neagra... (as vrea eu!)...

Capat de calatorie... Petrosani- 29 km... Voineasa- 14 km... Intoarcem... Pe un indicator citesc din fuga... "Lacul Galcescu- 3,2 ore"... , traseu turistic... Poate alta data...

Facem o scurta pauza si... "motor"... Folosesc des viteza a doua... Curbele abrupte si in "ac de par" trebuie abordate cu atentie, mai ales ca drumul nu este asfaltat aici...

Imi doresc sa ajung aproape de Papusa... dar am inca mult... Scap de cei 10 km cu intermitentele de care am vorbit si revin la asfaltul continuu. Frumos, atat de frumos incat opresc fara sa vreau in aceleasi locuri in care am poposit si la ducere... Doar cand incep sa filmez imi dau seama ca am mai fost aici, semn ca... repetabila frumusete te poate vraji pana la pierderea timpului si reperelor...

Opresc din nou pe creasta "Papusii" pt a admira privelistea de-o parte si de alta... Cu un adanc regret, in amestec nedefinit cu o multumire interioara, coplesitoare, incep coborarea spre Ranca... 60 km in patru ore (agale si cu opririle dorite), ma fac sa notez cu 10 -plus, programul acestei zile...

Intram in zona vilelor... Rulam incet, cu tristetea celor care realizeaza ca trebuie sa paraseasca in curand,

acest colt de rai (... de... Ranca!)...

Ne intalnim cu Adelin si cu fiul lui cel mare, pe biciclete... Hei, mare, mare, dar abia pleaca de luni la gradinita, asa ca si bicicleta lui este pe masura... Va fi, cu siguranta, un "om al muntelui"... Deocamdata... e... "un pui"... De sus, "Papusa" ne priveste cu ingaduinta... Si cu agerime, as zice, caci astazi nu este cu... "capul in nori"...

E trecut de 14... Ne schimbam si coboram la masa de pranz... Eu vreau o ciorba de burta, sotia- una de pasare. La felul doi avem ficatei cu mamaliguta si mujdei, apoi, prajituri de casa... Ar merge si o bere dar... bagajele ne asteapta, spre a fi pregatite...

Impachetam prin camera... Tacem... Fiecare simte regretul... Ne hranim cu imaginile ramase pe retina...

Mai ies pe balcon... Toata valea... ("Valea Mariei"? !), straluceste in lumina...

Desi nu am crezut, mi s-a indeplinit o dorinta nerostita, aceea a unei zile cum rar poti intalni, in octombrie, la... peste 1600 m...

Impachetam prin camera... Tacem... Coboram bagajele la masina, predam cheia si multumim gazdelor... Le uram succes si putere sa-si administreze investitia...

Pupaturi, multumiri, iar pupaturi... "motor"...

Veni, vidi... "Valea Mariei"!

Drumul spre Novaci (18 km), pare o joaca (desi... nu este!), fata de traversarea Parangului... Alimentam cu benzina in Novaci, plecam...

Soarele ne aprinde piepturile... Mergem cu el "in fata" iar in curand oprim sa mai dezbracam din hainele de pe noi... Tempetarura exterioara creste pe masura ce coboram... 10... 15... Pe la Filiasi ajunge la 16... Ajungem in Craiova pe la ora 18... Vine seara din urma... De fapt, ma prinde la poarta, cu cheia in mana... Sunt "scanat" definitiv, imi dau seama... Se intuneca rapid...

Despachetam prin camera... Tacem... A fost frumos, f frumos... "mai presus de cuvinte"...

Incet, incet, ne reluam obiceiurile casnice... Sunt atatea lucruri de facut... Cuuum? Maine e luni? ... E zi de lucru? ... mai sa fie, ... cum a mai trecut si weekend-ul asta...

luni, 11 octombrie 2010... ora 7...

... ma trezesc si... eiii... da' asta-i alta poveste...

(multumesc tuturor!)

cu prietenie, Leone.

... mi-am insusit dojana administratorului si am plasat ultima parte la "ecouri"... Mi-a fost mai... la-ndemana... Il rog, sa reuneasca aceste trei bucati (ciopartite, precum trupul lui Osiris de catre perfidul Seth), si sa formeze intregul pe care mi l-am dorit... Am reflectat si da! , asa este, am incalcat regulamentul, caci prin fractionarea unui articol se pot obtine (fraudulos, de buna seama!), puncte pt fiecare bucatica... Nu e fair-play pt ca cineva care a scris un intreg este punctat doar o singura data...

Asadar, cum nu mi-am dorit acest avantaj (departe de mine gandul...), propun anularea punctelor pt prestatia mea, ramanand doar satisfactia pura ca i-am ajutat cu ceva pe viitorii drumeti prin cele locuri...

In rest, imi vad de ale mele... Pantofii mei au talpa moale, moale... ati auzit ceva?

Si... Doamne... nici nu vreau sa ma transform in... Seherezada (ma rog, intelegeti, si pe mine m-a intrigat titlul ala imposibil... "Cinderella-man"... , cam asa ceva)... Cu bine, Leone.

leone si tu esti printre cei care merita acest mic cadou:

click aici