Pensiune superba, pacat ca e locuita.

TIPĂREȘTE

Pensiunea Mara a fost o alegere de ultim moment, nedocumentata, o abatere de la obiceiul meu din momentul in care aleg o unitate de cazare. De ce? Pt ca miniturul din luna iulie a acestui an am hotarat sa fie planificat de la inceput in proportie de 75% pt ca pt final sa alegem 2 nopti de cazare la Borsa sau Durau. In cele din urma am ales Durau, din simplul motiv ca imi doream foarte mult sa urc pe Ceahlau, un vis mai vechi de-al meu. Drept urmare, in dimineata plecarii din Maramures am rugat un prieten de acasa sa imi gaseasca cateva numere de telefon de la pensiuni din statiune. Fiind joi, de vineri mai toate locurile erau ocupate asa ca m-am lovit de fiecare data de raspunsul "Nu avem camere decat pentru seara aceasta". Intr-un final am ajuns sa sun si la Mara unde mi-a raspuns un domn cu un limbaj ce parea rudimentar, limitat si care la un moment dat mi s-a adresat cu "domne", pe un ton normal dar care totusi nu mi-a picat bine. In astfel de cazuri de obicei renunt pt ca nu ma astept la nimic bun dar de data asta fiind constrans de imprejurari si afland de la prietenul de acasa ca pensiunea arata bine din poze am zis fie. Fac o paranteza si tin sa mentionez: drumul de la Sighet la Durau, prin Borsa si Vatra Dornei este un DEZASTRU, am parcurs aproximativ 210 Km (cred) in 6 ore si jumatate. Peisaje superbe, atata timp cat am apucat sa vad intre ocoliri de gropi, frane, injuraturi printre dinti si tot tacamul. Pacat de zona Borsa care are un potential enorm datorita muntilor Rodnei. Eu nu voi mai calca pe acolo pana nu aflu din surse sigure ca drumul s-a reabilitat. Revenind la tema initiala. Pe la ora 6 PM proprietarul ma sunat sa ma intrebe, de data asta pe un ton mai intepat "Domne, mai veniti sau ceva faceti sa nu ma incurcati sa raman cu camerele! ". Atunci i-am raspuns si eu cu "Domne, dc ti-am zis ca vin, vin ce dracu! ". S-a linistit, probabil era nevoie sa ma exprim mai pe limba lui. Am ajuns acolo in jur de 8:30 PM. Pensiunea absolut superba, nu am avut absolut nimic de reprosat, un exemplu de cum ar tb sa arate o pensiune. Diferenta intre ea si 99% dintre cele din Romania era ca modul cum era structurata aducea mai mult a casa familiala unde se inchiriaza camere. De fapt, parterul asa si era amenajat. Eu impreuna cu prietena si inca un cuplu am ocupat un apartament la mansarda, superb, cu vedere spre Ceahlau, fereastra Velux deasupra patului de unde puteai privi stelele sau norii, in fct de momentul zilei... intr-un cuvant: ireprosabil. Ei, aici a aparut problema. Proprietarii, sot si sotie, din Bucuresti constrastau puternic cu infatisarea pensiunii si bunul gust cu, care a fost decorata. Dupa 5 minute de "small talk" cu ei ma gandeam din ce in ce mai serios cum oare pot avea niste astfel de oameni o astfel de pensiune. Pe scurt, persoane limitate intelectual, cu un bagaj redus de cuvinte si cunostinte, mie mi s-au parut tiparul de romani imbogatiti din diferite combinatii cum se spune. Da, pot sa spun imbogatiti pt ca dupa aprecierea mea o astfel de pensiune a costat minim 400.000 de euro. Acum, ce nu mi-a placut si m-a facut sa imi para rau ca o astfel de locatie nu are alt proprietar. La 10 minute dupa ce am ajuns mi s-a comunicat cat face cazarea si ca vrea banii cat mai repede. Acest lucru "m-a ajutat" sa refuz f usor si repede invitatia de a ni se pregati un pastrav cu mamaliga. Ni s-a comunicat sa nu intram incaltati in casa, in veranda ne puteam alege papuci dar incaltati in nici un caz. Sotia proprietarului chiar a aruncat la un moment dat ceva ce nu mi-a venit sa cred ca aud: "si poate nu faceti nici prostioare ca na, sunteti in vacanta sa va odihniti". Toate acestea insa spuse cu zambetul pe buze, nu rautacios, aveau un aer inocent :)). Deja ma simteam ca la Big Brother. In camere am dezbatut cu prietenii dc a 2 a zi sa plecam insa am convenit ca ii putem evita cat se poate de mult avand in vedere ca a 2 a zi urma ascensiunea pe Ceahlau, apoi masa undeva in statiune (a avut loc la restaurantul Grintz unde mancarea a fost delicioasa, feluri de mancare basic dar suficiente pt o statiune de talia Duraului) si ajungand la pensiune mergeam direct la culcare. Drept urmare, am ramas. Dupa ce ne-am instalat am coborat sa mai luam una alta din masini si proprietarii ne-au invitat la o cafea, palinca, pastrav (iar) dar am refuzat politicos si ne-am asezat totusi la masa din curte ca sa nu fim lipisiti de politete. Nu am rezistat mai mult de 10 minute, fara sa fiu lipsit de modestie, insa dialogul cu acesti oameni mi se parea o insulta la adresa intelingentei mele (nu foarte mare ea dar cat de cat cultivata :))). Am incercat sa aflu cateva lucruri punctuale despre Durau (pt ca nu mai fusesem de cativa ani) apoi neam ridicat politicos si am mers la culcare. A 2 a zi a urmat o ascensiune superba pe vf Toaca si o masa copioasa la Grintz. Curtea pensiunii plina de flori, un adevarat Rai pt iubitori, 2 ciobanesti mioritici imensi, un foisor si o peluza cam neingrijita compunea "gospodaria". In final, modificand putin expresia clasica, as putea spune "Pensiune superba, pacat ca e locuita".

PS: Pretul a fost 130 de lei o camera tripla si 160 de lei un apart de 4 locuri. Per noapte. Mi s-a parut un pret echitabil. Poze sincer nu mai stiu daca am dar dc am le voi posta in curand.

---

VIZUALIZĂRI: 4925 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI