Valea Mariei - castelul din turta dulce

TIPĂREȘTE

Dragi prieteni am revenit dupa o placuta si bine meritata vacanta de la Ranca, unde ne-a fost gazda de exceptie VALEA MARIEI! Ce frumos rasuna daca ati sti denumirea acestei pensiuni, dupa cum am denumit-o inca din titlu si am dorit sa fie foarte sugestiv … DIN TURDA DULCE…in padurea mangaiata atat de brazii falnici cat si ceata ce se napustea intr-un mod unic imprejur. Poate va intrebati de ce am ales sa fac o comparatie cu turda dulce, insa dupa parerea mea e cea mai ideala insusire ce i-o pot atribui acestei pensiuni ce reprezinta o podoaba in mijlocul naturii, o aspiratie catre inalt si nu numai. Cu totii probabil ne dorim sa petrecem momente de neuitat in compania celor dragi intr-un loc cu totul special, iar acel loc l-am intalnit chiar la VALEA MARIEI…unde pasarile se inchina maiestuos in fata ferestrei dimineata, aerul de munte te imbie cu parfumul sau, iar, relaxarea din zorii zilei in hamacul de pe terasa sau mai bine spus leaganul calduros care pe mine cel putin ma imbratisa amintindu-mi de multe ori de vremurile copilariei cand poate daca ma intrebai unde ma simt mai bine, puteam raspunde fara sa stau pe ganduri in leganelul bunicii mele facut special pentru mine. Si iata cum in viata multe din visele noastre devin realitate urmand zicala: ,,OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT! ”si cu putina imaginatie si foarte multa liniste sufleteasca descoperim ceea ce cautam, pacea si intelegerea care multora dintre noi nu le mai calca pragul. Personal le-am regasit intr-un cufar bine ascuns in inima padurii unde am intalnit adevarata viata sanatoasa cu telemeaua populara dar nu cu un gust popular, mai degraba aparte, casul de oaie, relaxarea odihnitoare, exercitiul fizic si mai ales oamenii…DA oamenii cu care poti si ai ce discuta aceste aspecte pe care eu am dorit sa le analizez si sa le conturez la adevarata valoare formeaza un ansamblu de perfectiune si dorinta lor de a face…nu pot spune clientul, pentru ca nu se potriveste deloc si nu se incadreaza intr-un tablou complet pastelat, mai bine spus prietenilor ce le incarca ,,casteul din turda dulce”adica pensiunea, in fiecare sezon.

Si pentru mine Ranca cat si Valea Mariei au reprezentat o noutate si am citit la randul meu opiniile despre aceasta pensiune careia nu-i ajung doar cuvintele de lauda. Am fost de-a-lungul timpului in multe statiuni, orase chiar si tari insa caldura si ospitalitatea de care am putut beneficia aici credeti-ma ca nu le-am mai intalnit si nu as avea de ce sa spun altceva atata timp cat impartasesc sentimentele mele de care nu vreau sa ma despart pana cand voi pasi urmatoarea data la cei care ne-au fost gazde de suflet si pentru acest lucru tin sa multumesc in repetate randuri: JOS PALARIA!

Odata cu zambetul, primirea ce ni s-a facut si intrarea in pensiune ni s-au pus la dispozitie absolut toate lucrurile de care pensiunea dispunea cum ar fi: wireless-ul, accesul la sala de fitness, spatiul bine amenajat si cu grija de relaxare al pensiunii, locul de joaca pentru copii care ma atragea si pe mine ca adult-viu colorat dar mai ales pentru copii, mesele de ping-pong, harta pentru a ne ghida si a cunoaste atractiile turistice ce se ,,leaga” de Valea Mariei, beneficiile in camera apa calda/rece si caldura non stop, tv si toate utilitatile ce ar trebui sa le aibe toate pensiunile de 4 margarete dar care nu le au. Afirm pentru ca in apropierea pensiunii mai erau si altele insa nu am vazut nici macar o gradina sau un balansoar nu mai spun de restul, dar tarifele erau identice daca nu si mai scumpe iar facilitate ,,in limita stocului disponibil”de aici fara prea multe argumente ne putem da seama ca proprietarii acestei pensiuni au satisfactia de a ne vedea fericiti pe noi si de a reveni pe meleagurile lor pentru ca ne-a lasat cu un ,,gust rafinat”, ne-am simtit bine si mai apoi cotele de vanzare la care pensiunea se ridica.

Intru in continut si in amintirile frumoase ce ne vor ramane mereu, atat in poze cat si in suflet din acest sejur de vissss. Dupa ce ne-am acomodat cu imprejurimile, care nu a durat mai mult de o clipire :) datorita peisajului care pe noi ca protagonisti ne-a surprins, sper ca si pe d-voastra dragi cititori, sa va introduca intr-o lume a fantasticului, voi incepe cu o scurta descriere despre cum am petrecut prima zi la Valea Mariei.

Ajunsi in jurul orei 12:00 am ales ca pranzul sa-l servim la restaurantul pensiunii, iar apoi sa escaladam muntii atat cat se poate ramanand ca pentru zilele urmatoare sa stabilim programa. La pranz am servit ciorbita taraneasca de pui pentru felul I, apoi crochete din pui cu garnitura de piure de cartofi si salata de varza la felul II, iar la desert clatite delioase si uriase cu dulceata de visine respectiv piersici. Sa nu mai spun cat de bine a putut sa le gateasca tanti Ani si cred ca multi dintre noi cunoastem faptul ca prezentand interes la locul de munca si indeplinindu-ti atributiile, in acest caz de bucatar, satisfactia e pe deplin. Cand am vazut si ce portii sosesc la masa noastra ne-am gandit ca ar trebui sa ne oprim, insa mirosul, aspectul si gustul au intrecut decizia noastra. Apoi am mers pe jos sa admiram imprejurimile si ne-am cumparat colac secuiesc de la o caravana special amenajata caci mirosea prea bine. Asa am petrecut dupamiaza primei zile la Ranca si pozele care le-am facut si am postat din ele iar seara am servit cina din nou la restaurant unde am ales de data aceasta specialitatea casei. Precum pinguinii caci ne saturasem, am urcat spre una din camerele castelului … unde era inscriptia CAMERA 3 etajul 1 si doar ca nu se deschidea automat usa, insa primitoare ca de obicei. Pana la culcare am jucat remy pe terasa iar apoi am dormit bustean.

In dimineata urmatoarei zile m-am trezit si am sesizat pe geam rasaritul insa nu cum ma obisnuisem sa-l vad, ci sub forma unui vulcan ce napustea padurea deasa si nu oricand si oriunde poti vedea asemenea peisaje unice. Am coborat si am servit micul dejun dupa care urmatoarea destinatie propusa a fost Pestera Muierilor, Pestera Polovragi si Manastirea Polovragi. Drumul era nemaipomenit, livezi multe, capite de fan pentru animale si caii ce luceau pe pajiste. Ajunsi la pestera Muierilor, curiozitatea se facea asteptata caci exista un orar si se intra minim grup de 4 persoane din ora in ora. A venit ghidul cu care trebuia sa intram in pestera am platit suma ceruta pentru bilete si o taxa perceputa pentru fotografiere. Cu multa rabdare si experienta in domeniu de 30 ani dupa cum ne-a spus, insotitorul ne-a oferit informatii utile di bine de stiut.

"Pestera Muierilor sau Pestera Muierii se află în comuna Baia de Fier judetul Gorj, pe teritoriul Depresiunii Getice a Olteniei. Peștera a fost sculptată în calcarele mezozoice de pe marginea sudică a Masivului Parang, de către raul Galbenul. Vizitabila pe o lungime de aproximativ 900 m din cei 3566 m, cu patru nivele de desfasurare acesta minune a naturii ne dezvaluie rand pe rand galerii si formatiuni calcaroase de o frumusete greu de imaginat: Sala artarului, Sala Minunilor, Orga, Domul. Spre iesirea din pestera aflam si raspunsul la misterul ce inconjoara denumirea pesterii: inca din paleolitic aceasta pestera a fost locuita atat de ursul de pestera (ursus speleus) cat si de oamenii preistorici. Aceasta este dovedita de multitudinea de schelete de om (femei in principal) si ursi care s-au gasit aici. Scheletele de ursi au fost localizate intr-o galerie adiacenta galeriei principale si care la ora actuala nu este vizitabila." (informatii preluate de pe internet)

Ea este prima peșteră electrificată din România. Am incercat sa surprindem fotografii cat mai clare, nu cred ca am reusit pe deplin dar cat s-a putut de ce nu. Dupa ce ne-am luat ramas-bun de la Pestera Muierii caci dupa ce o vizitam traseul de urmat nu este intoarcerea prin pestera, este ocolirea stancii imense inafara pesterii. Este o pestera foarte frumoasa si bine amenajata, merita sa fie vizitata!

Am urmat apoi drumul catre Manastirea si Pestera Polovragi. Ajunsi la Manastire am sesizat ca poarta era inchisa si am decis sa venim ziua urmatoare asa ca am urcat spre pestera insa si de aceasta data am avut ghinion datorita faptului ca ziua in care ne aflam era luni si fara sa ne dam seama... luni toate muzeele, pesterile oficial sunt inchise, dar spre bucuria noastra Muierii a fost deschisa deci am avut ce vizita. Intorsi la pensiune, la o ora nu tocmai potrivita am luat pranzul, bine-nteles si de aceasta data ,,specialitatea casei” pentru ca e la un pret avantajos si chiar pregatesc meniul ideal si nu acelasi fel de mancare, foarte foarte bun. Seara am facut in jur de 4 km pe jos dus-intors de la pensiune si am vazut cu lux de amanunte fiecare camaruta a fiecarei vietati existente din padurea ce se afla pe traseul nostru. O plimbare care ar trebui sa fie facuta zilnic mai ales pentru sanatate daca am avea un aer proaspat, dar cum nu este ne comformam si facem ce se poate, de aceea trebuie pretuita fiecare zi petrecuta la munte, sau intr-o zona populata de pasari si natura fara strop de aer poluat. Urmatoarea zi, adica cea de-a treia propusesem sa mergem inapoi la Manastirea si Pestera Polovragi ca sa le putem vizita.

" Manastirea Polovragi este situata intr-un cadru pitoresc, la poalele muntelui Piatra Polovragilor. Intrarea in incinta manastirii se face printr-o poarta masiva din lemn, frumos sculptata, pe care scrie: "Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului"."(informatii preluate de pe internet)

In partea dreapta a portii este o frumoasa troita din lemn sculptat, pe postament de beton, inchinata eroilor si martirilor Romaniei. Am intrat in incinta acestei manastiri unde o maicuta extrem de binevoitoare si foarte sociabila de unde am cumparat lumanari ne-a vorbit putin despre viata pe care noi pamantenii o traim, iar apoi dupa ce am luat aghiazma si am cumparat un suvenir, am fost binecuvantati alaturi de multe urari de bine.

Am urcat apoi la Pestera Polovragi. Accesul la peșteră se face de la Manastirea despre care am vorbit putin mai sus pe un drum forestier de aproximativ 1 km. Intrarea în peșteră se află în Cheile Oltețului, deasupra râului ce desparte Munții Căpățâna de Muntii Parang. Suprafata vizitabila a pesterii este de aproximativ 800m, iar lungimea sa este de aproximativ 10 000m, iluminata partial. Si de aceasta data am achitat taxa perceputa pentru fotografiere (optional) si taxa pentru a intra in pestera.

"Este una din pesterile mari ale tarii noastre (impreuna cu galeriile laterale) si care se situeaza, din acest punct de vedere, pe locul 5 intre pesterile din tara. Este alcatuita dintro galerie primcipala orizontala, din care se desprind, in special in prima si ultima portiune a ei, galerii laterale mici, multe din ele colmatate cu aluviuni."(informatii preluate de pe internet)

Uimitor ce minunatii ne inconjoara si multe altele, poate inca nedescoperite. Ambele pesteri sunt extraordinar de frumoase, suficient de mari ca si suprafata vizitabila deci avem ce vedea insa in opinia mea facand o comparatie intre ele Pestera Muierilor mi se pare mai frumoasa, are stalagmite si stalactite existente si in devenire mult mai bine conturate decat la Polovragi, strict parerea mea. Dupa vizitarea manastirii si a pesterii am urcat pe Cheile Oltetului unice dupa parerea mea. Spatiul ingust si sapatura dintre Mtii Parang si Capatanii ofera un peisaj in toata splendoarea sa. Am ramas spre sfarsitul zilei placut impresionati si surprinsi de ce bogatii ni se ofera si oportunitatile de a avea acces si a le putea vizita.

Urma o noua zi un nou traseu de urmat care inca nu-l stabilisem, dar oricum trebuia sa incepem cu forte proaspete asa ca ne-am intors la pensiune am servit cina si apoi ne-am facut somnul de voie. Timpul se ,,scurgea” tot mai repede parca dintr-o clepsidra asa ca activitatile noastre trebuiau sa fie multe unice si de neuitat. Pentru cea de-a patra zi planul nostru a fost unul simplu, sport si alimentatie sanatoasa, nu ca nu am fi mancat si pana acum dar era ideea principala pentru aceasta zi. Am mers la sala de fitness aprox 1h 30min am luat pranzul dupa care am hotarat sa mergem pe varful Papusa. Am mers cu masina pana la baza acestui varf caci de la pensiune pana la baza acestuia poti avea acces cu bicicleta cu masina si pe jos insa e ceva de mers. Destul de mult aveam de urcat insa ne motiva peisajul si ce urma sa vedem de sus. Numele de "Păpușa" vine de la forma sa precum un san, se poate sesiza si de la baza in cazul in care nu-si face aparitia ceata. Drumul la urcare a fost de 40 de minute cu pauze dese pentru poze, admirat de peisaj si chiar unpic de odihna datorita faptului ca e usor anevoios drumul din cauza pietrelor desprinse in timp dupa cum ni s-a spus, de pe stanci dar se merita pe deplin si nu e un impediment, sunt pe adverse locuri si pot fi ocolite fara probleme. Din pacate pe noi ne-a prins ceata numai alb vedeam doar ca lipsea zapada... am pus cateva poze va puteti uita si va dati seama. Din nefericire unii din cei care au mai urcat pe varful Papusa au fost dornici sa isi opreasca un suvenir si nu orice fel de suvenir ci chiar plancarda pe care era scrisa denumirea varfului si altitudinea acestuia... deci dupa cum puteti vedea reperul acestui varf sunt pietrele :) sa continuam la coborarea de pe varf timpul a fost mai scurt caci nu am facut pauze plus ca am cunoscut niste persoane din Bucuresti foarte dragute cu care ne-am intors si asa a trecut timpul mai repede, cam 30 de min. Finalul zilei s-a incheiat cu o partida de ping pong cu unul din membrii unei familii cazate in pensiune si proprietarul pensiunii.

In cea de-a cincea zi am dorit sa mergem la Tg. Jiu sa vedem Coloana infinitului, masa tacerii, poarta sarutului, adevarate opere de arta. Primul care l-am vizitat a fost Muzeul de Arta din tg. jiu impodobit de minunatii-picturi pe lemn, pe sticla, statui din bronz, inox reprezentand portrete ale oamenilor de seama si statui abstracte. Deosebit ceea ce am vazut! Apoi am fost sa facem si poze la bogatiile lasate de Brancusi si sclipirea ce au dat-o orasului Tg. Jiu. Am luat pranzul la un restaurant iar apoi am urmat drumul catre ultima seara din acest sezon spre Transalpina... in paradis! Seara am cinat impreuna cu proprietarul pensiunii si am petrecut aproape 5 ore la discutii ne-am impartasit ideile care multe dintre ele se potriveau. Este un om foarte foarte foarte inteligent, are spirit de gluma ai ce discuta si dupa cum am mai citit repet si eu ca unii din useri: Daca aveti ocazia discutati cu el orice... chiar merita! Valea Mariei nu ar fi bine conturata daca nu ar avea asemenea proprietari. Dimineata celei de-a sasea zi ne-am facut bagajele si putin tristi caci urma sa ne reluam atributiile de acasa cand avea sa ajungem, am imbinat utilul cu placutul ,,Nu plange ca s-a terminat, bucura-te ca s-a petrecut! " si vom reveni cu urmatoarea ocazie. In concluzie pot sa apreciez faptul ca pentru 6 zile petrecute la Ranca, la pensiunea Valea Mariei fara niciun regret de o secunda, tot ceea ce poti trai in acel paradis este o minunatie, o splendoare si un loc in care poti sa devii alt om, iar proprietarii acestei pensiuni sunt maestrii neconteniti ai sai. Daca ar fi cote mai mari de 100% le-as acorda si mai mult! Va multumesc inca odata

---

VIZUALIZĂRI: 2950 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI