Evrika-citate maxima

TIPĂREȘTE

Am ajuns la Sunny Beach dinspre Burgas pe 03. 07, parca veneam din Turcia, ne intorceam de la Duni (multumesc si pe aceasta cale “Naspa Tour” pentru serviciile impecabile de la Royal Marina Palace), am gasit usor hotelul (dupa ce am intors masina ca trecusem de el), am prezentat portarului o copie de pe voucher si m-a poftit sa parchez masina pe gazonul din fata intrarii in Receptie.

Erau multe masini de Ro parcate, parcarea era plina ochi, iar pe peluza (odata impecabila, acum se formase deja un drum pe mijlocul ei si din loc in loc iarba era galbena de la umbra masinilor) era organizata o alta parcare, avantajul fiind ca puteai parca la umbra copacilor.

Am lasat bagajele in masina, oricum nu se inghesuise nimeni sa ne ajute cu ele, nu ca as fi avut nevoie, dar asa, ca observatie. Ajunsi la receptie, dau voucherele si o bulgaroaica extrem de draguta (printre putinele bulgaroaice frumoase pe care le-am vazut, mai era doar una, o barmanita) ne inmaneaza cheile camerei intr-un timp record, de maxim 5 minute. Ne pune bratarile, cu toate ca nu se facuse inca de 14. 00, imi face instructajul, imi da harta resort-ului si ma indruma catre corpul B, unde aveam camera la etajul 1.

Cand am ajuns in corpul respectiv al hotelului am facut doua constatari neplacute: hotelul era gen “han”, fara holuri, cu pasarele de pe care se intra direct in camere, iar camerele de la etajul 1 erau de fapt la parter. Din aceasta cauza camera mirosea a mucegai, iar pe tavanul balconului erau cazati o mie de tantari.

Am mers la receptie, am cerut mutarea, am fost asigurat ca maine dimineata problema se rezolva, si asa a fost, la ora 11.00 a doua zi ne-am mutat in cea de-a treia camera din sejurul nostru cu peripetii, in corpul A, la etajul 3 (pe romaneste 2), cu vedere la parc, spre soseaua principala a statiunii si terenurile de tenis.

Hotelul (de fapt un mini-resort) este dispus pe o suprafata impresionanta, are 4 corpuri. Corpurile A, B si C sunt mai aproape de receptie, restaurantul principal si bulgaresc, sunt dispuse in jurul piscinei, formand un careu imens. Au doar parter si doua etaje (unele segmente, mai scurte, aveau si pe al treilea) si nu necesita lifturi.

Lift era doar la restaurant pentru accesul celor cu carucioare, lipit de corpul C, pe care il putea si deservi, dat doar pana la etajul 1. Toate aceste corpuri nu au coridoare, intrarea in camere se face din balcoane lungi, gen pasarela.

La inceput ni s-a parut cel mai aiurea lucru, dar pana la urma s-a dovedit convenabil din mai multe motive: era linste, nu se auzea dinspre usa camerei galagia cu ecou specifica holurilor mari; era aer curat, nu venea pe usa miros specific cladirilor mari, eventual si vreo anticipare a meniului de seara de la bucatarie; in scuarul format in mijloc erau amenajate niste gradinite foarte frumoase si ingrijite.

Am observat chiar ca strainii preferau chiar aceste corpuri, pe AFA am citit ca aproape toti cei care au fost aici au stat in corpul D (sau asa au zis ei).

In aceste corpuri nu gasiti multe elemente care sa va aminteasca de luxul altor hoteluri de pe litoralul bulgaresc. Totul este foarte eficace.

Corpul D, cel care inchidea careul inspre plaja, e o cladire mai noua, cu camere cu vedere la mare si la piscina. Prin acest corp se face trecerea catre plaja si mare prin doua holuri, la o distanta de 100 m intre ele. Aici mai gasesti o fantana arteziana, un lift panoramic, dar nu ceva sa-ti ia ochii.

Receptia hotelului, diametral opusa iesirilor catre plaja, la jonctiunea dintre corpurile A si C este o incapere imensa, pavata cu un soi de marmura de culoare inchisa, are in mijloc un spatiu mai “adanc”, sa spun asa, pentru ca se coboara cam 3 trepte, unde se afla dispuse in cerc cateva canapele de piele unde te poti racori cu un cocktail rece de la lobby bar. Nici aici, in afara de o fantana miniaturala cam kitch-oasa, nu poti sa zici ca este lux, este curat, bine organizat: Eficace. Poti gasi un magazin cu suveniruri, altul cu produse de plaja (crème, umbrele, saltele, barcute, etc. ) o casa de schimb valutar (1 euro = 1,85 leva = tzeapa), dar si un punct de lucru TUI, lucru despre care zic eu ca e de bine… Tot din receptie se urca si catre restaurantul principal, langa care se afla si intrarea la cel bulgareasc.

Curtea hotelului era un adevarat parc, extrem de bine ingrijit, cu gazon tuns la linie, flori plantate cu gust, aranajamente de vegetatie si arbusti permanent ingrijite, tunse, udate, ce sa mai, un paradis.

Aleile principale ale hotelului erau marginite de bancute si palmieri, care spre deosebire de cei pe care i-am vazut in Mangalia, aveau chiar si frunze, de culoare verde.

Doua locuri de joaca pentru copii, dintre care unul mai mare, langa Mini-club, cel din urma avea cateva leagane, trei tobogane pe trei dimensiuni si nisip pentru lopatat.

Camerele, in ambele corpuri unde am stat erau la fel: foarte spatioase (cam 7/5 m), cu mobila simpla, poate prea simpla, dar, dupa cum spuneam, respectau cuvantul de ordine: eficacitate. Doua paturi lipite, alcatuind un matrimonial imens, canapea extensibila, rezultand un pat dublu in toata regula, in care pot dormi doi adulti lejer, televizor normal, cu tub, de 51 cm, pe un birou ce gazduieste si un mini-bar gol. Un sifonier imens in trei usi, in care gaseai o perna si o patura in plus, seif (daca platesti il si folosesti) si prosoape de plaja, cate unul de fiecare. Balconul mare, lat cam de 1,5 m, cu o masuta si doua scaune de plastic. Pana aici, simplu, curat si mai ales eficace.

La capitolul baie, au cam dat-o in bara: desi foarte spatioasa, nu avea nici cada, nici cabina de dus, ci doar o chestie din faianta, un perete spre chiuveta si un prag de 15 cm spre restul incaperii, care mi-a adus aminte brusc de studentie. Nu mai este vorba de eficacitate, aici mi se pare chiar lipsa de imaginatie, sau o mutatie suferita de proiectant la zona de creier responsabila de simtul practic. Este vorba totusi de un hotel de litoral, unde depinzi de dusuri, nu de o cazarma unde dusul trebuie sa dureze 7 minute. Prosoape multe, cam trei mari si trei mici, plus unul pentru a nu veni cu rotile in sus cand faci dus pe gresia aia.

Curatenie luna, temeinica, facuta zilnic de o tanti de vreo 55-60 de ani – Aishe. Prosoape schimbate zilnic, aspirator, ceva ordine, paturile facute, sters mobila de praf chiar si pe balcon, dat lustru la faianta, chiuveta si toaleta, smotru!

In afara de tantarii si mucegaiul de la camera initiala si “cotetzul de dush”, nimic de reprosat.

Masa se ia in mod normal la restaurantul principal. La micul-dejun am fost intampinati nu o data cu sampanie rece (! ?), pe care nu am refuzat-o, eram in concediu si nu strica sa vezi viata in roz chiar daca era dimineata, dar si cu shake-uri reci de banana si para facute pe loc.

Dimineata, pe langa bacon-ul “parpalit” la cuptor pe care il ador si de care cu greu m-am dezvatat acasa (nu ca nu as manca, dar nu are cine sa mi-l pregateasca la ora aia) se puteau servi oua in toate variantele posibile, cremwursti fierti sau fripti, minunatele branzeturi bulgaresti, paine calda fel de fel, mezeluri, legume foarte bune si proaspete, compoturi, lapte proaspat, rece sau cald, cereale, compoturi si deserturi de toate felurile, fructe proaspete, inghetata si crème de vreo 5 feluri.

Cafeaua o gaseai in cafetiere ce o mentineau calda, erau peste tot, pe masa gaseai 4 feluri de indulcitori: zahar alb, zahar brun, cubic si indulcitor dietetic. Piesa de rezistenta – mini-clatite cu gemuri, miere sau crema de ciocolata. Cafeaua era pe gustul meu, eu sunt fan Alvorada sau din cele “rosii”, iar asta era foarte buna. Daca nu iti placea mai aveai doua optiuni: automatul cu instanta nashpa sau dupa ora 10.00 la baruri, un expresso excelent.

Pranzul este la acelasi nivel, trebuie doar sa te lipsesti de obiceiul de a manca ciorbe, care lipsesc cu desavarsire si care sunt inlocuite cu niste supe “suspecte” (sotia, fiica si mama mea le consumau la fiecare pranz, mai ales o supa crema de linte de care erau foarte incantate… yeeeaaah) cu gust de piper.

Daca nu esti mare ciorbar, gasesti niste mancarici gatite cu carnita de toate felurile, piept de pui la gratar, am mai gasit si niste tocanita buna de miel, spaghete, iar mezeluri, branzeturi, legume proaspete si grillate, deserturi, inghetate, fructe.

La capitolul deserturi chiar stau foarte bine, au niste prajiturele excelente, cremele (mai ales cea de ciocolata) – un pericol la forma fizica cu care te-ai prezentat, iar torturile de cateva feluri erau nemaipomenite.

Cina se putea servi, cu rezervare prealabila si la restaurantul Asiatic si la cel Bulgaresc.

La restaurantul principal, in prima seara a fost cu tematica bulgareasca, ne-au intampinat cu Rakia rece si paine cu sare si piper. Se serveau niste mici mai lungi, traditionali in Bg, peste fript, mancare gatita cu legume si copanele de pui, pizza, salate, spaghete si multe mancaruri cu carne de vita, porc destul de rar. Tarhonul omniprezent.

In fiecare seara, la un stand special se forma o mica coada deoarece aici se serveau specialitati, in fiecare seara altceva: miel la cuptor dezosat pe loc, de un tip cu manusi chirurgicale, somon file (aceleasi manusi), muschi de vita la cuptor. Eu, cunoascand de pe site miscarea, mai treceam printre panourile de lemn ce separau incinta restaurantului principal de cel bulgaresc pentru a ma aproviziona cu specialitati de acolo, nu era nici o problema, nu te intreba nimeni nimic, oricum eram pregatit sa-mi uit calitatile de poliglot in caz ca ma inoportuna careva.

Am facut rezervare intr-o seara la restaurantul Asiatic, de fapt i-am cerut tipei (era la micul-dejun o masuta la intrarea in restaurantul principal si facea rezervari pentru seara) sa imi rezerve la bulgaresc, dar pe urma am vazut ca mi-a dat cartonasul de la Asiatic. Nu-i nimic, a doua zi am rezervat si pentru bulgaresc. Asadar, la ora trecuta pe belet ne-am infiintat la intrarea la restaurantul Asiatic, cu inima stransa si cu alternativa unei cine la restaurantul principal in caz de incompatibilitate cu mancarea. Ne primesc doua tinere in kimono-uri si ne servesc cu sake. Ne conduc la masa si ne ureaza pofta mare. Am constatat ca si aici tot singurel te servesti, asa ca ne-am apucat de treaba si am mancat chiar foarte bine, contrar asteptarilor. Sosurile specifice, legumele la tigaie, carnea fripta de pui, porc si vita, toate erau excelente. Am apreciat mult niste chicken-fingers cu sos de arahide si niste cubulete de porc cu sos dulce-acrisor. Sushi si orezul, conform asteptarilor, erau oribile. Cel putin mie nu mi-au placut.

La desert, un tort mai deosebit si banane flambate, un deliciu. Si aici, ca si la restaurantul principal gaseai dozator cu bere, vin (alb, roze si rosu), sucuri cu sau fara “inteapa”, vorba fiicei mele, si apa. Te puteai servi singur sau puteai astepta, daca aveai rabdare de chinez, sa te serveasca tipele alea karatiste. O experienta placuta, am fost incantati de atmosfera si muzica ambientala, dar si de frumusetea localului, merita incercat macar o data pe sejur.

La restaurantul bulgaresc am fost chiar de ziua mea de nastere. Nu am anuntat pe nimeni de la hotel, dar am fost placut surprins ca dupa-amiaza pe masa televizorului din camera am gasit o sticla de sampanie si un formular impersonal de felicitare. Asadar, la restaurant am fost primiti din nou cu rakia, paine si sare amestecata cu piper. Ne-au condus la o masa cu o canapea gen coltar de bucatarie, foarte bun pentru linistea unor parinti cu copil de aproape trei ani si fara stare. Aici am mancat zacusca, vinete coapte, salata Shopska, coasta de porc le gratar, frigarui de pui si porc, carnaciori subtiri proaspeti (foarte asemanatori cu cei de la noi), salata de dovlecei felii prajiti cu otet, salata de ardei copti si cateva salate mai deosebite decat cele de la celalalt restaurant, cel comun. Tot bufet suedez si aici, doar ca iti aduceau bautura niste ospatari imbracati in costume populare.

La desert aveai baclavale si niste torturi excelente cu multa nuca. Bineinteles ca fii-mea m-a pus sa aduc tort pe masa si sa imi cante “La multi ani” si s-a cam bosumflat cand a observat ca nu am lumanari in care sa suflu. Daca era vorba de altcineva decat mine m-as fi dus bucuros sa procur cele necesare unei sarbatoriri cum se cuvine, dar eram singurul care ma intelegeam pe “bulgleza” cu gazdele si mi s-a parut ciudat sa le zic: stiti, e ziua mea de nastere si as vrea sa ma ajutati cu…

Foarte bine se manca, pentru amatorii de junk-food si la snack-bar-ul de la parterul corpului D, spre piscina. Aici gaseai, intre 14 si 17: pizza (foarte buna), burgeri (cu tarhon), carnaciori, cartofi prajiti, hot-dogs, cateva feluri de sandwich-uri, prajiturele, fursecuri, chec, un fel de cozonac, inghetata, etc.

Personalul, numai pustime zambitoare, cu preocuparea principala sa te faca sa te simti bine. La baruri erau baieti si fete de toata isprava, bine-dispusi si pusi pe treaba, iti zambeau la fiecare privire, te preluau imediat ce iti venea randul, erau receptivi daca le cereai ceva despre care nu auzisera si te intrebau cum se face (de exemplu i-am invatat cum se face Black Russian sotia mea este indragostita de acest cocktail din week-end-ul de la Arabela).

La restaurante debarasau niste fetiscane de 15-16 ani, foarte discrete, nici nu le simteai. La receptie, ce sa zic, m-au ajutat foarte prompt si fara vociferari cu schimbarea camerelor, fara nici o “atentie” (eu merg pe principiul ca daca eu nu primesc, nici altuia nu dau), iar la check-in si check-out sunt campioane la viteza – eficacitate maxima!

La barul de pe plaja era un tip tanar simpatic, grasan, care imi lua paharul din mana si mi-l umplea cu bere in timp ce ma uitam la volley, fara sa-i cer, apoi imi facea complice cu ochiul. La intrare in restaurante erau sefii de sala care te intampinau cu tzuici si salutari in romana: buna seara, ce faci vecine, bine? Personal de 15 puncte din 10 posibile. Tot timpul vedeai cate un tip sau o tipa din conbducerea resortului imbracati la patru ace care verificau obiectivele prin resort si isi notau observatiile.

Plaja privata, puteai ocupa sezlong doar daca aveai bratara de la Evrika si acest serviciu era inclus. Un mare avantaj este si barul de pe plaja, tot inclus, care te scutea de cheltuiala sau de plimbatul cu sucul si berea de la hotel. Foarte curat nisipul, foarte pretabil pentru construirea de castele, bucuria copiilor, umbrelute cu masuta, langa faleza un teren de volley si cateva dusuri pentru nisipul de pe picioare.

Un mare minus si aici nu stiu cat este din vina hotelierilor si cat nu, este ca la intrarea in apa era un prag foarte consistent si dizgratios de alge gen matasea-broastei, de care nu se atingea nimeni. Am observat ca aceasta formatiune de alge era doar in fata catorva hoteluri, vreo 3 la stanga si 3 la dreapta, i-am intrebat pe cei care se ocupau de plaja (niste baieti imbracati in portocaliu) de ce nu le aduna si au zis ca nu, trebuie sa le ia apa, cand sunt valuri. Pai acum nu e nici un val. Dar o sa fie. Intr-adevar, intr-o zi cu ceva valuri impingeau algele cu o grebla spre apa, dar nu a fost decat un succes temporar, a doua zi erau la fel, pentru ca nu mai erau valuri. Probabil ca nu aveau ce le face, daca le curatau la ei ar fi venit de la vecini.

Ciudata, oricum, lipsa lor de reactie.

Piscina principala, este excelenta, am fost foarte incantati de ea, cu toate ca ne-am temut un pic de eventualele probleme de sanatate pe care le-ar fi putut avea copilul, mai ales ca erau semnale si pe site.

Dar am fost baftosi, copilul nu a luat nici un gargaune de prin apa, cu toate ca a stat acolo ca o rata, e prima data cand nu ii este frica de apa adanca si am facut multa miscare cu colacul. Oricum, nici vecinatatea cu algele alea mirositoare de pe malul marii nu mi se parea sanatate curata.

Am stat mai mult la umbra, in parcul din fata corpului B, langa locul de joaca pentru copii, iar copilul nu a avut nimic de obiectat, ba dimpotriva.

Apa foarte curata in piscine, de fapt comunicau toate, era o portiune mare cu adancime de 1.40 m, cu o cascada foarte spectoculoasa, unde puteai inota in voie, treceai pe sub un pod si era amenajat un teren dreptunghiular de polo, cu porti speciale, apoi un alt pod si ajungeai la o sectiune de 1.20, despartita cu un grilaj de cea pentru copilasi, de 60 cm cred, care avea si o ciuperca-cascada mare.

Toate acestea sunt dispuse intr-un cerc aproape complet, cam ca litera C, in mijloc aflandu-se o “stanca” ce gazduia dusuri sub forma de cascada, grupul sanitar, Radio Animation, o chestie de unde puneau muzica si se puneau la cale activitatile de animatie din jurul piscinei. Pe aceasta “stanca” putei urca si gaseai sezlonguri si palmieri, era o terasa de cca 30 mp de unde pornea si cascada de la piscine principala. Langa scara ce te ducea deasupra “stancii” se afla un jacuzzi, unde ne-am relaxat de cateva ori.

In fata corpului D al hotelului se mai afla o piscina, mai micuta, frumos amenajata si putin frecventata, noi nu am fost aici deloc.

Animatorii…aici este de povestit.

Cel mai castigat beneficiar al serviciilor acestora a fost fetita noastra de 2 ani si 10 luni. Dimineata, de la 10 la 12 era deschis mini-clubul - o veritabila gradinita, cu jucarii, masute unde se desena, se picta cu acuarele, se modela plastilina, cu jocuri, cuburi, casute de plastic. In permanenta piticii erau supravegheati si antrenati in diferite activitati de cel putin doua fete ce parca mancau numai Duracell, pline de energie, de un calm extraordinar si cu o buna-dispozitie permanenta, pareau ca nici atunci cand dormeau nu le pierea zambetul de pe fata.

Urmatoarea perioada de antren pentru copii era intre 16. 30 si 18. 00, parca, iar seara la 19.30 incepea minidiscoteca pentru copii, langa terasa de la receptie, unde timp de o jumatate de ora dansau piticii pe rupte. Si acum danseaza aia mica prin casa si canta: Chu-chu-ua, chu-chu-ua, chu-chu-ua-ua-ua… - hitul verii. Seara tarziu, dupa fiecare spectacol la amfiteatru sau la clubul de la parterul corpului D, copii erau invitati pe scena la dans. Dormea piticul neintors, si dupa-amiaza si noaptea… Intr-o seara, dupa minidisco au avut ca surpriza un “magician”, Alladin, care a facut un show foarte reusit, au ramas piticii cu guritele cascate, la urma le-a facut figurine din baloane, bineinteles, pe 2-3 leva fiecare.

Al doilea mare beneficiar al serviciilor echipei de animatie am fost eu, nu cred ca am scapat vreo activitate in care implicau turistii: tir cu arma cu aer comprimat cu DJ Toni sau cu Vladi, petanque (nemtii ii spuneau boccia, dar ala e cu totul altceva) cu Petia, polo in piscina, volley pe plaja, tennis de masa, darts, aruncari cu cercuri, football seara, toate organizate frumos, in spirit de fair-play, se intocmea la fiecare un clasament, se anuntau castigatorii, la sfarsit se facea un cerc si se ovationau campionii: de trei ori OLE! , apoi, eventual un U-A, U-A, EVRIKA! Totul presarat cu glume scurte, departe de a fi deplasate, creandu-se o atmosfera relaxanta si de buna-dispozitie si o relatie de prietenie intre participantii obisnuiti la activitati.

Nu se facea diferenta intre natii, formasem o gasca multinationala (romani, englezi, francezi, belgieni, un italian si desigur nemti) care ne intalneam la jocuri aproape de fiecare data. Din a doua zi a concediului deja ma strigau pe nume sa ma invite la jocuri, ii distra faptul ca pe bulgareste Vali inseamna “ploios”, iar de cand am ajuns noi la Evrika nu mai plouase deloc.

Pentru cucoane se organizau sedinte de stretching si de gimnastica in piscine, de cateva ori pe zi.

In fiecare seara era spectacol, daca nu la amfiteatrul de vreo 3-400 de locuri, la clubul de la parterul corpului D. Erau spectacole de folclor, dansuri latino, concurs de miss. La Miss Evrika am fost in juriu (format din trei englezi si doi romani), m-am distrat copios. Probele au fost foarte haioase, concurentele la inaltime (o belgianca, doua englezoaice, o nemtoaica si o romancuta de vreo 15 ani, cea mai frumusica, bineintales), iar prezentatorii au fost de-a dreptul geniali. A castigat belgianca, Bianca noastra a iesit pe locul doi, mai mult de atat nu am putut face…

Acesti tineri din echipa de animatori erau polivalenti si munceau de dimineata pana seara, fiecare avea mai multe sarcini si activitati de organizat si le iesea totul de minune. Oricum, frumoasa meserie, daca stiam ca este asa ii ziceam mamei sa ma faca animator. Mai rau era daca eram fata…

Barurile, nu am scris nimic despre ele (si sunt foarte importante pentru un concediu relaxant, parerea mea), erau foarte numeroase si amplasate cat se poate mai bine: la receptie, la terasa de sub restaurant, la piscina, la club si unul pe plaja, completate de standuri unde te puteai servi singur cu bere, suc, apa si vin la restaurante (la cel principal erau chiar doua standuri), si la snack-bar.

La terasa de langa receptie, chiar langa intrarea la SPA, seara venea si o formatie care canta la rece jazz si blues, atmosfera devenind incantatoare.

Mai era si un pictor fara musterii pentru portrete.

Barmanii, niste simpatici, mai ales dupa ce am jucat cu ei volley pe plaja ne salutam, ne zambeam si ma serveau prompt, iar calitatea cocktail-urilor a crescut considerabil. Aveau cocktail-uri (Bulgarian Blue, Daiquiri, Copacabana, Fruit Punch, si nu mai stiu ce, inca vreo 3 feluri, cu alcool sau fara) gata preparate in recipiente de plastic, dar iti si faceau pe loc, daca le cereai, ba chiar mai invatau si combinatii noi. A, bitter-ul pentru Bitter-orange era Carpaten. Tariile bunicele, tequila era servita ca la carte, cu sare si lamaie, coniacul bun, si vermuturile de apreciat. Berea cea mai buna se servea la Lobby-bar si la barul din club. Vinul, ce pot spune, rece… la masa mergea de minune, gaseai alb, roze si rosu, toate demiseci. Pentru un eventual sprit puteai cere un pahar mare cu sifon de la bar, aveau niste pistoale speciale, ca la benzinarie, apasau pe butonul care trebuie si curgea cola, tonic, lemon, interesanta chestia.

Seara la ora 23.00 se intrerupea servirea si barurile se pregateau pentru inchidere, fara nici o exceptie. Pana dimineata la 10.00 nu se deschidea nici unul. Dupa 23.00, liniste deplina, mi-a placut, asta ii disciplina rapid pe cheflii, care luau cu asalt terasele din statiune.

Turistii, in majoritate germani, destul de multi romani, mai ales in prima parte a sejurului, apoi s-au rarit considerabil (de la 04.07.2010 pretul era de full-sezon), multi englezi, francezi, belgieni si olandezi, i-am descoperit la meciuri, erau toti imbracati in portocaliu cand i-au batut pe brazilieni.

Comportamentul nemtilor? Extraordinar de similar cu al nostru, atunci cand sunt in majoritate, i-am vazut la meciuri - animale! Au strans toate mesele si scaunele din resort si s-au instalat in receptie, ende era o mare plasma. Au baut toata berea din cele doua baruri din apropiere, au fumat inauntru, au facut o galagie de nedescris, cu vuvuzele si alte tampenii…

Fac exact ce facem si noi cand suntem mai multi, iar noi romanii am facut exact ce fac ei cand sunt in minoritate: ne-am vazut linistiti de ale noastre, aruncand cate o privire oripilata la sleahta de golani nemtesti. Am trait o experienta foarte interesanta, sincer, nu banuiam asa ceva, nu le pasa de nimic, nu respectau nici o regula, erau o turma. La fel s-au comportat si cand am fost singur printre ei la un joc de polo, faceau un misto mitocanesc pe limba lor, radeau prosteste, in nici un caz nu am primit vreo pasa, se jucau intre ei, cu toate indicatiile animatorilor.

Un coleg al meu avea o vorba mare: “cand vad pe altul mai prost ca mine, imi creste inima”, asta am simtit si eu in relatia cu hoardele germanice, mi-a crescut inima la gandul ca nu suntem doar noi un popor de …………. , si altii sunt asa cand se vad intre ai lor.

Cat am mai scris si cate nu am reusit sa va spun!

Asta-i la Evrika, de toate intr-un spatiu restrans, frumos, dar nu “inzorzonat”, confortabil, dar nu luxos, eficacitatea ridicata la rang de arta.

---

VIZUALIZĂRI: 3334 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI