Cea mai frumoasa pensiune din Maramures

Da-ne te rog mai ulte detalii despre camera, cazare, masa. Spune-ne un pret pentru sejurul tau.

Aici, va rog: click aici

Peisajul este de vis iar pensiunea arata superb ! Sper sa ajung sa mananc ceva traditional pe-acolo !

Va multumesc.

Camerele sunt exact ca si in site, curate, traditionale, dar deloc kitchoase, simple si de bun gust. Micul dejun este bogat, cu produse de casa, mezeluri de casa, branzeturi, dulceturi si lapte si ceai, iar noi de exemplu la cina am servit tocanita de porc cu mamaliga, salata de rosii si horinca din plin. Am stat 2 nopti la Doina si o noapte la un hotel din Borsa, iar in cele 4 zile de calatorit si 3 nopti de cazare am cheltuit pentru 2 persoane cam 1000 de lei. In acesti bani fiind incluse mesele, motorina, cazarea, intrarea la diverse obiective turistice. Oricum a meritat, iar din tot ce am vazut, noi cel mai bine ne-am simtit la aceasta pensiune.

Foarte frumos! Felicitari pt rw! Frumoasa pensiune, frumoase locuri!

Sunt multe locuri unde te poţi caza în Maramureş. Mult prea multe. Am stat şi am căutat preţ de două zile să vedem unde am putea sta în mica noastră vacanţă. Am ales câteva locuri, le-am pus pe hârtie şi am început să sun la fiecare. Greu cu locurile, frateeee… Foarte greu. Trebuie să mă credeţi că în 2 zile am sunat la 5-6 pensiuni. Nimic… Totul plin. Atunci, am făcut, vorba mea, o nefăcuta. L-am sunat pe Gabi, cu care, până a ajunge în Maramureş, nu mă văzusem niciodată. Cred că era ora 9 seara. Îi explic omului ce vreau (adică o pensiune frumoasă, departe de lumea “civilizată”, unde să aud păsărelele şi apa cum curge, fără fotolii îmbrăcate în piele, fără saună şi alte chestii d’astea), omu’ îmi spune că dă nişte telefoane şi revine. Într-un sfert de oră sună, îmi spune unde şi despre ce e vorba, să-mi arunc un ochi pe site şi, dacă îmi place, să sun şi să stabilesc detaliile cu cei de acolo. Iar “acolo” însemna Pensiunea Doina.

Numai cât m-am uitat la imaginile de pe site, am zis că musai tre’ să fie frumos. Ăsta e locul pe care-l vreau. Am sunat, am vorbit cu doamna Ioana Doina Balazs, o femeie deosebită şi care ştie cum să facă din pensiunea ei un loc din care ori nu-ţi mai vine să pleci, ori în care vrei să revii cât mai repede cu putinţă. Femeia asta, cu toate problemele pe care le poate avea un om, şi, după cum bine ştiţi, un om poate avea multe, o să te facă să te simţi minunat la ea acasă. O să-ţi zâmbească, deşi, poate, nu-i tocmai momentul în care îi vine să zâmbească. O să încerce să-ţi ofere răspunsul la orice întrebare legată de Maramureş şi de ce se poate vizita. Mai mult, o să-ţi răspundă şi la telefon, la 12 noaptea, în cazul în care te rătăceşti şi nu reuşeşti să nimereşti drumul către pensiune, aşa cum am păţit noi. Iar oamenii care se ocupă de tine la pensiune nu sunt mai departe de dumneaei.

Pensiunea? Exact ce mi-am dorit. Aşa cum spuneam, departe de străzi şi maşini, cu linişte, cu apă care trece chiar prin curtea casei, cu camere primitoare şi cu, ceea ce mi-am dorit cel mai mult, tradiţie maramureşeană. N-ai să vezi inox-uri, n-ai să vezi kitsch-uri, n-ai să vezi nimic ce are legătură cu modernul, lucru pe care, să fim sinceri, uneori, cu toţii îl căutam. Covoare ţesute, măşti împletite, vase ceramice (inclusiv cele în care mănânci, bei cafeaua sau laptele, sau pui scrumul de ţigară), trăistuţe agăţate peste tot, chipuri cioplite în lemn şi de care sunt agitate tot felul de chestii, până când şi bariera care te atenţionează că nu poţi intra pe pod cu maşina, e făcută tot dintr-o creangă.

Bănci şi mese răsfirate ici şi colo, scrânciobul sau balansoarul, totul este făcut din lemn şi cu atât bun gust de nu-ţi vine să crezi. Nu te deranjează nimeni, nici măcar găinile care stau cuminţi într-un ţarc, sau câinii care sunt fugăriţi de o aprigă pisica aşa cum nu mai văzusem până acum şi care-i vânează într-un stil barbar.

Mâncarea? E o vorbă… ca la concurs. Multă, extraordinar de bună şi servită ţărăneşte, în străchini şi vase de lut, sau cu micul dejun servit pe fund de lemn. Poate singurul lucru pe care aş putea să i-l “reproşez”, ar fi acela că, pentru a fi totul perfect, lucrurile care au lipsit sunt tacâmurile din lemn. Însă cum bine ştim cu toţii, cu astea e puţin mai complicat. Dar ca să înlocuiască acest neajuns, tacâmurile erau din acelea îmbrăcate în lemn. N-o să vă spun ce am mâncat, că-s prea multe. O să vă spun doar că, la 12 noaptea când am ajuns în prima zi, a fost destul să spun doar o singură dată că a mea soţie “nu se înţelege” cu carnea. Şi au avut grijă şi de asta.

În rest, nu ştiu ce-aş mai putea zice… Nici nu-s vreun mare povestitor. Totuşi, poate pozele de mai jos vă vor povesti mai multe şi vă vor face să vă opriţi pentru câteva zile la “căsuţa ţărănească” la care am stat noi. E minunat… E mai mult decât m-am gandit. Cât despre ce poate fi vizitat în Maramureş şi Oamenii de aici (da, oamenii cu “o” mare), revin.

Mulţumim, Doina! Mulţumim pentru tot, mulţumim că eşti om bun şi mulţumim pentru că ştii cum să promovezi frumoasă zona în care trăiţi!

@Robyslock, asteptam impresiile tale de acolo scrise ca review nou. Procedand astfel, ai ocazia ca prin notele si evaluarile proprii sa contribui la o medie mai reprezentativa a acestei destinatii. Daca doresti, copiaza textul de mai sus si reincarca-l folosind linkul ADAUGA IMPRESII NOI (vezi imediat mai jos)