Scufundari - o ora in apele insulei Erikusa

TIPĂREȘTE

Pentru urmatoarea poveste, din pacate nu am fotografii si o sa va explic si de ce.

Cert este ca a fost una din cele mai frumoase experiente din sejurul petrecut in insula Corfu.

Povestea a inceput in frumoasa statiune Sidari din nordul insulei. Fusesem cu citeva zile inainte ca sa vizitam localitatea si am gasit agentia de turism de pe strada principala, agentie unde am fost intimpinati cu multa caldura si prietenie de doi tineri (fata si baiat) care vorbeau o engleza destul de corecta. Agentia era tapetata cu tot felul de oferte de excursii sau alte modalitati de a-ti petrece timpul in mod placut pe timpul sejurului.

Interlocutorii nostri ne-au ajutat sa ne hotarim si am ales pina la urma croaziera in insulele Paxi-Antipaxi, pe care am platit-o pe loc si am primit si explicatiile de rigoare.

Tot studiind oferta agentiei, la un moment dat am observat, pe un panou mare de reclama, nu departe de usa, o tentanta oferta de a merge la scufundari, undeva in apropierea statiunii. Fiind un pasionat al acestui sport acvatic, mi s-au activat toate simturile si am inceput sa pun intrebari si sa ma interesez de subiectul in cauza. Asa am aflat ca aranjamentul pentru scufundari nu il fac ei direct (ei fac doar reclama). Dar exista foarte aproape pe partea opusa a strazii un ,,atelier" specializat in scufundari si trebuie sa ma duc acolo si sa discut direct cu organizatorul.

Zis si facut, am fugit repede acolo, era la 10-20 m mai in spate si am intrat increzator in sansa mea. Acolo l-am cunoscut pe Alex, instructorul de scufundari si probabil si proprietarul acestei afaceri, un tip atletic si ras in cap dar foarte rabdator si binevoitor. I-am spus ce vreau si omul m-a intrebat daca am licenta internationala. Bineinteles ca nu aveam - si ma intrebam ce sanse mai am in acest caz. Imi vedeam visul naruit. Alex mi-a explicat ca ar mai fi o sansa pentru ca are programe si pentru incepatori. Dar asta nu mi-a placut. Ma si vedeam incepind cu alfabetul scufundarilor si piezind timpul la 2 m sub apa fara sa vad nimic interesant. Dezamagitor... Am jucat ultima carte si i-am explicat ca am zeci de ore de scufundari si ca nu vreau sa pierd timpul la citiva metri sub apa si daca ma baga la adincime mai mica, macar sa vad ceva interesant. El a spus ca fara licenta nu-si risca serviciul dar brusc s-a luminat si a afirmat ca ma va duce undeva unde impaca prevederile legale cu dorintele mele. Mai multe nu mi-a spus si am stabilit unde urma sa ne intilnim a doua zi de dimineata.

A doua zi, pe 4 iulie, am ajuns la locul stabilit cu 1 ora mai devreme. Era un port mic de barci cu motor si salupe. In capatul docului era acostat un vaporas cu motorul pornit. Era ceva animatie acolo, oameni care urcau la bord. Pe la 07. 30 poate 08. 00, vaporul plin de pasageri a plecat. M-am uitat pe orarul afisat pe un stilp si am inteles ca mergea spre insula Erikusa. Era prima data cind auzeam de ea. Conform orarului, vaporul se intorcea seara, dupa ora 19. 00. Ma gindeam ca - uite, mai sunt si alte insule aici la margine de Grecie...

La scurt timp a aparut si Alex cu echipamentul si inca 3 englezi, bineinteles turisti dornici de aventura. Instructorul a schimbat citeva cuvinte cu mine si am plecat cu barca lui cu motor. Motorul - un monstru de 200 cai putere. Marea un pic agitata cu valuri cam de jumatate de metru. Combinatia perfecta!

Alex a ambalat monstrul si brusc barca a inceput sa topaie pe apa. Mai atingea apa doar din loc in loc. Uite ca aveam si senzatii tari!

In citeva minute am depasit vaporul si ne indreptam spre ERIKUSA!

Insula este un paradis verde si are un golf mare care intra mult in tarm in partea de sud. Catre golf mergeam noi. Regretam ca nu am luat aparatul de fotografiat cu mine. Stiam ca vom lasa echipamentul la suprafata, nesupravegheat si nu voiam sa risc. De - reflexe romanesti! Vedeam deja plaja mare acoperita cu un nisip galben, fin. In spatele plajei se distingeau citava cladiri. Am inteles ca sunt doua hoteluri si citeva restaurante. In rest, salbaticie! De o parte si de alta a golfului paduri de arbori mici specifici zonei mediteraniene intre care multi maslini. Totul de un verde viu.

Apa din golf: o nebunie! Culori variind intre albastru inchis, trecind prin bleu, verde viu, verde luminos pina la vede inchis. Deja nu mai erau valuri... Era dimineata dar soarele stralucea puternic. Cerul era senin. Numai bine de scufundat. Daca soarele e puternic, se vede bine sub apa.

Am aruncat ancora in partea dreapta a golfului nu prea departe de mal. In apropiere se vedea sub apa o stinca mare. Nu iesea din apa mai mult de 1-2 metri. Tinta nostra!

Ne-am echipat si Alex a verificat echipamentul. Totul OK!

In timp ce ii instruia pe baieti (pentru ei era prima data sub apa), am mai admirat insula... Ce poate fi mai frumos? Un golf ce musca adinc din mal, o plaja de vis si in spate o zona colinara acoperita de paduri verzi. Toate combinate cu o mare de turcoaz si un cer azuriu pe post de liant! Pe plaja era deja ceva lume. Era un pic de animatie si in apa. Deveneam invidios! Se distreaza lumea chiar si in insulele mici pe care nici nu le bagam in seama. Si culmea... pare mult mai interesant aici. Poate pentru ca intervine si ceva mister. Misterul insulelor mici si aparent izolate de civilizatie.

Ne-am scufundat! Am intrat de la apa mai putin adinca pentru ca organismul sa aiba mai mult timp de adaptare la presiunea ce crestea odata cu adincimea. Miscarea asta e benefica pentru incepatori. Englezii s-au adaptat repede. Nu au devenit o povara. Se intimpla ca unii incepatori sa nu reuseasca sa se adapteze la respiratia pe gura prin intermediul regulatorului de aer si atunci trebuie sa renunte. Dar asta inseamna pierdere de timp pentru instructor si implicit pentru restul echipei. Dar uite ca am avut noroc si nu a fost cazul.

Cind am ajuns undeva pe la 3 m adincime viata a explodat. Au aparut intii pestii mai mici in bancuri de citeva zeci. Astia nu erau prea colorati.

Ne-am oprit si Alex a inceput sa caute pe sub pietre. Nu comunicam decit prin semne asa ca nu stiam ce are de gind. Cind a terminat de scotocit s-a intors spre noi cu o caracatita in mina! Am ramas perplex. La prima scufundare in apele Greciei vedeam o caracatita! Nici nu stiam ca exista caracatite in aceste ape. SUPER! O fiinta deosebita intr-un mediu atit de placut. Avea cam 40-50 cm. O frumusete. Cam speriata, improsca cu cerneala. Fara succes! A fost eliberata doar dupa ce am pus toti mina pe ea. Ce fiinta! ? ! Voi tine minte toata viata aceasta intilnire din adincuri. Dupa eliberare s-a intors repede sub pietrele ei. Am inaintat catre adinc si ne-am apropiat de marea stinca scufundata. Acolo ne-a intimpinat o noua lume. Sute de pesti roiau in jurul nostru. Aparent nu erau speriati. Poate doar curiosi. Erau pesti argintii cu o pata triunghiulara neagra pe inotatoarea codala. Erau si pesti argintii cu dungi inchise la culoare de-a lungul corpului fusiform. Acestia inotau in bancuri. Erau ceva mai mari decit palma. Apoi au aparut pestii colorati. Inotau singuratici. I-am remarcat mai ales pe cei colorati cu rosu, verde si albastru-gri. Va dati seama, toate aceste culori pe un singur peste. O bucurie de culori. Din pacate nu stiu cum se numesc. Nu cunosc speciile de pesti din aceste ape. Pe cei din Marea Neagra ii stiu dar aici e altceva. Poate intr-o zi o sa-i cunosc.

La un moment dat am vazut si citiva mai mari. Undeva la 40 cm. Sub apa e mai greu sa apreciezi dimensiunile din cauza efectului de lentila al apei.

Plante acvatice erau din belsug aici in jurul stincii. Din loc in loc erau citeva gropi mai adinci. In zona gropilor apa atingea probabil 8 m adincime. Nu cred ca am coborit mai jos de atit. Dar nu mai era nevoie. Eram inconjurati de un carusel de miscare si culoare. Ce ti-ai mai putea dori?

Am incheiat turul in jurul stincii si am inceput sa urcam. Alex a verificat presiunea in butelii. Incet, incet am iesit din micul ecosistem. Cu parere de rau am iesit din apa. Aventura era pe sfirsite. Trecuse cam o ora de cind ne-am scufundat. Ne-am dezechipat si am mai inotat citeva minute in apele calde si placute ale golfului.

Plaja se aglomerase. Deja era multa lume si in apa. Ce de oameni fericiti!

Motorul de 200 de cai a pornit pentru a ne purta ca vintul peste ape.

Pe timpul scufundarii Alex ne facuse citeva fotografii. Nu stiu cite. Ne-a spus ca le copiaza pe un CD pe care il putem lua a doua zi pentru 10 euro. Era OK. Ne-am despartit obositi dar fericiti. Inca o zi de vacanta, reusita!

Fotografiile nu am mai ajuns sa le iau. Au aparut si alte provocari - ca de, vacanta era scurta si doream sa facem cit mai multe.

O sedinta de scufundare care implica transport cu barca cu motor, echipament si o ora de scufundare, costa 45 Euro. Un pret bun spun eu. Daca mai veneam inca o data la o scufundare cu Alex, m-ar fi costat la jumatate. Asta e politica agentiei lui de scufundari. Un lucru tare imbietor. Dar merge sa faci asta doar daca ai un sejur mai lung de 7 nopti sau daca vi in Corfu special pentru scufundari.

Oricum a meritat din plin. Grozava experienta!

---

VIZUALIZĂRI: 4131 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI