De foame şi de poftă, la masă în Málaga

TIPĂREȘTE

Pentru Málaga, dorinţele noastre gastronomice se rezumau în principal la paella, fructe de mare, tapas, boquerones (hamsii/anşoa), iar de băut sangria, bere locală, şi, desigur, visam la renumitul vin de Málaga, pe care eu abia aşteptam să-l încerc. Aveam de luat patru mese în oraş: două prânzuri şi două cine, scop în care cercetasem un pic cu privire la localuri vestite pentru a mă lămuri cât de cât dacă merită să le căutăm sau să ne oprim la masă unde şi când ne-o păli foamea.

    Atât internetul, cât şi ghidul tipărit îmi indicau două localuri de neratat: El Pimpi şi Antigua Casa de Guardia, situate oarecum în zona centrală şi mă gândeam, dinainte de a pleca în Málaga, că n-ar fi greu de ajuns la ele.

Cum „socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg” , n-am reuşit să mâncăm cu adevărat la niciunul dintre ele, deşi le-am identificat în drumurile noastre şi am intenţionat să le trecem pragul. La El Pimpi, situat oarecum într-un gang, n-am avut noroc deloc, era coadă la intrare când am trecut noi pe acolo, aşa că am renunţat repede, timpul fiind destul de preţios să-l pierdem aşteptând la uşă.

   Antigua Casa de Guardia a fost uşor de găsit, de fapt ne-a ieşit în cale, fiind poziţionat pe un colţ al bulevardului Alameda cu o stradă perpendiculară ce ducea în centrul vechi. Am intrat cu elan, dar înăuntru era un haos: multă lume în picioare, învălmăşeală, gălăgie, butoaie enorme cu băuturi, miros puternic de bodegă, de fapt localul se vrea un bar de degustat vinurile zonei, în compania multor feluri de tapas, însă este foarte vechi, cu tradiţie, datând din 1840 şi devenit faimos. Am privit, ne-am învârtit pe acolo, însă atmosfera nu a fost pentru noi cea pe care ne-o doream, aşa că doar am fotografiat şi am ieşit.

  Acum că v-am spus deja unde nu am mâncat, să scriu câteva vorbe şi despre localurile unde am luat masa şi ce experienţe am avut. 😊

  În prima zi, în drumul spre hotel de la autogara principală unde coborâserăm din shuttle-ul ce ne adusese de la aeroport, ne-au ieşit în cale mai multe localuri de cartier care serveau preparate din peşte şi fructe de mare, după care ne ploua în gură, aşa că după ce ne-am lăsat bagajele în cameră, ne-am întors să mâncăm, că foamea ne rodea bine de tot. Desigur, am ales cât mai aproape de cazare.

    Localul la care ne-am oprit se numeşte Café Bar Marisqueria Juan de Austria, un soi de tavernă în care ne-a primit foarte prietenos, un bătrânel simpatic cu care ne-am înţeles de minune... prin semne!

   Văzând că ne-ar interesa localul său, bătrânelul ne-a invitat politicos înăuntru, apoi să luăm loc la una dintre mese, că erau libere destule. Interiorul este simplu, decorat cu lucruri vintage, dar cu atmosferă intimă. Ne-a adus de îndată meniurile tipărite, deşi erau unele şi la fiecare masă, aşezate vertical lângă suportul de şerveţele, iar noi  am ales repede o porţie de calamari prăjiţi (9 €) şi una de boquerones (9 €), pe care să le share-uim, iar de băut o bere Cruzcampo (1,80 €) pentru soţ şi un pahar de vin de Málaga-Moscatel (2 €) pentru mine. Apoi, ne-a adus o farfurioară cu măsline murate foarte gustoase din partea casei, împreună cu un coş cu felii de pâine.

  După un timp de aşteptare nu prea scurt, care din cauza foamei, ni s-a părut o veşnicie, preparatele ne-au fost aduse fierbinţi, cu un aspect apetisant. Porţiile generoase, însoţite de felii de lămâie au fost devorate, iar vârstnicul proprietar ne dădea târcoale să vadă dacă ne place mâncarea. Inutil, fiindcă era clar după modul cum dispărea din farfurii. Nota de plată a fost subţirică, de doar 21,80 €, pe care am achitat-o cu cardul (era posibil dacă era mai mare de zece euro) lăsând cash o mică sumă drept mulţumire pentru serviciul bun.  

     Seara, în furnicarul din centrul vechi al Málagăi, ne-am oprit în faţa unui local de pe o străduţă foarte circulată, Calle Granada, care avea o ofertă interesantă pe un panou stradal, scrisă cu cretă: paella cu fructe de mare pentru două persoane şi o sticlă de vin la 36 €. Localul este de fapt tot un bar, cu mese înalte, aşezate afară în faţa sa, pe nume Sarandonga1, probabil or mai existând şi nr. 2 sau nr. 3...  

Fiindcă aveam nevoie de ceva mai uşor după masa copioasă de la prânz şi, fiindcă ne era dor de paella, ne-am zis că e cea mai bună opţiune pentru cină. Paella a venit relativ repede, vinul a fost exact pe gustul soţului: sec şi parfumat. Absolut îndestulătoare, paella a fost foarte gustoasă! Nota de plată, cinstită, fără adăugiri, exact 36 €, achitată cu cardul.

  De fapt, a fost atât de bună că în ziua următoare pentru masa de prânz, după ce ne-am întors din cutreierările de la Alcazaba şi Gibralfaro, am revenit la acelaşi local pentru a repeta experienţa. Şi a doua oară a fost exact la fel bună. Cât timp am stat la masă, vremea s-a supărat, schimbându-se brusc în rău, că nu ne venea să credem ce transformare se produsese.

   Pentru cea de-a doua cină în Málaga, văzând că la Antigua Casa de Guardia nu e de noi, ne-am dat seama vrem un local liniştit unde să simţim că şederea în oraş se desăvârşeşte într-un cadru armonios.

  Ochisem în plimbările noastre, pe o străduţă perpendiculară cu Calle Granada, un local pe nume Pepa y Pepe care-şi promova oferta de paella cu fructe de mare printr-un panou stradal pus cumva în intersecţie.

   Am intrat, localul este destul de mare, dar are şi mese afară, la exterior, în faţă. Acum nu prea era cazul de stat afară, aşa că ne-am orientat înăuntru la una dintre mesele libere. Ni s-au adus degrabă meniurile tipărite, însă cum noi eram setaţi pe paella, am comandat una pentru cu fructe de mare două persoane şi o sticlă de vin, aşa cum sugera reclama. Prima dată, am primit din partea casei o farfurioară cu măsline murate şi un fel de grisine numite regañás în pacheţele personalizate. Alături de chifle proaspete. Ni s-a spus din capul locului că pregătirea pallea durează ceva mai mult, apoi ospătarul ne-a adus vinul, de fapt vreo trei sortimente din care să alegem ce vrem. Am optat tot pentru unul sec, de producţie recentă.

   Paella ne-a fost servită într-un vas ce tocmai fusese scos din cuptor şi abunda în fructe de mare şi felii de lămâie. A fost atât de bogată, aromată şi generoasă, că nu am reuşit s-o dovedim, însă de-a dreptul delicioasă!

   Nota de plată a fost similară cu cele de la celălalt local, adică 35,90 €, din care 23 € a fost paella, 12 € vinul şi 0,90 € serviciul. Am achitat cu cardul, dar am lăsat şi un mic bacşiş cash drept mulţumire.

    În concluzie, experienţele noastre culinare din Málaga au fost reuşite, însă cu siguranţă dacă alegeam şi alte localuri am fi fost  mulţumiţi, fiindcă am văzut atâta ofertă în materie de restaurante, baruri, cafenele, gelaterii (apropos, am mâncat îngheţată excelentă în Málaga) că e imposibil să nu fi găsit ceva, undeva spre a ne potoli foamea sau a ne face pofta!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=Mp24v98bzSc 

---

VIZUALIZĂRI: 324 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI