Glamount — un glamping pentru singuratici romantici

TIPĂREȘTE

Vacanța noastră de vară ar fi trebuit să se încheie, în mod normal, într-o sâmbătă (sau, hai, duminică). Doar că marțea următoare era Sfânta Maria și cu ziua de luni „punte” – iaca noroc pe capul nostru! De sâmbătă până marți rezervasem de mult, de prin martie, o experiență ce mă incita maxim: la glamping. Mai ales că era vorba despre o singură unitate de cazare, dotată fix pentru 2 persoane, deci nu ne-ar fi suflat nimeni în ceafă – relaxare garantată. Pe urmă n-a mai fost nevoie decât să potrivesc datele, să se pupe între ele.  

Deci de la Deva (vezi impresii) pornirăm cu elan spre Fărcașa, județul Neamț. Cunoșteam aproximativ locul, pe acolo trecusem când ne-am întors de la Revelionul petrecut la Vatra Dornei. Mi-a plăcut mult drumul ăla șerpuind pe țărmul Bistriței, munții, dealurile unduitoare, satele cu case reflectându-se în oglinda apei sau presărate ici-colo; am zis încă de atunci: aici trebuie să revenim; oare cum ne-a scăpat până acum?!

Cum am dat însă de Glamount, asta n-aș putea însă să-mi amintesc ezact-ezact (vorba unui clasic în viață) !... Cum dau eu de toate – din întâmplare și din pasiune pentru „scotocit” . Glamount este o mică proprietate așezată la o margine de sat, ce oferă un cort dotat la confort de 4*, înconjurat de o sumedenie de acareturi în scop de relaxare: ciubăr, zonă de făcut plajă, grătar. V-am mai povestit despre pasiunea pe care am făcut-o de curând pentru tiny houses; bine, glampingul e un pic diferit. În tot cazul, „de-ăsta n-am mai avut până acum” , deci musai de testat!  

Ca să n-o mai lungesc, se nimeri să-l găsesc liber pe nenea Glamount (cu aproape juma de an înainte, cred și eu!) și l-am antamat pentru 3 nopți și pentru prețul total de 2000 lei. Mda, știu, nu-i ieftin, dar... Am avut drept de anulare gratuită până cu vreo săptămână înainte, apoi plata s-a făcut automat. Nu mai rămânea decât să sosească, în sfârșit, marea zi!

Am comunicat pe WhatsApp cu proprietarul, care mi-a trimis instrucțiunile pentru accesarea locației și cu care am stabilit ora aproximativă de check in. Aceasta este în mod normal 14, noi cred că am ajuns un pic mai târziu. De la Poiana Largului (coada lacului Izvoru Muntelui) ne-am încadrat pe drumul 17B (cel de care aminteam mai devreme) și după vreo 10 km am ajuns la Fărcașa – comună mare, cu case frumoase, cu supermarket și 2 mâncătorii (cercetasem, credeți că m-am bazat numai pe grătarul de la cazare?!).  

Am străbătut satul și, fix acolo unde se termină, am dibuit drumul de pământ în dreapta, strada Pârâul Soci – are chiar plăcuță cu numele, fixată pe gardul unei proprietăți, alături de un indicator către Glamount. Am urcat cătinel vreo 150 m, până am dat de alt indicator cocoțat pe un stâlp de tensiune, care ne îndruma să traversăm podețul din dreapta, după care – gata, am ajuns! Porțile le-am găsit larg deschise și pe gazda noastră – un domn de vârstă medie – așteptându-ne și făcându-ne semn să poziționăm mașina în mica parcare.

Pe urmă ne-am strâns mâinile cu bucurie și s-a oferit să ne prezinte toate acareturile. De aici, din parcare, pornește o alee acoperită cu pietricele, lungă de 20-30 m. Pe dreapta sunt niște magazii de lemn, pe stânga o fâneață (iarba tocmai fusese cosită și se usca la soare, eliberând efluvii minunate în atmosferă). În față – cortul de formă poliedrică, așezat pe un postament de lemn. Pe terasa „din față” , într-un colț se află un leagăn-cocon (un soi de balansoar; nu știu cum să-l numesc, o să-l vedeți în poze), iar în colțul opus o masă și 2 scaune din imitație de ratan (va fi locul nostru de mic dejun). Pentru toate acestea vom fi găsit pernuțe potrivite „în casă” .

În plus, terasa era decorată frumos cu mai multe ghivece cu flori, precum și cu felinare pe care le aprindeam seara, rezultatul fiind minunat. Gazda noastră ne-a făcut instruirea în acest sens.

Cortul are o suprafață apreciabilă, nelipsind nimic din dotările unei camere de hotel de 4*! Patul matrimonial ocupă zona centrală, lipit de un blat de lemn, în spatele căruia se află baia și bucătăria, despărțite, desigur, prin alt „perete” . Ca orice pat ce se respectă, este echipat cu saltea confortabilă și lenjerie de calitate, perne și pilotă. De-o parte și de alta, câte o noptieră cu veioză, prize fixate în blatul de lemn și alte veioze atârnătoare încadrând un tablou. Sus de tot – aparatul de aer condiționat.

În cameră mai erau 2 fotolii dispuse în jurul unei măsuțe rotunde, poziționate în fața „ferestrei” uriașe (partea de material transparent ce asigură iluminatul natural al încăperii, dar și o priveliște grozavă spre împrejurimi; beneficiază de niște transperante care seara pot fi coborâte pentru intimitate). Zona asta de relaxare poate fi folosită și pentru servit masa în caz de vreme rea; noi, slavă Domnului, am avut parte de cea mai grozavă vreme (dar am văzut mai apoi în fotografii cum arată peisajul îmbrăcat în pătură de nea).

Pe o parte este o comodă micuță cu televizor (nu l-am pornit deloc), iar pe cealaltă o oglindă verticală, o veioză cu picior și dulapul în care ne așteptau perne și pături de rezervă, prosoape de mai multe dimensiuni și 2 halate de baie.  

Baia este separată printr-un perete cu ușă de restul încăperii și e uimitor de spațioasă, nedeosebindu-se prin nimic de o baie obișnuită. Are cabină de duș, vas de toaletă, chiuvetă inclusă într-un corp de mobilier cu spații de depozitare dedesubt, încă un dulăpior cu sertare, oglindă, coș de gunoi, suport pentru prosoape. Drept consumabile, pe lângă hârtia igienică în cantitate apreciabilă, am găsit într-un coșuleț săpunele solide, flaconașe cu gel de duș și șampon, căști pentru păr, seturi de spălat dinții și de cusut. Într-un colț, un mop și un extinctor.

Am avut și o mini-bucătărie (desigur, fără sursă de foc) organizată în spatele blatului de lemn, comunicând cu încăperea principală. Este compusă dintr-un dulap în care am găsit veselă, farfurii, pahare, cești, pe blat fiind etalate o cană-fiebător și un espressor cu pastile. În micul frigider ne așteptau, din partea casei, câteva băuturi reci și 2 batoane de Mars (iar gazda noastră, vizitându-ne în fiecare dimineață, s-a tot oferit să le suplimenteze, ceea ce noi am refuzat, desigur). Am avut și ceva consumabile – pliculețe de zahăr, ceai, sare, piper și, evident, pastile cu cafea. Pe scurt, cât să-ți încropești o masă frugală – câteva sandvișuri, cel mult o salată. Am întrebat despre lipsa chiuvetei și a unui eventual cuptor cu microunde; s-a argumentat că au dorit să mențină „spiritul relaxant” al locului; Glamount să nu fie un loc în care vii să gătești, ci unul în care vii să te odihnești și să te conectezi cu natura splendidă ce te înconjoară. Total de acord.

Podeaua întregii încăperi este acoperită cu parchet laminat, doar în dreptul fotoliilor de la „fereastră” sunt 2 covorașe mițoase. În baie – o gresie care imită parchetul, faianță pe pereți.  

Eram foarte curioși în ceea ce privește izolarea termică pe care o poate asigura o astfel de... construcție. Ei bine, să nu vă faceți speranțe prea mari; cortul tot cort rămâne. Ziua, pe măsură ce bătea soarele, se încălzea treptat-treptat, astfel că pe la prânz deja nu mai puteai sta înăuntru (nu că am fi avut prea multe motive s-o facem; am deconspirat deja, am avut parte de o vreme de uns pe suflet). Totuși, există o soluție, și încă foarte eficientă: aerul condiționat.  

Unitatea instalată are putere mare, o setam întâi la minim, astfel că în câteva minute se răcorea binișor, pe urmă alegeam o temperatură mai rezonabilă, 22 sau 23. Noaptea însă se făcea friguț, mai ales spre dimineață. În prima zi, nenea-gazdă ne-a spus să-l sunăm noaptea, dacă ne e frig, să dea drumul la centrală; n-are cum! , am zis... Dar chiar a avut! Evident, nu ne-a prea venit să deranjăm omul în toiul nopții și n-am făcut-o, am suplimentat cu pătura din dulap și a fost destul de ok. Dar ca să știți. Cred că asta ar fi singura problemă cu glampingurile astea, faptul că n-ai cum să menții o temperatură cât de cât constantă înăuntru. Și dacă vara, pe timp frumos, a fost așa, mă întreb cum o fi iarna?! Căci da, locul e deschis tot timpul anului; gazda ne povestea cum duduie centrala în sezonul rece... În fine, nu m-aș duce iarna, nu merg io cu romantismu’ chiar până acolo...

V-am povestit destul cum e în cort, acum haideți să ieșim afară, căci împrejurimile sunt adevăratul punct forte al acestui loc de vis!  

În primul rând, zona verde ce aparține de proprietate. Iarbă peste tot, frumos tunsă, copăcei, floricele (de câmp). În spatele cortului se află ciubărul, a cărui utilizare intră în prețul plătit. Evident, n-am pregetat, ne nărăvisem deja de Rusalii la Izvorul Mureșului (vă povestii). Înainte nu prea înțelegeam ideea, dar am constatat că e o metodă infailibilă de relaxare – să stai „la înmoi” în apă fierbințică, eventual cu un pahar de vin în mână, iar dacă mai beneficiezi și de decor... plus fondul sonor – un tril de păsărele, un zumzet de gâze, un lătrat de câine sau un be-he-he/mu-mu-mu în depărtare... Cât să vă zic că a fost de frumos?! Atât de frumos!!!  

Venea nenea-gazdă pe la prânz și pornea focul la cazan, noi doar aveam grijă mai apoi să-l întreținem. (Ne-a lăsat lemne pe căprării: astea pentru ciubăr, astea pentru grătar.) Către seară ne pregăteam halatele de baie, scoteam vinul de la rece și – țup! în apa caldă! Pe la jumătatea primei imersiuni am constatat brusc că avem spectatori! „Spectator” , mai precis – un motan roșcat, ce ne păzea pe una din treptele ciubărului. Sau poate doar aștepta să ieșim afară, poate om mânca și poate i-om face și lui parte... Mai degrabă a doua variantă. În tot cazul, ne-am împrietenit cu el, a devenit motanul nostru „de casă” pe perioada cât am stat. Au mai fost și alte pisici, în trecere, dar el era o prezență constantă, cel puțin în a doua parte a zilei. Extrem de răbdător și de inteligent – doar că nu vorbea. Tati s-a îndrăgostit efectiv de el, gata să-l ia acasă la plecare – mai rar să văd asemenea sentimente la Tati față de un motan!

În fine. La câțiva metri mai încolo, lângă o căbănuță de lemn (care arăta foarte bine, dar era doar cameră tehnică), se aflau 2 șezlonguri cu umbrelă de soare și un hamac. La umbra unui măr plin de roade, o mică zonă de mâncat, formată dintr-o măsuță și 2 scăunele, toate cioplite în lemn. Ceva mai jos, la oarece depărtare de siguranță, grătarul dotat cu toate cele necesare. O chiuvetă improvizată cu un rezervor de apă fixat pe unul din pereții cabanei.  

De zona de relaxare am profitat zilnic, din plin. De grătar – nu eram siguri dacă o să-l folosim sau nu; până la urmă ne-am decis ca ultima cină să ne-o preparăm singuri și să sărbătorim cum se cuvine (împreună cu Motănache) ! Am coborât în sat, am cumpărat ceva cărniță și cârnați și le-am fript corespunzător. Am trântit și o salată cu de toate. La sfârșit am desfăcut șampania. Memorabilă cină!... Și pentru motan, sunt convinsă, deși el n-a fost impresionat decât de primul fel!

Acum despre împrejurimi... ceva mai îndepărtate (dar nu foarte). Adică despre sat și facilitățile lui turistice. Aminteam despre supermarket; da, există și chiar mi s-a părut destul de bine aprovizionat. Poți găsi pe alese preparate pentru mic dejun și, eventual, cină sau carne pentru grătar, legume și fructe. Aminteam și despre 2 mâncătorii – Mozor Lounge, chiar la intrarea în sat (dinspre Poiana Largului) și Restaurantul Orizont, în centrul localității. Pe acesta din urmă l-am testat de 2 ori, prima dată cu maxim succes și încântare (voi detalia în alt articol), a doua zi am nimerit aglomerat și cam bulibășeală, n-am mai fost așa de mulțumiți. Pentru a treia zi aveam de ales: fie străbăteam o distanță în plus până la Mozor Lounge, fie ne gospodăream singuri. Am ales a doua variantă, precum am menționat deja.

Pont: de la Glamount se poate coborî direct în sat, prin fânețele oamenilor (gazda ne-a asigurat că nimeni nu va comenta nimic și așa a fost), fără să mai ocoliți pe strada Pârâul Soci. Scurtătura te scoate în șosea, la aproximativ 100 m de centrul localității, unde se află supermarketul și Restaurantul Orizont. Și, evident, scurtează considerabil timpul petrecut pe drum – cam 10-15 minute la dus, ceva mai mult la întors, că e de urcat un pic. Peisajele etalate de jur împrejur – de vis!

... Am povestit mult despre Glamount și am făcut-o cu drag, căci e un loc ce a ocupat un loc special în inima mea!... Foarte aproape de perfecțiune: confortul cortului, dar mai ales partea cu relaxarea. Zilele noastre se desfășurau în buclă: mic dejun pe terasă, cu ochii mângâiați de dealurile ce-și etalau treptat strălucirea verde sub razele tot mai intense ale soarelui; cafeluță pe șezlong; citit pe șezlong; coborât pentru prânz în sat (mai puțin în ultima zi, când a coborât doar Tati pentru materie primă grătar); iar citit pe șezlong (sau somn de frumusețe, după caz); ciubăr; cină; un pahar de vorbă pe terasă (în compania lui Motănache, desigur). Păcat că a fost atât de scurt! Dar bine că a fost!...

---

VIZUALIZĂRI: 301 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI