Trinidad, bijuteria coroanei

TIPĂREȘTE

Următoarea noastră destinație în sejurul nostru cubanez a fost localitatea Trinidad, un must see pentru cei care vizitează Cuba pentru prima oară. De altfel se spune despre orașul Trinidad că este perla coroanei cubaneze.  

Orașul este situate pe coasta mării Caraibe în apropierea munților Escambray. De la Viniales de unde am venit noi am fțcut mai bine de nouă ore pe drum. Mare parte din drum a fost pe unica autostrada extrem de liberă, dar am mers și pe străzi lăturalnice nu atât de bine întreținute.

Trinidad a fost fondat la data  23 decembrie 1514 de Diego Velázquez de Cuéllar sub numele de Villa de la Santísima Trinidad. Trinidad este unul dintre cele mai bine conservate orașe din Caraibe din perioada în care comerțul cu zahăr a fost principala industrie din regiune. Industria zahărului a înflorit în Valle de los Ingenios în secolul al XVIII-lea și l-a transformat într-un oraș bogat care a atras mulți imigranți. De asemenea, mii de sclavi au fost aduși din Africa pentru a lucra pe plantații.

 Orașul propriu-zis este împărțit în zonele Primero, Segundo și Tercero. Întreaga municipalitate numără consejos populares (sate) din Aguacate, Cabagán, Caracusey, Casilda, Guaniquical, Río de Ay, San Francisco, San Pedro și Táyaba. In zilele noastre, principala industrie din Trinidad este prelucrarea tutunului. Părțile mai vechi ale orașului sunt bine conservate, asta din cauză că s-a constatat că turismul este foarte important pentru economie. De altfel din anul 1988 orașul Trinidad împreună cu Valle de los Ingenios au intrat în patrimoniul mondial UNESCO.

Pentru a-l proteja traficul auto este complet interzis în centrul orașului, pe aleile pietruite ale acestuia. Pe acolo au voie doar cai, măgari sau diferite căruțe sau șarete.

Pe de-o parte casele sclavilor, pe de altă parte casele luxoase ale moșierilor cu o arhitectură hispanică sunt lucruri care atrag annual mii și mii de turiști. Culorile vesele, străduțele pietruite, atmosfera, vibe-ul unic, melodiile care se aud în orice colț din oraș, zonele naturale deosebit de frumoase care înconjoară orașul și viața de noapte animată sunt doar câteva dintre motivele pentru care Trinidad este o prioritate pentru cei care vizitează Cuba pentru prima dată și nu numai.

După ce ne-am cazat în imediata apropiere a Plaza Mayor am ieșit în oraș pentru a ne face o idee. Marea majoritate a locuitorilor erau pe la porțile caselor pentru socializare mai mult virtuală. Fiecare în lumea lui căutau să se conecte la internet, un lucru greu de făcut prin acele zone asta și din cauza penelor dese de current.

Lumea era prietenoasă și zâmbitoare. Din loc în loc la câte un local se auzea muzică specific cubaneză cântată de trubaduri locali. Ne-am făcut o primă idee despre acest oraș colonial și despre principalele atracții ale lui. Seara am petrecut-o la un restaurant local cu muzică cubaneză și cu preparate gustoase, dar destul de scumpe, așa cum se cuvine într-un oraș turistic.

A doua zi am ieșit să vizităm câte ceva. În mod natural am început cu muzeul natural de istorie, Museo de Historia Municipal. Muzeul Municipal  din Trinidad  mai este cunoscut și sub numele de Palacio Cantero. Este o clădire total străină de tradiție în care se reflectă cele mai cosmopolite gusturi ale secolului al XIX-lea.

Interesanta istorie a Palatului ne amintește că acesta a aparținut pentru prima dată familiei Borrell din 1827 până în 1830, până când clădirea a trecut în mâinile germanului Kanter sau cum era cunoscut în zonă a medicului Justo Cantero, care a achiziționat mari plantații de zahăr după ce a otrăvit un negustor de sclavi și s-a căsătorit cu văduva acestuia, carepână la urmă  a murit și ea prematur. Bogățiile lui Kanter sunt expuse în toate camerele decorate în stil neoclasic.

Palacio Cantero a fost inaugurat ca muzeu în 1980. Acolo am putut afla detalii despre istoria Trinidadului de la înființare, prin comerțul cu sclavi, splendoarea în industria zahărului, luptele pentru independență sau criza sectorului zahărului, prin documente., opere de artă și alte obiecte.

Muzeul este împărțit în patru camere, prima fiind decorată într-un mod similar cu modul în care era palatul în secolul trecut. Următoarele încăperi prezintă evoluția istoriei orașului, o sală de arme care prezintă fortificațiile din port și artileria cu tunuri de protecție împotriva piraților și corsarilor și o altă încăpere dedicată industriei zahărului care arată baza economică fundamentală a orașului.

Una dintre cele mai mari atracții ale Muzeului Municipal Trinidad sunt priveliștile magnifice ale orașului pe care le oferă din turnul său. Evident că am urcat și în turn și am admirat de sus orașul.

Interesant în acest muzeu erau îngrijitoarele de-acolo care croșetau diverse lucruri în speranța vânzării lor ulterioare turiștilor. Deasemenea aveau monede mai noi sau mai vechi pe care le vindeau la un preț mai ridicat față de valoarea lor de piață. Spun asta pentru că unele erau în uz chiar în zilele noastre.

Următoarea noastră vizită a fost la așa numitul Palat Romantic sau Palacio Brunet. Acest palat este primul muzeu organizat în oraș în anul 1973. Este situat în inima centrului istoric al orașului, chiar lângă Plaza Mayor. Clădirea este unul dintre cele mai frumoase palate din Cuba, aparținând anterior contelui Brunet, un localnic bogat, care a terminat construcția clădirii în 1808. Se remarcă prin curtea sa andaluză, care la acea vreme era considerată cea mai frumoasă. în țara Cubei și se caracterizează prin fuziunea stilurilor spaniol și neoclasic.

În interior am descoperit o colecție prețioasă de obiecte din secolul al XIX lea. Muzeul Romantic are paisprezece săli, în care sunt expuse lucrări de artă decorativă, precum veselă, mobilier de epocă, porțelan, argintărie, lenjerie de pat și alte obiecte valoroase ale epocii... Toate de mare valoare aduse din Venezia, Bohemia sau Spania.

După vizita la acest Palat am fost abordați de un gauchos care ne-a îmbiat să facem o plimbare cu căruța prin zonele de interes al orașului, lucru pe care chiar nu aveam cum să-l refuzăm. Evident această călătorie de vreo jumătate de oră nu avea cum să se încheie decât la un atelier  meșteșugăresc plin de obiecte tradiționale.

Seara am încheiat-o la unul din multele cluburi din oraș, la celebrul Casa de la Prova, unde am asistat la muzică live cubaneză, dar am primit și lecții de dans de la trubaduri locali. E drept mai mult fetele!!!

A doua zi am achiziționat o excursie călare printr-o fermă locală. Ziua anterioară nu s-a putut merge pentru că a plouat destul de mult. Marea majoritate a coechipierilor au mers călare, eu nu m-am încumetat nici de această dată, așa că am fost repartizați la o șaretă. Inițial mi s-a spus că voi fi decât eu cu soția plus conducătorul de atelaj. Până la urmă s-a mai urcat un coleg și deja îmi făceam griji de bietul căluț. Lucru care s-a dovedit din păcate adevărat într-un final. Cum am ieșit din oraș s-a stricat drumul și am dat de noroaie și de bălți din ce în ce mai mari. Căluțul se chinuia din greu să iasă din ele, iar birjarul îl biciuia cu sete. După mai multe vociferări ale mele, dar și ale soției am decis să sărim din mers, ca să ușurăm calvarul acestui căluț.

Nu vreți să știți cum ne-am pomenit blocați în noroi. Ne-am descălțat frumușel și am luat-o înapoi spre oraș. Nu am ajuns prea departe, pentru că se mergea foarte greu, ne afundam rău în noroi, mai ales eu.. Până la urmă s-a întors o căruță după noi și ne-a dus înapoi în oraș, dar nu înainte să ne ia banii pentru acea zi. Eram murdari de noroi de sus până jos și aveam ceva de mers prin oraș, vreo jumătate de oră. I-am zis soției hai să facem o aroganță și să mergem la plajă.

Zis și făcut. Am căutat un taximetrist care să accepte oferta mea 10 usd drumul dus întors. Toți cereau 15-20 usd  așa că a fost destul de greu de găsit, dar a avut de câștigat, l-am și cinstit și l-am arvunit și pentru a doua zi.

Plaja, Playa Ancon este cam la 10 kilometri de oraș. Acolo sunt vreo 4 kilometri de nisip, câteva resorturi, dar și o terasă tocmai bună pentru noi. Cu toate că nu a fost prea mult soare ne-am bucurat de apele turcoaz ale mării Caraibe, asta la o bere rece.

A doua zi cu ajutorul taximetristului arvunit de noi, am comandat cinci taxiuri pentru tot grupul, la tariful negociat anterior. Am plătit eu la sfărțit spre disperarea unor doamne din grup care credeau că taximetristul va fugi cu banii. I-am explicat să meargă pe mâna mea. Într-un oraș mic nu-și permite să facă așa ceva. Mai rămăseseră 20 de oameni de adus, dar au venit fără probleme. Oricum a fost o zi frumoasă în care ne-am relaxat la plajă. Ultima zi plină din sejurul cubanez, drept pentru care închei aici poveștile despre Cuba.

---

VIZUALIZĂRI: 421 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI