Vietri sul Mare – capitala ceramicii

TIPĂREȘTE

Vietri sul Mare – capitala ceramicii

Amplasat pe Coasta Amalfi, regiunea Campania, orășelul Vietri sul Mare este considerat o adevărată capitală a ceramicii artistice și tradiționale din regiune, casa ceramicii italiene, motiv pentru care a fost declarat Patrimoniu Mondial UNESCO, în anul 1997.

Producția de ceramică este foarte veche datând din epoca romană, însă dezvoltarea puternică s-a înregistrat în sec. al XVI-lea, odată cu dezvoltarea cuptoarelor înalte, cu trei niveluri. Tot în perioada asta a început să-și exporte operele de artă colorate. Stilul local este inconfundabil fiind caracterizat de culori foarte vii (în principal galben strălucitor și albastru dar și verde sau negru).  

Situat foarte aproape de Salerno, pe malul Mării Tireniene, face parte din salba frumoaselor localități de pe Coasta Amalfi, pornind de la Positano, continuând cu Amalfi până la Salerno.

Plimbarea pe străduțele înguste și extrem de pitorești ale localității, îți încântă retina cu imaginile lucrărilor în ceramică postate peste tot: pe ziduri, pe caldarâm, în fața micilor magazine care expun astfel de lucrări (unele adevărate opere de artă), astfel încât poți afirma, fără teama de a putea greși, că micul orășel este un adevărat muzeu în aer liber.  

Periplul nostru prin orășel începe dintr-o mică piațetă (Piazza Matteotti), situată la intrarea în Vietri sul Mare, unde este amplasată Sirena, o statuie ce reprezintă personajul mitilogic cu același nume, materialul din care a fost realizată fiind acoperit cu ceramică (normal în capitala ceramicii, nu?). Cu ceva vreme în urmă statuia a fost vandalizată de un tânăr în stare euforică avansată, care i-a rupt coada. Din fotografia postată se vede locul reparației. Sirena a fost supusă unor acte de vandalism frecvente de la instalarea ei.

Admirăm puțin marea în golful pe malul căruia este amplasată localitatea, facem câteva fotografii și plecăm la plimbare pe străduțe.  

Micile magazine expun o multitudine de lucrări ceramice decorative, cu dimensiuni, forme, culori și tematici foarte diverse. Am văzut desene cu peisaje marine, scene din viața locuitorilor, clădiri, măști gen carnaval, flori, puse pe farfurii, vase cu forme variate, amfore, etc. Cu adevărat un loc al talentelor, al artei, al creativității și al culorilor.

Piesele de rezistență sunt două panouri murale, aplicate pe pereții a două clădiri, realizate cu ceramică neagră. Ambele zugrăvesc scene din viața locuitorilor orașului: pescuit, vânătoare, odihnă, creșterea animalelor.  

Astfel de panouri întâlnești aproape la tot pasul, subiectele tratate fiind diverse. Aceste glazure și decorațiuni, expuse în diferite moduri, înfățișează întreaga poveste a vieții de zi cu zi a locuitorilor din Vietri, pictată pe ceramică.

Încetinel, pentru a putea admira decorațiunile ceramice, ne îndreptăm spre malul mării, mai precis la ” Anfiteatro Dott. Michele Siani” , edificiu ce poartă numele unei personalități de marcă a orașului, medic ORL-ist renumit.  

Drumul nostru trece pe lângă vechea fabrică de ceramică Solimene (cunoscută și sub numele de Palatul Ceramicii), construită în perioada 1954-1956 de arhitectul Paolo Soleri. Construcția, amplasată pe vârful unui dâmb al orașului, atrage atenția de departe, datorită înălțimii sale, prin arhitectura sa, ieșind în evidență modul de placare a pereților exteriori cu obiecte din ceramică (normal, nu?) colorate în ocru și verde, nuanțe ce le găsim pe toate decorațiunile executate de artizanii din Vietri.  

Din dreptul fabricii coborâm în dreapta spre amfiteatru, situat pe faleza înaltă a orașului, un real punct de belvedere, loc de unde se vede marea, plaja Marina di Vietri și una dintre atracțiile și un simbol din Vietri sul Mare: celebrele stânci atât de fotografiate de vizitatori” I Due Fratelli” (” Faraglioni Fratelli” ).  

Legenda acestor stânci povestește despre luptele purtate de localnici împotriva flotei sarazine, lupte care au durat destul de mult timp. Încheierea lor s-a realizat numai în urma unui duel între cei mai puternici luptători ai celor două tabere, la finalul acestui duel cei doi viteji însângerați au constatat că sunt frați. Pe net am găsit acest dialog final purtat de cei doi frați: 

„Ce văd eu pe pieptul tău, creștine? Stema strămoșilor mei. Uită-te cu atenție, Umfredo, este aceeași stemă pe care o port eu!” . Umfredo a protestat neîncrezător, cu o voce mică, când Rajan i-a dezvăluit: „Dar da, toată viața tatăl meu Helino a căutat un fiu care fusese răpit de la el de pirați. S-a întâmplat cu mulți ani în urmă și l-a căutat ​​în toată lumea! Acum te-am găsit. Ești fratele meu și te-am ucis!” Și Umfredo – „Te iert! Și iartă-mă și pe mine! Ce soartă crudă, doi frați, ne-am ucis unul pe altul.” Cei doi au murit din dorința de a se îmbrățișa chiar și pentru o clipă, apoi s-au strecurat în mare și, după cum spune legenda, s-au transformat în cele două stânci care se mai numesc „cei doi frați” .

De altfel stema” Comune di Vietri sul Mare” are în componența sa și cele două stânci despre care tocmai făcui vorbire.

Și ca o dovadă că acest amfiteatru este în Vietri, balustrada este placată în partea superioară cu dale ceramice.

După cuvenita fotografie de grup, ne mai învârtim puțin pe acolo și apoi plecăm în căutarea unui loc în care să ne astâmpărăm foamea.

Se spune că mersul pe jos face piciorul frumos. Așa o fi, însă face și o foame pe măsură. Astfel că după ce am colindat ceva timp am intrat într-o bodegă unde 4 oameni înfometați abia au reușit să biruiască două pizze cât roata carului fiecare. Dacă au fost bune? Mama mia, aș savura așa ceva cât des se poate.

Cam atât.

Drumuri bune și excursii frumoase!  

---

VIZUALIZĂRI: 463 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI