O cazare cu restaurant gourmet, la țară, în Cehia sudică

TIPĂREȘTE

Ne trebuia o cazare intermediară între Brno și Český Krumlov, cam la jumătatea distanței. Mi-ar fi plăcut să fie în orășelul de poveste Telč, însă n-am găsit nimic satisfăcător, deci am lărgit un pic aria de căutare. Chiar și-așa, n-a trebuit să aleg din prea multe variante. Câștigătorul s-a numit Matějovec 38, numele fiind compus din cel al sătucului omonim plus numărul de la poartă al proprietății. Pe Google Maps îl găsiți sub denumirea completă de Matějovec 38 Country Hotel&Restaurant, iar pe booking beneficiază de recomandări excelente, cu o notă de 9,5 din peste 200 de evaluări.  

Pentru noi a contat faptul că asigură parcare gratuită și mic dejun, iar restaurantul (cu posibilitatea de a lua cina) a fost, desigur, un bonus. Am rezervat, așadar, o cameră dublă (king deluxe) cu mic dejun inclus, pentru prețul de 108 euro, garantând cu cardul, urmând însă a achita la proprietate și am avut drept de anulare gratuită până cu 4 zile înainte.

Oaspeții pot fi cazați începând cu ora 15, noi am ajuns pe la 17, conduși de amicul Waze. N-a fost deloc o problemă să găsim locația, satul e minuscul, iar pensiunea iese în evidență încă de departe, fiind găzduită de un șir de case tradiționale (cum tocmai admirasem în Telč, din acelea ca din turtă dulce), văruite într-un bleu pal, cu acoperiș cărămiziu. Pe gardul rudimentar de lemn stătea sprijinită o bicicletă (element de marketing, cu siguranță) și, în mica deschizătură dintre uluci, era înfiptă firma cu numele proprietății și datele ei de contact. Altfel, intrarea propriu-zisă se face prin spate, unde se află și parcarea.

Planul pensiunii este unul dreptunghiular, cu o curte interioară înierbată încadrată de construcții ce se succed, fiind unite între ele pe 3 din cele 4 laturi. Unul dintre șirurile lungi conține camerele de închiriat, celălalt este împărțit între recepție, bucătărie și locuința proprietarilor, iar latura scurtă ce le unește pare să conțină ceva magazii (sau pe-acolo). Pe cealaltă latură scurtă, la oarece distanță (2-3 m), se găsește fostul hambar al proprietății, transformat – după cum vom constata în curând – într-un modern restaurant. De aici se iese, pe partea opusă, în zona de relaxare dotată cu șezlonguri, mese și scaune – dispusă pe 2 niveluri (și extrem de întinsă, practic pierzându-se în păduricea învecinată).  

Am pășit în curte cu timiditate, încercând să dibuim rosturile locului, căci nu se zărea nimeni prin preajmă. Totuși, prezența noastră a fost cumva sesizată, căci n-au trecut decât câteva secunde și stăpâna casei și-a făcut apariția și ne-a invitat în secțiunea numită „recepție” , de unde a extras cheia pentru camera noastră. În scurtul timp cât ne-a condus într-acolo, ne-a informat despre orele de micul dejun (8-10) și despre cină.  

În legătură cu ultimul subiect, eram oarecum dumirită, citisem comentariile de booking și, în plus, eram familiarizați cu genul acesta aparte de cină (pe care-l experimentasem cu câteva luni în urmă la Conacul Grigorescu). Ei gătesc în fiecare seară 2-3 feluri principale din care poți alege, prețul este fix (în cazul de față, 300 czk = 60 lei) și, eventual, un desert (90 czk = 18 lei); desigur că nimic nu-i obligatoriu, nici să iei cina, nici măcar să bei ceva de la ei, dar era păcat să ratăm o astfel de experiență din categoria gourmet!... În plus, citisem că restaurantul Matějovec 38 este extrem de bine cotat și nu doar cei cazați acolo (destul de puțini, dealtfel) aleg să-l testeze, ci zilnic vin oameni din întreaga regiune spre a se delecta cu bucatele deosebite, savurate într-un decor bucolic! Deci am făcut vorbele și pentru cină, am ales felurile de mâncare, iar doamna a zis că ne așteaptă în restaurant începând cu ora 18.

Am primit camera 10, una din cele de la mansardă. La unele camere de sus se ajunge pe niște trepte exterioare, a noastră era însă accesibilă din interiorul clădirii. De fapt, corpul de clădire ce ne-a găzduit avea toate camerele (3 sau 4) la etaj, parterul fiind transformat într-un uriaș open-space cu scop de relaxare și socializare.  

Camera a fost foarte drăguță, mai drăguță în realitate decât părea în pozele de pe site! Mobilată și decorată în stil tradițional, cu o tușă de... boutique, era extrem de armonioasă; și odihnitoare în același timp. Am avut un pat dublu, de fapt 2 saltele alăturate (foarte comode) într-un blat de lemn masiv, ce părea foarte vechi (sau doar prelucrat astfel încât să pară a fi atins de patina timpului). Sub cuvertură aveam să găsim... o plapumă grosuță; la început ne-am mirat, însă noaptea chiar a prins bine, camera fiind răcoroasă, iar vremea destul de capricioasă în această regiune. De-o parte și de alta a patului se află câte o noptieră ca o măsuță de pitici, iar pe noptiere câte o veioză cu abajur supradimensionat. Mi s-a părut simpatic jocul ăsta de dimensiuni și texturi...

Piesa de rezistență a camerei, care-ți sare în ochi fix din momentul în care deschizi ușa, este hamacul spânzurat de tavan, plasat chiar la picioarele patului! Nu știu câtă aplicabilitate practică poate avea acest element de decor, dar dă foarte bine în peisaj! În plus, alături de perne, reprezintă pata de culoare a încăperii! Altfel, prea multe elemente de mobilier nu mai avem, doar un pupitru și-un scaun într-un colț și o... scară sprijinită de perete, pe post de... dulap (judecând după cele câteva umerașe agățate de ea). A, și câteva tablouri, înfățișând... persoane de culoare. Se poate trage o concluzie despre tematica încăperii – Africa, sau așa ceva.

Baia este împărțită în 2, într-un mod destul de ciudat, dar probabil că doar așa a permis spațiul (și oricum eram avizată asupra acestui aspect încă din momentul când am făcut rezervarea). Chiuveta se află în cameră, imediat în stânga ușii, sprijinită pe un blat de lemn. Deasupra, pe perete, e o oglindă, iar dedesubt un coș de gunoi. Lângă chiuvetă am găsit un săpunel (de foarte bună calitate, conform brandului inscripționat pe ambalaj) și un suport pentru periuțele de dinți. Baia propriu-zisă conține restul – tronul și cabina de duș. Drept scăunel ajutător în baie – o tobă africană, iar culoarea predominantă este portocaliu. Exista și un uscător de păr într-o pungă textilă. Prosoapele (câte 2 de fiecare), împăturite frumos, de un alb impecabil, ne așteptau pe pat, alături de consumabilele pentru duș.

... Am zăbovit prin cameră să admir și să pozez, în timp ce Tati s-a oferit să aducă bagajul minimal de la mașină. După câteva minute primesc mesaj însă: „Hai în grădină, Mami, să savurăm o berulă înainte să înceapă ploaia!” Am traversat curtea decorată și ea cu câteva elemente tradiționale (printre care o fântână foarte interesantă), pe urmă restaurantul și am ieșit în zona de relaxare, unde l-am descoperit pe Tati la o masă, în fața unei halbe aburinde; una asemănătoare mă aștepta și pe mine.  

Într-adevăr, se tot adunaseră nori de ploaie, n-aveam nicio speranță că vom scăpa neudați, se și răcorise un pic. Totuși, după vreo juma de ceas, în mod inexplicabil și neașteptat, norii s-au risipit dintr-o dată, iar soarele darnic, de-a dreptul fierbinte, s-a arătat dispus a ne bucura epidermele și inimile! Și ar fi făcut-o până la apus, însă veni ora mesei și, cu oarece regret, ne retraserăm în interior.

Restaurantul (fostul hambar al fermei; la intrare sunt afișate câteva imagini cu locul dărăpănat de la momentul achiziționării, înainte de a fi reabilitat) își împarte uriașul spațiu între barul-insulă și zona destinată servirii mesei, dotată cu mese lunguțe și băncuțe așezate față-n față. Mobilierul este confecționat din lemn stratificat vopsit în alb și negru, mesele ne așteptau pregătite cu toate necesare, băncuțele dotate cu pernițe moi. Coloristica destul de sobră era înviorată ici-colo de câteva paduri roșii, de păturile albastre (bune pentru mai târziu, afară) și de buchețelele de flori naturale ce împodobeau fiecare masă. Pereții nefinisați erau acoperiți cu tablouri alb-negru, multe cu trimitere la lumea jazzului, iar din difuzoare răzbăteau, la un volum rezonabil, linii melodice asortate. Pe scurt, o atmosferă sofisticată și fermecătoare!

Am fost primii la cină, însă am constatat cu surprindere că în maxim un sfert de oră nu mai rămăsese nicio masă liberă! Ni s-a adus meniul de băuturi, din care am comandat încă o bere de căciulă (65 czk=13 lei), iar din partea casei am primit aperitivul, o delicioasă pastă de brânză și felii de pâine cu semințe, coaptă de ei. Felul principal a constat în salată Waldorf (eu) și șașlik (frigăruie) de porc (Tati) – ambele gustoase pe cât de aspectuoase. Am luat și câte o porție de desert, ceva cu fructe și frișcă; absolut demențial! Desigur, am putut pune consumația pe cameră spre a achita totul la final.

Micul dejun s-a servit în același spațiu, doar că de data asta în regim de bufet. N-am pozat decât farfuria mea, mi-a fost jenă să mă învârt cu telefonul pe deasupra platourilor, printre atâta gașcă, însă țin minte că oferta era foarte diversă, produsele de calitate, multe manufacturate în casă. Am fost foarte încântată să regăsesc printre ele crema de brânză de la cină și minunata pâine de casă😉.  

Ne-am decazat la puțin timp după micul dejun. Factura a totalizat 3623 czk, echivalentul a aproximativ 725 lei. Mult?! Puțin?! Noi l-am considerat un raport preț-calitate ok și, în condiții asemănătoare, am poposi din nou, cu bucurie și fără nicio rezervă, la Matějovec 38!

---

VIZUALIZĂRI: 298 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI