ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 19.12.2023
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 23.09.20
STATUS: SENATOR
LUNA
OCT-2023
Cuplu
Raport PREȚ/CALITATE:
REZONABIL

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
93.33%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
AFA RECOMANDĂ: Pentru transfer Aeroport - Hotel (Roma) și/sau tururi turistice ale Romei / Vaticanului - recomandăm ghidroma.eu
  • Informatii sau rezervări: pe sait sau tel. +39 324 981 3672
  • TIMP CITIRE: 9 MIN

    Ce (nu) se mănâncă bun în Toscana!

    TIPĂREȘTE URM de aici

    Călătoriile au farmecul lor, dar oricare ar fi motivul pentru care ne așternem la drum, nu o putem face fără să mâncăm, nu? Nu știu alții cum fac, dar eu, atunci când ajung într-o regiune pe care nu am mai vizitat-o sau mă întorc într-una pe care o iubesc, unul dintre obiectivele mele este să încerc specialitățile acelui loc, cele care îl pun pe harta gastronomiei.

    Citeam deunăzi că într-un top al gastronomiei mondiale, publicat prin iulie 2023 de Canalul CNN Travel, bazat desigur pe o opinie subiectivă dar care oferă totuși o imagine asupra gastronomiei și locurilor sale emblematice, situația se prezintă cam așa:

    Locul 3 - bucătăria franceză, pentru pauza de prânz de două ore în care să te bucuri de un meniu cu trei feluri (baghete, melci francezi și macaron-și)

    Locul 2 – bucătăria chinezească, pentru cele opt regiuni gastronomice bogate și variate, încât cu greu s-ar putea crede că sunt din aceeași țară (carne de porc cu sos dulce-acru, dim sum, porcușor fript, rață Peking, xiao long bao - un fel de găluște la abur, gongbaojiding)

    Locul 1 – bucătăria italiană, pentru că mâncărurile italiene sunt făcute din ingrediente simple, ușor de gătit și de mâncat (risotto, paste, pizza). În plus se preciza faptul că bucătăria italiană este foarte populară printre bucătarii începători, ceea ce o face răspândită în întreaga lume.

    Pe celelalte locuri, dacă mai contează, se aflau Spania (locul patru), apoi Japonia, India, Grecia, Thailanda, Mexic și Statele Unite.

    Acum, așa stând lucrurile, oricine citește o astfel de statistică n-are cum să se gândească decât că în Italia nu există să nu ai ce mânca și mai ales să nu-ți placă. Doar nu degeaba este bucătăria asta italiană peste tot...

    Așa și pentru mine! Când spun Italia, mă gândesc doar la preparate delicioase, arome minunate, savoare, gust divin și bucurie, pentru că orice s-ar spune, o mâncare bună și gustoasă merge la suflet! Mai mult, mă și aștept să găsesc toate astea la orice pas... dar de data asta n-a fost chiar așa!

    Nu mă judecați greștit, nu generalizez, dar totuși aveam așteptări mult mai mari, bazate pe călătoriile mele din trecut. Am călătorit în Italia atât în orașele mari, cât și în zonele rurale sau cele hiper turistice. Și întotdeauna (fără excepție) am rămas cu o impresie foarte bună despre bucatele italiene. Ca să nu mai spun că și acum îmi amintesc de pizza mâncată cu vreo cinci ani în urmă la Bari, după ce asistasem la prepararea ei, stând în picioare la coadă... sau de pastele proaspete cu fructe de mare pe care le-am găsit la o trattorie neînsemnată dintr-o mică localitate în care ne-am cazat când am vizitat Veneția.

    Pentru a înțelege logica, trebuie să vă spun că n-am să-i înțeleg niciodată pe cei care se duc la restaurantele cu specific musulman - să zicem, răsfoiesc tot meniul, apoi îl închid, îl pun deoparte, se uită candid în ochii ospătarului și întreabă: O ceafă de porc cu cartofi prăjiți faceți? Dar de asemenea, nu pot să admit nici ca în restaurantele specializate în ceva, cum ar fi cele cu preparate din carne de vită, după ce ai dat comanda, să revină ospătarul să-ți spună: Îmi pare rău, dar știți, nu mai avem vrăbioară. Pot să vă recomand un șnițel de curcan!? De parcă dacă schimbă” pasărea” :D este același lucru! Păi nu vindeați vită sau ați adus brusc un bucătar indian care n-o mai sacrifică pe sanctitatea sa?

    Deci, d-aia mă duc în Italia - să pap italiește și tot d-aia am pretenții când ajung în Italia. Ce știu italienii să facă cel mai bine? Corect: pizza, paste, tiramisu! Ce mă aștept să găsesc în toate formele și mai ales gătite într-un mod în care papilele mele să fie pe spate și să mai dea și din piciorușe? 😂 Absolut tot ce nu găsesc în altă țară care a” furat” rețetele iteliene.

    Dar mare mi-a fost dezamăgirea când am constatat cât de comerciale au devenit locurile, mai ales cele care bâhâie de turiști.

    De exemplu, în cele două orășele din Cinque Terre pe care le-am vizitat, cu tristețe am văzut că aproape toate panini-le, pizze-le, bruschetele și tot ce se vinde la botu’ calului, sunt atât de low level, că nici nu-ți vine să le cumperi, darămite să le îngurgitezi! Totul este făcut în mare grabă, din ingrediente de o slabă calitate sau niște surogate ale celor originale (altfel ar fi avut gust bun), ca să asigure nevoia hoardelor de turiști coborâți de pe vasele de croazieră sau din trenurile care opresc poate din oră în oră în aceste stațiuni. Tot cam așa am întâlnit și în Pisa sau în Florența în locurile cele mai aglomerate și mai apropiate de obiectivele turistice cu mare căutare. Pasticceriile (patiseriile) bogate în produse dulci din foietaje sau biscotti de toate felurile, îți luau ochii cu formele și aspectul apetisant, dar cele pe care le-am încercat au fost sub așteptări, de parcă erau mumiile celor originale, iar cremele aveau un pronunțat gust 'de la cutie' . Aproape toate au fost nesatisfăcătoare.

    Altfel, am încercat ceva produse locale în Santa Margherita Ligure unde am dat de focaccerii care vindeau un soi de plăcinte genoveze cu diverse umpluturi: brânze, cartofi și zucchini, cartofi și prosciutto sau cu carciofí (adică anghiare) la prețuri de €18,00 - €24,00 per kg. În Cinque Terre ne-am limitat la frito misto take away (mixul tempura de fructe de mare și pești cu cartofi prăjiți - € 14,00/porția), în Lucca și Florența am încercat ceva dolci (tiramisu - €4,50, crema caffe - € 3,50 și affogato al liquore – € 4,00; mix de fructe proaspete – € 6,00/ un pahar cam de 350g), iar în Santa Maria del Giudice și Pisa cafeaua de dimineață a fost însoțită de corneto italiene/croissante franceze, care sunt prin mai toate patiseriile și cafenelele (între €2,20 - € 3,50) și chiar mic dejun cu ouă ochiuri si pancetta affumicata + 1 iaurt – la preț de €11,50. Apa și cafeaua au fost cam peste tot între €2 și €3,50, cappuccino €3,00 - €3,50, vinurile de regiune la pahar €4,50 – €5,00 (și la sticlă prin Coop, variau de la €8,00 până la €25,00- €30).

    Desigur, serviciul care se plătește parcă de când lumea la restaurantele italienilor - coperto - era între €2,50 și €3,00 de persoană, în funcție de cât de pompos era locul.

    Pentru cei care sunt foarte stricți și respectă toate mesele, cel mai convenabil prânz este meniul zilei (în mai multe variante) - Pranzo di Lavoro – care de obicei include un aperitiv (antipasto), un fel principal (primo) și un desert sau la alegere o apă + cafea, la prețuri între €12,00 -€14,00 sau € 18,00- €20,00 (dacă varianta include primo+secundo).

    Cele mai bune au fost cina din prima seară, la Da Michele în Santa Maria Ligure - unde am luat un lup de mare (pește alb) cu cartofi cipsuri la cuptor, măsline și muguri de pin, absolut delicios și prânzul de la Bel Soggiorno din San Gimignano, despre care de fapt vreau să vă povestesc în continuare.

    La Ristorante Bel Soggiorno din Via San Giovanni 91, nu am ajuns întâmplător, ci pentru că ne-am dorit. Ca să fim siguri că suntem primiți înăuntru, am făcut o rezervare (3 persoane), mai ales că programul restaurantului este limitat la prânz, între 12:00 și 15:00. Nu vă imaginați că seara ar fi altfel (doar de la 19:30 la 22:00). În restaurant se ajunge după ce străbați un hol decorat în culori calde și cu mobilier din lemn masiv. La capăt, o domnișoară ce ședea la o mică recepție ne-a invitat la o masă, imediat ce i-am spus numele pe care f[cusem rezervarea. Ne-am mirat că era destul de liber, dar probabil gândul ăsta a fost telepatic, pentru că în 10 minute deja locul se umpluse, de parcă toți ne așteptaseră pe noi să” jucăm în deschidere” .

    Ce-am aflat despre Bel Soggiorno este că de cinci generații face parte din arhitectura San Gimignano, iar preparatele sale sunt inspirate din tradiția toscană. Așezarea este una excelentă, cu vedere panoramică spre peisajul toscan din partea de est a orașului. În clădirea din dreapta, lipită de ristorante se află și Hotelul Bel Soggiorno, cu două etaje peste parter și care are de asemenea, camere cu vedere către frumoasele dealuri estice ale peisajului ce înconjoară San Gimignano (pe care vi l-am arătat în review-ul trecut).

    Ambianța este una elegantă, cu podele de teracotă, grinzi la vedere, arcade și pereți din piatră, decorați cu tablouri. Atmosfera este una intimă și plăcută, completată de priveliștea care se zărește prin ferestrele largi. Mesele poartă fețe de masă albe, șervetele sunt din pânză, paharele sunt simple și elegante, iar farfuriile suport din ceramică albă cu marginile pictate foarte sugestiv, ca să nu uiți că te afli în orașul turnurilor medievale... cute!

    Am primit meniurile tipărite, închise între coperți mari și după o scurtă consultare – meniul nefiind stufos - ne-am ales 2 antipasto ca să le sher-uim (adică 2 paie la 3 măgari :D - un carpacio de vită cu amestec de salate, felii subțiri de trufe și pere, stropite cu aceto balsamico; o selecție de brânze pecorino și jambon - €15 fiecare), 2 porții de rizotto la €17 fiecare și 1 porție de puceluș la cuptor cu cartofi (€22 porția). Platingul a fost deosebit și mâncărurile delicioase (am gustat din fiecare), dar porcușorul a fost excepțional – cu o carne fragedă și șoricul ușor crocant, îmbibate în sosul absolut minunat.

    De băut am avut apă minerală, 2 pahare de vin alb Vernaccia (€5 paharul) și la final un espresso... așa, pentru digestie.

    Nu ne-am abținut nici la desert, mai ales că denumirile deja ne făceau să salivăm. Așa că am ales o panna cotta con caramello, căpșuni și mentă, o pară fiartă în vin de chianti cu înghețată de vanilie, ricota și nuci, precum și o porție de cantuccini e vin santo, adică biscuiti tradiționali cu migdale și vin licoros de regiune (fiecare la €7). Am gustat toți din toate și am declarat că para în vin a fost grozavă, cu o singură excepție: nucile folosite ca decor pe caramelul de pe marginea farfuriei, aveau gust... de rânced. Nu mă așteptam la așa ceva, dar făcând parte din decor și nu din conținutul propriu zis, n-a stricat prea mult. Doar că la restaurante cu pretenții... nu se face!

    Serviciul a fost impecabil, mai ales că mai multe persoane s-au ocupat pe rând de noi. În afară de doamna care ne-a preluat comanda, un alt ospătar ne-a recomandat vinul și o tânără ne-a servit mâncărurile. Deși mai multe mese s-au ocupat în același timp, n-au fost încurcate comenzile :D și felurile noastre au venit repejor. Toți erau spirt, se învârteau pe lângă mese și reacționau imediat, la orice solicitare.

    Il conto n-a fost o surpriză, așa că am decartat €136 – cu cardul – dar am lăsat tips-ul cash. Ne-am simțit bine în atmosfera caldă și prietenoasă de la Bel Soggiorno, mâncarea a fost delicioasă iar ziua noastră a fost mai plăcută după acest răsfăț.


    [fb]
    ---
    Trimis de k-lator in 19.12.23 00:16:30
    Validat / Publicat: 19.12.23 07:18:31
    INFO ADIȚIONALE
    • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ITALIA.

    VIZUALIZĂRI: 1042 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
    SESIZEAZĂ
    conținut, limbaj

    9 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (k-lator); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P21 panna cotta + cantuccini e vin santo
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
    Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 39599 PMA (din 31 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

    ECOURI la acest articol

    9 ecouri scrise, până acum

    webmasterX
    [19.12.23 07:17:35]
    »

    Mutat în rubrica "Unde mâncăm în zona Cinque Terre?, [ALTE ZONE]" (nou-creată pe sait)

    [Rubrica inițială: BUFFER UndeMâncăm]

    Carmen IonPHONE CONS. ONORIFIC AFA / ITALIA
    [19.12.23 08:18:22]
    »

    @k-lator: Ai dreptate, din păcate, în privința scăderii calității mâncărurilor, în special în zonele foarte turistice. Am avut și eu experiențe neplăcute în Florența și Veneția.

    E destul de greu să găsești restaurante care păstrează rețetele tradiționale, iar atunci când le găsești, prețurile te fac să te iei cu mâinile de cap...

    Ca să nu mai spun de orarul făcut pe placul lucrătorilor, nu al clientelei...

    Acestea fiind zise, mă bucur că ați găsit totuși în San Gimignano un loc unde să savurați o mâncare bună.

    webmasterPHONE
    [19.12.23 09:10:26]
    »

    Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ

    — (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ;

    — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.

    Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

    (Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

    k-latorAUTOR REVIEW
    [19.12.23 10:33:49]
    »

    @Carmen Ion: De obicei în concedii, nouă ne sunt suficiente două mese consistente (micul dejun și un prânz întârziat sau o cină mai devreme) și între acestea ne mulțumim să ciugulim câte ceva la o cafea sau o bere, în drum. În țările mediteraneene, de obicei, ținem cont că prânzul și cina la restaurante sunt cu un program foarte de strict. Ne-am asumat acest lucru când am ales cazări fără mic dejun la hotel, tocmai în ideea că voiam să-l savurăm cu cafeaua italiană delicioasă la cafenelele și pasticceriile din oraș, să luăm pulsul străzii și să simțim acea atmosferă toscană autentică.

    Din păcate, satisfacția nu a fost deplină, pentru că n-am găsit gusturile delicioase și savoarea proaspătă pe care le așteptam... în niște locuri și peisaje atât de spectaculoase.

    Mulțumesc pentru timpul acordat și vorbe. Toate gândurile bune! ????

    k-latorAUTOR REVIEW
    [19.12.23 10:35:05]
    »

    @webmaster: Mulțumesc!

    DOINITA
    [19.12.23 12:41:21]
    »

    E bine ca nu imi e foame. De aratat toate arata bine, acum in ce priveste gustul dam crezare celor car au fost la fata locului...

    La fel gandim si noi, daca ajungi intr-un anumit loc apoi trebuie sa incerci sa afli cat mai mult despre acel loc si e musai sa ii savurezi sau sa gusti din preparatele specifice.

    "Incercarea moarte n'are" si apoi e imposibil sa nu gasesti ceva din bucataria locala care sa nu nimereasca pe gust????

    Foarte util review-ul pentru cei care vor calatori in zona!

    doinafil
    [19.12.23 13:20:36]
    »

    Totul este făcut în mare grabă, din ingrediente de o slabă calitate sau niște surogate ale celor originale (altfel ar fi avut gust bun), ca să asigure nevoia hoardelor de turiști coborâți de pe vasele de croazieră sau din trenurile care opresc poate din oră în oră în aceste stațiuni

    Câtă dreptate ai! Cred că - aproape - toți turiștii am constatat ce ai afirmat mai sus! Mie mi s-a întâmplat în Veneția, la un restaurant foarte apropiat de Podul Rialto, unde am comandat o pizza și bere. La vremea aceea - prin 2008 - a costat 10 sau 12 €, dar gustul și ingredientele au lăsat muuuult de dorit! Drept „răzbunare” , a patra zi, când ne-am întors acasă, la Polesella (am fost cu prietena mea și soțul ei, care locuiesc în nord și care m-au plimbat prin Veneția), am comandat o pizza adevărată, pe care o prepara un localnic în casa lui, pe cuptor cu lemne! Pe aceea n-am cum s-o uit, avea gutul buuun de tot, iar ingredientele erau din belșug! Nici chiar la Roma n-am mâncat o pizza atât de gustoasă!

    Despre restaurantul San Gimignano pot să spun că îmi place cum arată la interior, iar farfuriile alea „personalizate” m-au făcut să exclam:„wow” !

    Despre mâncare sunt convinsă că a fost și gustoasă, după felul cum arată și - mai ales - după ce ai confirmat și tu că v-a plăcut mult!

    Felicitări pentru articol și poze! ????

    Îți doresc sărbători cu bucurie, alături de familie și prieteni!

    k-latorAUTOR REVIEW
    [19.12.23 14:58:39]
    »

    @DOINITA: Mai bine să citești articole despre mâncare când nu-ți este foame. Eu și la cumpărături plec mâncată că altfel... vin acasă cu tot magazinul. Tentația este mult mai mare să cumperi produse alimentare în exces când prin burtă ți se zvârcolesc șerpii.

    De multe ori și în vacanțe cedezi pornirii de a lua alimente pe care le-ai mânca” cu ochii” și apoi constați că nu-s chiar cum te-ai așteptat. Din acest motiv ne mai aruncăm în traistă un fruct sau un sâmbure de nuco-migdală ceva, pentru a rezista tentației de a lua orice ne iese în cale când ni se face foame. Apoi dacă se poate, căutăm locuri mai ferite, adică nu ne oprim chiar la aglomerația turistico-fantastică din prima linie.

    Mulțumesc pentru aprecieri. Vacanțe minunate și Sărbători cu bine!

    k-latorAUTOR REVIEW
    [19.12.23 15:18:39]
    »

    @doinafil: Așa am zis și noi, să ne răzbunăm! Și am căutat în San Gimignano ceva care mai special, care să ne facă să plecăm cu gânduri bune din vacanță. Precum în reclama aceea...” Nu sunt eu, când mi-e foame” și nu voiam să mă transform într-o fiară chiar înainte cu o zi să plecăm spre casă

    Da, din vacanțe rămânem și cu experiențele gastronomice, nu numai cu obiectivele turistice pe care mergem să le vizităm. Sunt convinsă că oricăruia dintre noi îi rămâne întipărit câte un fapt din ăsta care peste ani te dermină să spui: cea mai bună înghețată din viața mea am mâncat-o în piața Spaniei! sau... nu există cafea mai bună decât cea pe care am băut-o în Lisabona!...

    Mulțumesc pentru apreciere și pentru urări. Vă doresc de asemenea tot ce este mai bun. Numai gânduri alese! ????????

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    3 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    Carmen Ion, doinafil, DOINITA

      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.073555946350098 sec
    ecranul dvs: 1 x 1