Hotel Porto Castello, Fira Santorini, o cazare aşa şi aşa

TIPĂREȘTE

Pentru finele circuitului cicladic, am avut nevoie din nou de o cazare în Santorini, înaintea zborului spre casă. Prevăzătoare din fire, am optat pentru două nopţi, nu doar pentru una, de teamă că s-ar fi putut întâmpla orice cu cursele de ferry şi n-am fi ajuns în preziua zborului, aşa că, din prudenţă, ne-am zis că mai bine s-o mai “ardem” prin Santorini decât să ne tremure sufletul că pierdem avionul. Şi cel mai frumos, am gândit la unison, era s-o “ardem” la plajă şi baie, măcar timp de câteva ore.

Socoteala din târg nu s-a potrivit cu cea de acasă, fiindcă Meltemi ne-a dejucat planurile începând să bată binişor încă de la plecarea din Folegandros, pe măsură ce vremea trecea, suflând şi mai tare. În asemenea condiţii, a trebuit să reconfigurăm programul, dar să o luăm cu începutul.

Cum am ales

După principiul să fim aproape de o plajă şi de aeroport, m-am orientat la o cazare pe estul insulei, oarecum în dreptul capitalei Fira, la cealaltă extremă.

Dacă în primele două zile ale vacanţei ne bucuraserăm din plin de peisajele Calderei, pentru ultima zi gândiserăm că meritam o mică trândăveală la plajă combinată cu puţină bălăceală aşa ca de rămas-bun din Santorini.

În acest sens, tot uitându-mă pe booking.com, mi-a atras atenţia acest hotel care la momentul acela mi s-a părut varianta oportună. Şi cum Exo Gialos, locul de amplasament, mi s-a părut a fi la distanţă mică de capitală şi de aeroport, am crezut că nu e rău. N-a fost prea rău, dar nici prea confortabil, vorbind la modul figurat.

Deşi nu avea note chiar grozave pe booking.com, tocmai, în principal, din cauza poziţionării in the middle of nowhere, l-am ales şi pentru că oferea, la cerere, transfer privat din port la proprietate, ceea ce într-o seară de sâmbătă părea varianta optimă pentru noi la întoarcerea în Santorini. Transferul era taxat separat, desigur.

Cazarea a costat 144 €/două nopţi fără mic-dejun, masa nefiind disponibilă la momentul rezervării, însă proprietatea m-a asigurat că este posibil să luăm acolo micul-dejun, însă detaliile le vom stabili împreună la faţa locului. Banii mi-au fost traşi de pe card cu două săptămâni înainte de a pleca în Santorini, aşa cum era prevăzut în condiţiile rezervării.

Deplasarea din Folegandros în Santorini

Am călătorit din Folegandros în Santorini cu o cursă de ferryboat operată de compania Zante Ferries, vasul numindu-se de “Dionysios Solomos” ca şi pe poetul responsabil cu versurile imnului naţional grec, biletele achiziţionându-le cu trei luni înainte, prin iunie, la un preţ foarte modest: 7 €/pers. Vasul nu era desigur unul rapid la banii ăştia, dar nici nu simţeam nevoia de aşa ceva, nouă oricum ne place plimbarea pe mare, dacă se poate, chiar pe punte.

Ferry avea plecarea din Folegandros la 16,30, dar a întârziat vreo zece minute, iar în calea spre Santorini a oprit în Sikinos şi Ios, având ocazia să revedem porturile ambelor insule. În Ios, de pe vas au fost descărcate materiale de construcţii (ţevi, fier-beton, etc.), acesta acumulând încă jumătate de oră întârziere, aşa încât a ajuns în portul din Santorini pe la 19,45 spre disperarea şoferului responsabil să ne aştepte pentru a ne prelua.

Pe vas, la intrare în Caldera am avut parte de un alt apus spectaculos, mai cu seamă că era primul surprins de pe mare, considerându-ne de-a dreptul norocoşi, căci doritorii de un asemenea eveniment trebuie să cumpere o excursie dedicată, pe când nouă doar ni s-a întâmplat să ne aflăm la locul potrivit, la momentul potrivit.

Despre Hotel Porto Castello, 3*, Fira Santorini

Adresă: Exo Gialos, Fira, 84700, Greece

Website: https://www.portocastello.com/

Tel. : +30 2286022655

E-mail: alefragi. cindy@gmail.com

Hotel Porto Castello se află în estul insulei Thira, în mica localitate Exo Gialos, la 2,5 km distanţă de capitala Fira şi la 50 m de mare. Are în proximitate un port micuţ de pescari, o plajă, o biserică frumoasă cu hramul Agios Nikolaos, protectorul marinarilor, şi câteva case, unele chiar numai de vacanţă. Plaja, de nisip cu pietre negre, de origine vulcanică, este amenajată cu şezlonguri şi umbrele, având o singură tavernă, “Yalos” , cu preţuri foarte mari.

Hotelul nu e nou, are o vârstă considerabilă, dar a fost renovat de mai multe ori, astfel că este bine întreţinut, având un aspect vetust, dar ok. Deţine 42 camere dispuse pe două niveluri şi o piscină îngrijită, alimentată cu apă sărată, din mare. La piscină există un bar, precum şi şezlonguri, iar pentru o baie acolo se oferă prosoape cu autoservire dintr-un corp special dotat, aflat în holul hotelului.

Camerele sunt de diferite tipuri: single, duble sau twin standard, duble superioare, triple, chiar cvadruple, câteva tip studio şi apartamente cu două dormitoare. Unele dintre camere au vedere laterală la mare.

La parter se află recepţia, sala de mic-dejun, barul, un spaţiu de socializare, automate cu băuturi, magazin de suvenire. Hotelul efectuează mai multe servicii pentru clienţii săi, cel mai important fiind acela de transfer, fie cel spre şi dinspre Fira la interval de trei ore, începând de la 08,30, până la 23,30 (de şase ori pe zi), fie la cerere la/de la aeroport sau port. Primul tip de transfer este pus la dispoziţie gratuit, cel de-al doilea se efectuează contra cost, începând de la 25 €.

Proprietatea a luat în considerare faptul că în acea zonă nu operează transportul public, de aceea pentru cei ce nu au maşină închiriată sau pentru cei ce nu doresc să apeleze la taxi, transferul pe care-l efectuează este binevenit şi de bun-simţ, deşi intervalul de trei ore dintre curse nu poate fi considerat întotdeauna convenabil.

Experienţa proprie

Ţinusem legătura cu proprietatea tot timpul prin mesageria booking, antamasem transferul din port, în ziua sosirii, la 35 €, pe cel spre aeroport, în ziua plecării, la 25 €, aspectul cel mai important.

Când a venit să ne ridice din port, trimisul gazdei era cam supărat din cauză că fusese nevoit să ne aştepte 45 minute în plus, urmare întârzierii feyboat-ului, lucru ce nu a depins de noi, dar omul se enervase reuşind să se calmeze destul de repede pe parcurs. Se pregătea să efectueze transferul către Fira la 20,30 invitându-ne şi pe noi să mergem în oraş, nu înainte de a ne sfătui să ne lăsăm bagajele în cameră.

Camera noastră, o dublă standard, fără vedere la mare, situată la primul etaj, a fost exact aşa cum apărea în fotografiile de pe booking.com. Zugrăvită în alb şi gri, mobilată, la fel, în culori deschise, pardosită cu marmură gri-bej, camera părea extrem de luminoasă, creându-se şi senzaţia de spaţiu mai mare. Patul de mijloc ocupă cea mare parte din cameră, acesta fiind încadrat la capete de noptiere, iar deasupra sa se găsesc lămpile de citit şi o oglindă generoasă. Aveam toaletă cu oglindă, televizor LCD suspendat pe peretele de vis-á-vis de pat, frigider pe care era aşezată tava cu două căni metalice precum şi cana electrică de încălzit apa. Pe acelaşi perete, la rând, se găseau două scaune şi masa de bagaje. Dulapul de haine, încăpător, se afla în dreapta de cum păşeam în micul hol de la intrare.

În stânga, se făcea uşa spre baie, baie pe care am considerat-o cam înghesuită, dar cu tot ce trebuie. Acelaşi aspect de finisaje modeste, dar nederanjant dacă nu eşti din cale afară de pretenţios, însă foarte important mi se pare că peste tot era curat şi menţinut în orice colţişor de cameră sau al hotelului, în ansamblul său. Consumabile am găsit suficiente şi s-au reîmprospătat a doua zi, prosoapele, lenjeria neuzate, care se primeneau la două zile.

Balconul, foarte spaţios, avea mobilier din plastic format din masă şi două scaune, însă vântul le încărca cu praf tot timpul, aşa că şederea pe balcon nu a mai fost prea agreabilă. Vederea era către un mal abrupt de pământ pe care se afla biserica Agios Nikolaos.

Wi-fi a funcţionat foarte bine, putând fi folosit doar cu parolă, desigur, afişată cu generozitate la recepţie.

La capitolul mic-dejun, problema era ceva mai amplă în sensul că, nefiind inclus în preţul cazării, gazdele s-au gândit să ofere contra cost mai multe variante, respectiv cinci, cu preţuri începând de la 6,5 €/porţia cel mai simplu, până la 10 €/porţia cel de tip american, italian sau complet. Aceseta erau afişate la recepţie.

Lucrurile se derulau cam aşa: cine vroia să ia prima masă a zilei, se prezenta între orele 08,00-10,00 la recepţie, consulta variantele, o achita pe aceea dorită, apoi mergea alături în sala de mese şi-şi aştepta comanda făcută.

Am luat un singur mic-dejun a doua zi de dimineaţă, în dimineaţa plecării n-a fost cazul făcându-ne decazarea cu mult mai devreme de ora de începere a mesei. Eu am ales varianta “healthy” (8,5 €) cu salată grecească, iar soţul a mers pe cel “americano” , cu ouă ochiuri (10 €). Desigur, am combinat produsele cuprinse în ambele variante, astfel încât ne-a ieşit un mic-dejun bogat şi, pe deasupra, foarte gustos.

Concluzie

Am găsit Porto Castello exact aşa cum era descris pe booking.com sau pe website-ul propriu, însă cei mai puţin informaţi sau deloc informaţi considerând proprietatea nu prea grozavă din cauza izolării, ba chiar de evitat. De aici şi notele mai slabe pe booking. Însă, acest aspect, deşi prezentat în mod obiectiv, nu este mereu asumat şi conştientizat de cei ce aleg un preţ mai mic. Cazarea în sine nu e rea deloc, ba chiar mi s-a părut bunicică, serviciile prompte, personalul amabil şi prietenos, micul-dejun bogat, existent în mai multe variante.

La final de serial

Circuitul acesta cicladic s-a dovedit pentru noi o experienţă nouă, foarte antrenantă şi totodată interesantă ce ne-a pus în ipostaza de a cunoaşte două noi insule: Ios şi Folegandros, după Santorini pe care o ştiam deja cât de cât. Nouă ne-a plăcut foarte mult genul acesta de vacanţă, deşi este mai dificil de organizat, poate şi de concretizat, dar oferă satisfacţii mai mari faţă de un sejur clasic mai ales pentru cei ce nu agreează să stea mai multe zile într-un singur loc. De aceea eu recomand celor ce sunt tentaţi de o asemenea trăire, să cântărească bine în ce măsură sunt dispuşi să facă şi desfacă bagaje sau să se deplaseze din insulă în insulă, astfel încât să nu transforme vacanţa în coşmar.

Aşadar, disponibilitatea consider că ar fi prima resursă necesară (după cea financiară) din partea doritorilor, apoi curiozitatea de a face cunoştinţă cu locuri nemaiîntâlnite, dar vestite în frumuseţe.

Pare o aventură, dar este mai degrabă o materializare a dorinţei de cunoaştere a unor insule greceşti micuţe pe care, poate în alt mod, ar fi aproape imposibil sau mai greu de accesat, o vacanţă altfel faţă de sejurul obişnuit pe care-l ştie tot omul, pentru care este nevoie de ceva mai mult curaj.

Vă invit, deci, în Ciclade dacă acestea vă fac cu ochiul!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=Ub75ez8Jy-Q

---

VIZUALIZĂRI: 514 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI