O surpriză plăcută: Larnaca

TIPĂREȘTE

La Larnaca am ajuns cu inima oarecum îndoită și practic, dintr-un singur motiv, ce-i drept foarte întemeiat: la doar 5-6 km de oraș se află unul din cele două aeroporturi din Ciprul grecesc, celălalt fiind în apropiere de Paphos. Așa cum v-am povestit într-un review anterior vezi impresii, din aeroport am ajuns la Ayia Napa cu shuttle busul firmei Kapnos iar din Ayia Napa la Larnaca cu Intercity, stația fiind pe faleza plajei Finikoudes. Și din aceeași stație am luat la plecare autobuzul 425 spre aeroport.

Detalii despre transportul public în oraș găsiți aici: cyprusbybus.com/routes.aspx?sid=6, însă orarul este afișat și în stații și este respectat, din câte am văzut.

Rezervele cu care am plecat la drum s-au dovedit într-un final a fi total nejustificate și sejurul de 5 zile petrecut în Larnaca ne-a plăcut foarte mult.

De ce am fost reticentă? Pentru că Larnaca nu e stațiune, ci un oraș cu circa 80.000 de locuitori, al treilea ca mărime din Cipru după Nicosia și Limassol. Nu mă așteptam, prin urmare, să aibă cine știe ce plajă și facilități estivale, băile de mare și soare și prelungirea verii până în luna octombrie fiind scopurile principale ale deplasării noastre pe insulă.

Însă m-am înșelat: tocmai combinația oraș-stațiune e cea care dă farmec Larnacăi. Poți petrece diminețile lenevind la plajă iar după-amiezele și serile plimbându-te. Orașul e suficient de mare pentru a descoperi la fiecare descindere biserici, moschei, piațete, străduțe labirintice și bulevarde largi, sau pur și simplu colțișoare noi și interesante.

Unde mai pui că, spre deosebire de Ayia Napa, Larnaca are și istorie. Se laudă cu nu mai puțin de 4.000 de ani vechime (cea mai mare dintre toate localitățile cipriote), deși n-aș sti să vă explic cum s-a ajuns la asemenea cifră????, din moment ce prima oară a fost menționată prin secolul al XIII-lea î. Hr. ca parte a Regatului Kition. Mai mult decât atât, legenda spune că ar fi fost întemeiată în urmă cu 6.000 de ani de Khittim, nepotul lui Noe. ???? În fine, adevăr sau nu, ruinele cetății Kition se găsesc în partea nordică a Larnacăi și se pot vizita.

Primii coloniști greci ai locului au fost aheenii, pentru ca în jurul anului 1100 î. Hr. așezarea să intre sub stăpânirea fenicienilor, urmați de asirieni, egipteni, perși, atrași cu toții de poziția geografică de excepție în Golful Larnaca, ce oferea multiple oportunități comerciale.

Din nefericire, cutremurele din anii 76,322 și 324 d. Hr. au dus la colmatarea parțială a zonei portuare și decăderea orașului. În anul 326, Elena, mama împăratului Constantin I al Bizanțului, a ajuns la Larnaca și a donat bisericii fondate de ea pe muntele Stavrovouni din spatele Larnacăi o bucată din Sfânta Cruce adusă de la Ierusalim, marcând astfel finalul procesului de creștinare a orașului.

Perioada bizantină (330-1190) a fost una turbulentă pentru Larnaca din cauza deselor raiduri ale arabilor musulmani. După o primă tentativă nereușită de cucerire, în anul 648 aceștia au înălțat în imediata apropiere a Larnacăi și a Lacului Sărat, Moscheea Hala Sultan Teke în onoarea lui Um Haram, mătușa profetului Mahomed, care și-a însoțit soțul în expedițiile din Cipru, unde a și murit căzând de pe catâr. Moscheea avea să devină un important centru de pelerinaj pentru musulmanii din întreaga lume.

Atacurile arabilor au distrus aproape toate monumentele creștine din Cipru, o excepție notabilă fiind mozaicul din secolul al VI-lea al Bisericii Angeloktisti din satul Kiti, situat la câțiva kilometri de Larnaca. În veacul al X-lea, bizantinii au recucerit Larnaca și au ridicat în oraș Biserica Sfântului Lazăr, cel mai important monument bizantin de pe insulă.

Regele englez Richard Inimă de leu a ocupat Ciprul în anul 1190 și l-a vândut întâi Cavalerilor Templieri iar mai apoi lui Guy Lusignan. În timpul Regatului Franc (1190-1486), orașul și-a schimbat denumirea din Kition în Larnaca. Schimbarea s-a datorat unei neînțelegeri: Larnacas („morminte” ) era numele unui cartier al orașului pe care latinii l-au confundat cu l’arnica, numele unei plante care creștea în abundență în zonă în acele timpuri. Orașului i s-a mai spus și Salinas deoarece în imediata sa apropiere se afla Lacul Sărat, din care se extrăgea prețiosul material, care era apoi exportat.

Exploatarea sării a continuat și în perioada venețiană (1489-1571), când în scopul apărării salinelor de pirați și otomani s-au construit mai multe turnuri de observație. Nu au fost însă de ajuns, căci otomanii au cucerit Larnaca și au stăpânit orașul și insula până în 1878. Turcii au reconstruit fortul în forma rămasă până azi, precum și alte clădiri administrative și defensive, modernizând orașul.

Dar cel mai mare boom economic a cunoscut Larnaca în timpul ocupației britanice (1878-1960). Până în 1930 a fost cel mai important oraș din Cipru, cu un bulevard cu palmieri amenajat de-a lungul plajei Finikoudes, primul ziar apărut pe insulă și numeroase școli și alte instituții. După 1930, britanicii au refăcut portul de la Famagusta și și-au mutat acolo afacerile, reședințele și administrația.

A urmat o perioadă de declin pentru Larnaca, care și-a revenit după câștigarea independenței naționale în 1960. La acel moment, orașul avea o populație greco-turcă ce coabita în relativă armonie. Noul guvern a construit un port. După invazia turcă din 1974, s-a amenajat aeroportul de lângă oraș pentru a-l înlocui pe cel, abandonat și acum, din capitala divizată, Nicosia.

Mult timp neglijată ca destinație turistică, Larnaca s-a reinventat în ultimele două decenii, punând în valoare vestigiile trecutului, mărind constant capacitatea de cazare și atrăgând vizitatorii cu vremea caldă, apele limpezi ale Mediteranei și multiplele posibilități de distracție. Este preferată de cei aflați în căutarea unor vacanțe mai liniștite și relaxante prin comparație cu mult mai trepidanta Ayia Napa.

Turiștii sunt cu precădere ruși. Mulțumită unui regim fiscal avantajos pentru non-rezidenți, Ciprul a atras foarte multe companii și persoane fizice străine, iar rușii s-au numărat printre cei mai mari beneficiari ai acestor înlesniri. Nu-i de mirare, așadar, că rusa este a doua cea mai vorbită limbă în oraș, după greacă.

Cum arată orașul astăzi?

Ei bine, prea puține locuri mai amintesc acum de trecutul său. Predomină clădirile noi, fie ele hoteluri ori blocuri de apartamente, în mare majoritate zugrăvite în alb, printre care se intercalează mici scuaruri presărate cu petice de verdeață. Pe faleză sunt concentrate cele mai multe spații de cazare și restaurante (până și primăria orașului a fost „cocoțată” la etajele unei clădiri cu aspect hotelier????). În spatele promenadei și către vest, în cartierul Skala, se întinde orașul vechi, cu unele străduțe labirintice mărginite de mici ateliere meșteșugărești, iar și mai în spate, zonele rezidențiale.

Intrând în oraș dinspre est cu autobuzul Intercity, ai ocazia să admiri suburbiile elegante, complexurile hoteliere și vilele prevăzute cu piscine și curți înierbate umbrite de palmieri. După care ajungi pe faleza orașului - strada Athenon, cu sens unic de circulație est → vest.

Lungă de 600-700 m, închisă între două diguri - cel al portului de agrement în est și cel din fața fortului otoman în vest -, faleza urmărește conturul drept al plajei Finikoudes/Phoinikoudes. Numele, derivat din grecescul „finikies” , adică „palmieri înalți” , i-a fost dat de englezii care au plantat primii arbori la începutul anilor 1920, convinși că aveau să crească. Ceea ce s-a și întâmplat... ????

În capătul său vestic, în fața digului, a fost dezvelită în 2010 statuia Leului înaripat al Veneției (al Sfântului Marcu) , un cadou făcut de orașul italian cu ocazia înfrățirii cu Larnaca.

Finikoudes nu este singura plajă din Larnaca, ci doar cea mai cunoscută. În celălalt capăt al orașului, aproape de aeroport, se află plaja McKenzie, la care nu am reușit să ajungem, din păcate. Am citit că ar fi mai lungă decât Finikoudes și mai puțin aglomerată și că pe faleza sa sunt multe baruri și cafenele șic.

Să revenim însă la plaja Finikoudes. Premiată cu Blue Flag, este lată de 40-50 m, cu nisip fin, închis la culoare, ce se prelungește și în marea extrem de limpede și cu intrare atât de lină, încât ești nevoit să înaintezi câțiva zeci de metri pentru a putea înota. Din apă ai o perspectivă excelentă asupra construcțiilor de pe faleză: hoteluri înșirate unul după altul (magazinele se află pe străzile din spate), cu restaurante, baruri, cafenele, gelaterii, cofetării la parter sau revărsate în față, pe trotuarul foarte lat.

Faleza este locul preferat de plimbare seara, atât pentru cuplurile vârstnice, cât și pentru tinerii îndrăgostiți ori familiile cu copii, care pot face un popas la Lucky Star Park pentru a se da în carusel sau se distra cu alte jocuri. Curățenia este desăvârșită, niciun muc de țigară aruncat pe jos, totul ajunge în coșurile de gunoi plasate la intervale foarte scurte, în apropierea băncilor unde te poți odihni după atâta muncă... ????Și-ți poți clăti ochii și cu câteva statui.

În octombrie, șezlongurile nu ocupau decât o treime din lățimea plajei. Vă reamintesc că prețul pentru închirierea unui șezlong sau o umbrelă este 2,50 euro, același peste tot în Ciprul grecesc. Convenabil! Alte dotări includ vestiare, toalete și cabine de schimb și de masaj sclipitor de curate, chioșcuri de unde poți cumpăra cafea, sucuri, bere sau ronțăieli și sandvișuri la prețuri extrem de rezonabile.

Salvamarii veghează la buna desfășurare a „ostilităților” , cu toate că apa extrem de calmă și puțin adâncă mă face să cred că incidentele sunt extrem de rare. Nu lipsesc terenurile de volei pe plajă și cele de tenis de câmp, amplasate în capătul vestic, lângă unica stație de autobuz.

Apropierea de plajă, de localuri și de stația de autobuz de pe faleză fac din starada Athenon locul de cazare cel mai vânat de turiști.

La intrarea dinspre est a falezei se află portul de agrement (Larnaca marina) , cel mai mare din Cipru, cu dane de acostare pentru 350 de vase. Zeci de iahturi stau aliniate cuminți, în așteptarea proprietarilor. Cei mai puțin norocoși în viață, recte cei subțiri la pungă... ???? se pot aventura și ei totuși pe mare în croaziere de două ore, eventual în bărci cu fund de sticlă. Sincer, nu cred să aibă parte de cine știe ce spectacol marin căci țărmul e perfect drept, total lipsit de extravaganțe topografice, iar prețul de 25 euro (12 euro pentru copii) cred că îi alungă pe mulți. Pe noi, da. ????

Poți, în schimb, să iei lecții de scuba diving sau să admiri Memorialul genocidului armenesc, o sculptură a păsării Phoenix inaugurată în 2008 pentru comemorarea genocidului din anii 1915-1923 pe locul unde mulți refugiați armeni au pășit pentru întâia oară în Cipru.

Zona portuară se afla la momentul vizitei noastre în plin proces de reamenajare, care va dura un an și jumătate și va consta din construirea de spații administrative pentru autoritatea portuară și vamală, sedii de birouri și un terminal pentru vasele de croazieră.

Într-adevăr, lucrările erau în desfășurare și vizavi, în Piața Europa (Europe Square) , un frumos spațiu mărginit de primele clădiri coloniale ridicate de britanici, care adăpostesc în prezent Galeria Municipală de Artă și Muzeul Arhivelor Naționale din oraș. Din cauza echipamentelor aflate în piață, a prafului și zgomotului, nu am putut admira în centrul scuarului Fântâna Pescărușilor în zbor și statuia lui Zeno din Kition, marele filozof născut pe aceste meleaguri în anul 334 î. Hr.

În spatele Muzeului Arhivelor, în Plateia Vasileos Pavlou, un frumos imobil găzduiește Oficiul de Informații Turistice. Program: luni, marți, joi, vineri 8-17; miercuri 8-14.30; sâmbătă 8-13.30; duminică închis. Am intrat aici pentru a vedea ce excursii putem face și m-am lămurit că toate erau organizate de firma Eman din Ayia Napa, cu care făcusem vizita de o zi în Ciprul de Nord. Și că nu mai erau locuri! ????Neglijasem să fac rezervare din Ayia Napa, așa că, rămasă cu buzele umflate, m-am mulțumit cu harta orașului primită gratuit.

Și cu o privire aruncată vizavi clădirii interesante care a adăpostit Ottoman Bank, transformată în 2019 în sediu al Institutului Marin și Maritim, un centru de excelență în cercetare, inovație și tehnologie.

Să ne desprindem acum de faleză pentru a vedea o parte din locurile „ascunse” în spatele său, în labirintul de ganguri, alei și piațete. Rămân ușor debusolată la vederea unor spații virane sau pline de moloz rămas după demolare, însă îmi amintesc că practica e larg răspândită și la greci, așa că n-am motive să mă mir.

Primul punct ochit și lovit este dictat de nevoia de aprovizionare. Cum vă spuneam, faleza nu adăpostește magazine de niciun fel, cele de îmbrăcăminte, marochinărie, suvenire etc. etc. fiind exilate pe strada paralelă cu Athenon numită Zinonos Kitieos și pe cele din apropierea sa. Ne interesează și aceste stabilimente - mă rog, mai mult pe mine???? -, dar cel mai tare ne roade stomacul.

Reușim să dibuim destul de aproape de hotelul nostru locul perfect pentru cumpărături de-ale gurii la Larnaca Agora, un spațiu modern de 4.000 mp în care își etalează marfa producători locali de legume, fructe, prăjituri și plăcinte delicioase, la care se adaugă articole artizanale și condimente fel de fel. Magazinul e amplasat într-un scuar drăguț în care ne fac cu ochiul și măcelăria și supermarketul Smart Discount.

Gata, problema aprovizionării a fost rezolvată! ????

Din mica piață vom reveni pe faleză străbătând Old Market Street. Mica arteră pavată cu dale este în fapt o apariție nouă în peisajul urban, însă inspirată din arhitectura anilor 1920. A devenit un pol al atracției turistice mulțumită barurilor și tavernelor, o parte din ele oferind muzică live în special în weekenduri.

Piața Complexului Zouchouri, situată în apropiere, reprezintă un alt exemplu de valorificare a trecutului prin amenajări moderne, anul 2022 marcând finalizarea proiectului finanțat din fonduri puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Zona era loc de întâlnire a membrilor Ordinului Islamic Bektashi iar începând din 1826, a dervișilor din Ordinul Sufit. Astăzi, încântătorul spațiu social deschis, dotat cu chioșcuri, cafenele și bănci, este utilizat pentru diverse evenimente.

În centrul lucrărilor de restaurare a fost Moscheea Zouchouri, datată la mijlocul secolului al XVII-lea, renovată în 1860, când i s-a adăugat un minaret. De jur împrejurul său, într-o curte împrejmuită, se întindea bazarul otoman.

Ambianța amintește, fără îndoială, de proximitatea Ciprului de Orientul Mijlociu, de istoria coexistenței pașnice uneori, alteori conflictuale, dintre două nații cu religii diferite. Este, în același timp, și dovada faptului că toleranța este cheia rezolvării problemelor interetnice.

Lucru ce ne va fi confirmat pe parcursul vizitelor făcute monumentelor vechi din Larnaca, despre care voi face vorbire în următorul review.

Deocamdată putem plasa Larnaca pe harta destinațiilor turistice care impresionează în primul rând prin vremea caldă, plajele nisipoase și marea limpede, prin faleza pitoresc mărginită de palmieri, numeroasele restaurante, baruri, magazine și tot felul de alte posibilități de distracție, dar și prin câteva vestigii ale trecutului extrem de interesante.

Un loc ce merită explorat! ????

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1865 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI