Hotel „Bulgaria” - Burgas

TIPĂREȘTE

Ca un adevărat ghid turistic ce mă aflu, voiesc să vă fac o recomandare de cazare pentru care bag mâna-n foc, dacă ăsta nu arde: Hotel” Bulgaria” din Burgas.

Spun așa, atunci când cărările vieții voastre se împletesc prin Burgasul cel bulgăresc, vă este foame și vreți să vă cazați în condiții bune, abuzați de serviciile așezământului, merită!

Când am fost eu, acoloșa? Astă primăvară, când, împreună cu un grup de prieteni, ne-am hotărât să ocupăm Istanbulul. Și, ca să nu mergem ca nebunii, ne-am hotărât, încă de la plecarea din istoricul oraș de mă are cetățean, să facem o haltă la jumatea drumului să ne tragem sufletul.

Cum am ajuns să ne cazăm la acest hotel? Simplu, acasă fiind am făcut o rezervare pe saitul ăla, de-l știți cu toții. Am plătit în avans, că așa voiau cei de ne-au promis c-or să ne găzduiască. Cazarea, cu totul, costa vreo 75 de euro. Preț corect față de ceea ce oferă, după cum aveam să văd.

Unde îi? În Burgas, evident. Aș minți să spun că mai țin minte adresa, dar, așa, de dragul informației complete de vreau să v-o ofer, mă uit pe sait și vă spui: Burgas Center, ul. Aleksandrovska 21. Am înșurubat adresa în GPS și i-am atras atenția Ioanei să fie serioasă și să nu mă ducă, de nebună, prin cine știe ce coclauri. Așa a făcut, fată de treabă, de-aia o și car după mine peste tot, pe unde merg. Băi, chiar așa, de unde știe fătuca asta toate adresele?!

Îi parcare? Este, Măria Ta, clientule! Chiar în fața hotelului, frumos baricadată și e și păzită! Parcarea se plătește, să mor dacă mai țiu minte cât am dat. Oricum, i-am lăsat și ăluia de-a ridicat popicul să mă lase să intru un 2 euro. Imediat mi-a făcut loc în centrul parcării, ridicând un alt popic plantat pe o parcelă din parcare. Noi eram cu un Vito 8+1, ne trebuia ceva spațiu vital și l-am obținut. De ce Vito 8+1?! Pentru că am mers trei familii, 6 persoane, toți extrem de dornici s-ajungem la turci, dar, pentru început, să ne cazăm în frumoasa locație.

Ce găsim acoloșa? Un ditamai hotelul, cu multe etaje. De ce spun” multe” ? Cei care mă cunoașteți știți c-am fost polițist. Toată cariera a fost de-ajuns să știu să număr, de fapt să recit până la 5, după 5, gata, nu mai știu versurile! Ăilalți de erau cu mine n-au vrut să-mi spuie câte niveluri erau și-am rămas nelămurit. Dar, care vrea să știe și d-astea, stați liniștiți, am poze, numărați voi etajele și pe urmă mi le spuneți și mie, da?

Recepția este o încăpere mare, atât de mare de poți juca fotbal, lejer, teren mare, cu tot cu tribune. De fapt, de la ușa de intrare și până la recepție trebuie să faci un popas pe la jumatea drumului. Stați cuminți, aveți unde să vă adăstați oasele, holul este elegant, are mobilier bengos.

În fine, am ajuns la recepție, am spus cum mă intitulez și ce vreau io de la viață. Fata de-acolo, de dincolo de tejghea, mi-a zâmbit și mi-a spus ceva în bulgărește, I-am zâmbit și io, ca tâmpul și-am mutat discuția în limba lui Shakespeare, pentru că în lb. bulgară știu că ăștia dau din cap invers decât noi când vor să zică” da!” A, mai știu și” Blagodarea!” , care-nseamnă” Mulțumesc” , ha, v-am lovit la lingurică, nu?

S-a uitat fata aia într-un mare ceaslov, nu știu ce citea că scria-n bulgărește, sau marțiană, pentru mine tot aia era, apoi mi-a zâmbit, again și mi-a spus că, da, am rezervarea făcută și am și plătit. Lucrurile astea le știam, mai ales aia cu plătitul că m-a usturat portofelul când m-am despărțit de aproape 400 de lei atunci când am virat banii.

Dar, partea bună este că, după ce-am obținut OK-ul să mă pot caza, recepționera m-a înzestrat c-o cartelă și m-a trimis la camera de era a mea, mă rog, și-a Adrianei, pe perioada cazării. Lucru dracu'-n-casa popii cartela aia, trebuia s-o folosești și la lift ca să se pună atelajul în funcțiune. Lift cu fente, muzică discretă, luminat așa, în șoaptă, semiobscur, he, he, he, o luăm cu preludiul încă de pe scări... Hm, hm, să revin la cameră.

Camera mare, la un etaj peste etajul 5, utilată bengos spre elegant. Baia, la fel, îmbina utilul cu plăcutul și elegantul... Între noi fie vorba, la primul duș era să mă opăresc, apa a venit fiartă., ceea ce mi-a adus aminte faptul că, de când cu Cadrilaterul, bulgarii au oareșce pică pe români. Dar io, să moară mama de-am vreo vină, nici nu eram născut atunceașa, nici mama nu era născută când l-au luat, avea trei ani când l-am dat înapoi. Mă rog, victimă colaterală.

Micul dejun Toate ca toate, multe suportă moldoveanul, dar, să nu-l atingi la strachină că, altfel, ai gâlceavă mare cu el. De-aia, a doua zi dimineață, așa mai spre 9-9,3o, am coborât din cameră ca să merg la micul dejun.

Am folosit liftul printr-un miracol, ca să folosești cartele aia trebuia să termini fizica atomică. Ideea este c-am ajuns la unul dintre restaurantele hotelului, era la etajul 1, sunt sigur, așa-ncepe poezia cu număratul. Aici vedem: sală largă, fiecare ocupant avea cantitatea de oxigen și spațiul necesar devenirii umane.

Bufet suedez, mâncare cu de toate, băuturi: sucuri, cafele și alte alea, cam cum te omenește orice gazdă bună. Nu m-a dat nimic pe spate dar, obiectiv fiind, am apreciat diversitatea alimenteleor și băuturilor expuse. Nealcoolice, of course.

Ce mai poți face în hotel? Cîtă vreme ai activități decente, nesupărătoare altora, faci cam ce vrei. Noi, de exemplu, ne-adunarăm la o masă mai lărguță, să-ncăpem ăia șase de eram și ne-am dat la bârfă. Nu, nu pe uscat, în apropiere era un bar și chiar dacă nu știai să vorbești bulgărește arătai cu deștu' ce voiai să bei și exact aia primeai. Io, rachia, vă recomand, au bulgarii un rachiu de caise de mori!

Ăilalți băieți or luatără care ce-a vrut, iar fetele au dat-o-n la malo-uri cu nuș' ce profiterol și cafele. Mă rog, Adriana și-a plătit singură consumația, așa că nu m-a interesat. Eu, pentru răchia mea, am plătit decent, dar, nu mai țin minte. Deci, dacă nu țin minte, n-a fost de speriat!

Cu ce-ți mai umpli timpul? Fiin'că niciunul dintre noi nu băuse suficient ca s-o dăm în povești din armată (ați observat că nouă, băieților, ni s-au întâmplat, în armată fiind, o grămadă de chestii pe care, altfel, când nu ești în stare de ebriebrea, nu le mai ții minte?!) am zis să ne oxigenăm plămânii sau ce-a mai rămas din ei printr-o plimbare prin Burgas.

Era seară când am ieșit, martie fiind ziua este mai lunguță. Ne-am plimbat prin jurul hotelului, care, dacă este amplasat în centru se cheamă că ne-am plimbat prin centru Burgasului și nu numai. Pentru că, la un moment dat am ajuns într-un parc de la malul mării, de unde-am dedus că marea nu e așa de departe de hotel.

Burgas este un oraș aerisit, curat și civilizat. Parcă mai frumos decât Varna dar, pentru mine Veliko Tărnovo este modelul. Orișicât, nu stau eu să emit judecăți de valoare despre locuri pe unde am ajuns ocazional, ca, n-am toate datele ca să pot face o analiză de caz, să stabilesc căi, metode și mijloace de aflare a adevărului. Că, de recunoscut s-o facă singur, nu m-aștept.

Trebuie să-nchei, așa e de bun simț. Nu înainte de-a vă spune că, pe lângă Hotel Bulgaria din Burgas este și Happy Grill, o mâncătorie de moare lumea! Atât de bună e mâncarea că restul serii l-am petrecut acolo. Iar când ne-am întors de la Istanbul am oprit, iar, acolo, tot pentru mâncare.

Dacă sunteți cuminți, mă-njurați decent și dacă Zoa nu-mi face bolmoaje, cum văd c-a luat deprinderi, o să vă spăui cum a fost și la Happy Grill. Alt'dată, acuma plec, haidi, pa!

Web, te rog io, frumos: https://www.youtube.com/watch?v=59Q_lhgGANc&ab_channel=JAINVEVO

---

VIZUALIZĂRI: 835 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI