Vivo

TIPĂREȘTE

Asta este ultimată, abia ne-am întors.

Noul concept de cazare pe care îl prefer este cu self check in și așa am găsit, mereu, în nordul Transilvaniei, în ultima vreme, spre încântarea noastră. Chestia e cu un box pe perete și prima dată am crezut că nu mă descurc dar a fost ușor și apoi, până la următoarea călătorie, uit cum am făcut dar primesc instrucțiuni și iarăși este ușor. Interacțiunea cu furnizorul de cazare se limitează la câteva mesaje și asta este perfect câ n-am nevoie să fac teste de compatibilitate cu omul ca să stau în casa lui. Dacă merg la recepție și omul care îmi dă cheia s-a certat cu nevasta de dimineață și se uită urât la mine, iaca, mi-a stricat vacanța. Plus, metoda cu apartamente în regim hotelier îmi convine pentru că spațiul este mai mare, facilitățile sunt mai multe și nici nu mă ciocnesc de cameristă pe hol deși, mereu au fost decente pe unde am fost. Nu am nevoie să-mi facă cineva curat pentru că nu stau mult: cam 2 zile, e suficient pentru o locație. Vin, fac locul vraiște și plec ????, în fine, e glumă, nu am lăsat niciodată dezastru după noi, nici măcar farfurii nespălate. Doar la Stefanos am stat 4 nopți, în aprilie, anul ăsta, 2023 că era prea superb locul și prețul avantajos dar singurul lucru necesar acolo a fost că am dus, o dată, gunoiul. Am întrebat, pe cineva, în parcare, unde și a fost simplu.

Dar Stefanos nu era disponibil în noiembrie când am fost noi astfel că am închiriat un apartament aproape de Vivo, în Baia Mare, o zonă pe care nu o cunoșteam prea bine, încă.

Pentru comunicare, am primit un număr de telefon de Anglia. Am plătit integral cu vreo 2 luni înainte de vacanță, am primit comunicările, le-am pus bine dar nu le-am studiat că, oricum, uit. Uneori, cu o zi înainte de preluarea cazării, dau mesaj sau telefon de confirmare dar, în ultima vreme nici asta nu mai fac, mă obosește. Astfel, am avut, vara asta, la Gheorgheni, la hotel Rubin, surpriza să ajung la recepție și să-mi găsesc rezervarea anulată, total aiurea, fără motiv, că s-au bâlbâit ei dar n-a fost problemă, totuși că au avut cameră să ne dea.

La Vivo, Baia Mare, nu am avut problema asta. Am ajuns în oraș dimineața, pe la ora 10:00 și știam că nu este ora de cazare, așa era făcut planul de călătorie, să ne plimbăm câteva ore. Totuși, am sunat să întrebăm dacă, cine știe cum, apartamentul este deja pregătit și atunci am văzut că este număr de Anglia. Apartamentul nu era pregătit dar am primit detalii, ne-am bâlbâit un pic cu mijloacele de comunicare, cu whatsapp sau nu, că trebuia să ne recunoască după numărul de telefon cu care făcusem cazarea și noi tocmai am schimbat telefoanele și ne obișnuiam cu ele. Într-un final a fost bine și cu mare bunăvoință. Despre bani nu vorbim niciodată că toate sunt plătite anticipat și ei au evidențele lor. Comunicăm doar detaliile de acces.

Deci la apartament am ajuns pe la orele 15:00 (așa cum am informat când am făcut rezervarea) după ce am dat o tură completă de oraș, după programul (aproximativ) prestabilit. Ne plăcea să ne plimbăm, totuși, am luat un taxi ca să ne ducă direct la adresă, să nu bâjbâim noi printre clădiri. Când am urcat în taxi și i-am zis adresa, soferul ne-a uimit cu întrebarea: unde-i asta? Habar n-am. Credeam că știi tu, de asta am urcat. La Baia Mare, șoferii nu au gps în mașină. A doua zi am luat iar un taxi (altul) și nici ăsta nu știa adresa. Misterul a fost așa: eram la numărul 71 iar numerele, pe strada aia, se terminau la 61 unde era ceva, institut de materiale nefieroase care este cunoscut de băimăreni, prin tradiție. Pentru că minele s-au închis în Maramureș, nici institutul de nefieroase nu funcționează și curtea institutului a stat, o vreme, pustie după care, cum se întâmplă mereu pe planeta asta, după doliu, au venit alte valuri peste ea. S-au construit imobile noi – așa a zis șoferul de taxi de a doua zi, că aceste clădiri nu erau, sunt noi. După clădirea de la stradă mai urmează 4 imobile din care 2 aparțin unei universități și altele 2 sunt pentru locuit. Ăsta era misterul numărului 71 de la noi. Deci, pentru acces, se intra pe alee, în curtea institutului de nefieroase, părăsind strada principală unde era și biserica Sfântul Ilie pe care am descoperit-o ulterior. Eu m-am uitat pe hartă înainte să vin și, cu adevărat, vedeam accesul printre niște alei.

Este la etajul 3 și am întrebat dacă este lift, când am făcut rezervarea. A zis că nu dar îmi poate propune o alternativă mai scumpă dar pe care mi-o oferă la același preț, la etajul 1 în clădire cu lift, aceeași stradă, la numărul 61 deci clădirea de birouri de la nefieroase cum am descoperit apoi dar care a fost transformată pentru locuit. Eu am ales etajul 1 cu lift dar, când am ajuns în Baia Mare, am fost trimiși la etajul 3 fără lift. Am acceptat că, până la urmă, nu era așa dezastru, am urcat pe scări 3 etaje. Acum, clădirea – nouă și frumoasă – avea, extern, un aspect nou, frumos, cu secțiuni portocalii și gri la exterior, luminoasă dar cam ciudată la interior. Parcă era proiectată cu lopata, nu-ș cum să zic, nu avea acel aspect prietenos și simplist cum au clădirile noi. Pe mine, blocurile astea de 4 etaje, fără lift, mă disperă. Majoritatea sunt ceaușiste. M-am mirat să descopăr principiul ăsta la o clădire nouă. Spațiile interioare păreau, oarecum suspendate, casa scării nu era inclusă armonios în clădire. Dădea, într-un fel, senzația de perucol. De la exterior se urca pe o scară lungă, prea lungă, la mijlocul clădirii iar parterul părea mezanin. La stâga clădirii era parter + 2 etaje mai înalte iar la dreapta, parter + 3 etaje, mai scunde. Noi eram la etajul 3, ultimul. Parterul nu avea balcoane dar etajele aveau. Mi-a plăcut mult balconul, lung, cu acces și din living și din dormitor. Interiorul îmi plăcea, deasemenea. E simplist, pătrat, pe nuanțe de alb, open space, cu bucătărie și living comun iar cealaltă jumătate de apartament era tăiat pentru dormitor și baie. Amenajările sunt noi și elegante. Mai mult ca la orice cazare, aveam 10 prize în dormitor, 5 duble și 8 în living, 6 după canapea și 2 sub tv. Cred că erau din amenajările apartamentului și nu din construcția imobilului. La cazările vechi ne băteam mereu pe prize care erau puține. Ăștia noi cunosc nevoile actuale. Altfel, zugrăvit pe alb, dulapul din dormitor tot alb, din perete în perete, aspectul spațiului de locuit era luminos și îmi plăcea mult asta. Livingul, tot simplist, avea canapea în L, confortabilă, tv pe perete, o măsuță cochetă cu 3 picioare și un preș puffi sub canapea. Bucătăria, însă era best. Un concept super: un blat în formă de u cu partea deschisă spre ușa de intrare, spre perete chiuveta și aparatul de gătit unde am făcut cafea și supă iar spre living bar cu scaune înalte spre living și cu fața spre mașina de gătit care era belea, electrică și mult mai deșteaptă decât noi (urăsc asta) din care a rezultat o lungă conversație prin mesaje pe whatsapp cu furnizorul de cazare să ne spună cum funcționează. A zis că habar nu are că nu a locuit niciodată acolo, astfel, jum’ate oră, Baia Mare și Anglia tot au studiat broșuri on line. În final am reușit, în cooperare.

Altfel, n-am avut Netflix, n-am putut vedea filme cu traficanți și-a trebuit să ne mulțumim cu filmele turcești. Asta a fost singura tristețe.

Din balcon aveam priveliște spre munți, aer curat și vedeam pădure cu ceață deasupra, dimineața. Era superb. Dacă priveam în jos vedeam gunoaie și tranșee. Blocul avea un spațiu îngrădit care era grădina sa și iarba era verde, după gard era pământ cenușiu și clădiri în ruine. Era bizar. Clădirea era chiar la limita orașului.

Pe ușă era o etichetă cu cuibul vulturului: Eagle Nest și tot la fel are un apartament de la Parcul RFN, la etaj superior, mult peste 3, oricum, poate 8 sau 9, cu vedere spre turla bisericii inense Sfânta Cruce. Acolo priveliștea este priceless dar cred că este clădire veche. Am vrut să luăm acolo cazare în trecut dar am renunțat, nu mai știu motivul dar cred că este același furnizor.

În fine, în proximitatea cazării este cartier George Enescu, ceaușist, 4 etaje fără lift, cum spuneam dar e foarte liniștit, cu mulți copaci minunați care îmi plac mult și cu aerul super ce vine din munte. Păcat că sunt clădiri așa, altfel ar fi fost cartierul perfect.

---

VIZUALIZĂRI: 112 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI